AFFAIRE KOSTADIMAS ET AUTRES CONTRE LA GRÈCE

Rezoluția CM/ResDH(2013)176 Kostadimas și alții împotriva Greciei Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (Recuperări n 20299/09 și n 27307/09, Hotărârea din 26/06/2012, definitivă la 26/09/2012/2012) (adoptată de Comitetul de Miniștri la 18 septembrie 2013, cu ocazia celei de-a 1178-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă care a fost transmisă de Curte Comitetului în cauza de mai sus și încălcarea constatată reamintind obligația statului pârât, în temeiul articolului 46 alineatul (1) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in integrum de măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare ; Am invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației După examinarea bilanțului de acțiune furnizat de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii judecătorești, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2013)531 SÕ asigurându-se că au fost adoptate toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1), DECLARĂ că Ö și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în această cauză și DECIDE d Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Ö Ö Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö , Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö , Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö În această cauză, Curtea Europeană a constatat o încălcare a dreptului reclamanților la respectarea bunurilor lor, având în vedere modul în care Curtea de Conturi a aplicat legislația națională pentru a stabili data la care aceștia puteau primi o plată retroactivă a drepturilor lor de pensie (încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1). Potrivit Curții, stabilirea datei de la care reclamanții puteau obține plata drepturilor lor de pensie s-a bazat exclusiv pe timpul pe care autoritățile și instanțele administrative l-au stabilit pentru luarea deciziilor. Curtea, prin urmare, a considerat că aplicarea unui astfel de criteriu pare aleatorie și poate conduce la rezultate contradictorii și nefondate, care depind de plata drepturilor de pensie ale reclamanților de la activitatea proprie a diferitelor instanțe administrative. De altfel, Curtea Europeană s-a referit la hotărârile sale anterioare Kokkinis c. Grecia (n 45769/06, 6 noiembrie 2008) și Reveliotis c. Grecia (n 48779/06, 4 decembrie 2008) (§29 din hotărâre). Curtea Europeană a ajuns la concluzia că modul în care Curtea de Conturi a procedat, în speță, la stabilirea dies a quo-ului prescripției în litigiu a adus atingere dreptului reclamanților la respectarea bunurilor lor și a încălcat echilibrul corect care trebuie între protecția dreptului la proprietate și cerințele de interes general (§31 din hotărâre). II. Măsuri individuale Guvernul elen a plătit reclamantului satisfacția echitabilă acordată de Curtea Europeană, iar satisfacția echitabilă acordată, ca daune materiale, se referea la sumele suplimentare pe care reclamanții le-ar fi primit, în cazul în care punctul de plecare al calculului pensiei lor ar fi fost cel al deciziei definitive a autorităților administrative (la 1 august 1997). Cu toate acestea, suma de bază solicitată, plus dobânda moratorie de 2,5 % pe an, rotunjită la 15 000 EUR, a fost alocată fiecărui reclamant (§ 38,39). În consecință, guvernul elen consideră că nu este necesară nicio altă măsură individuală în acest sens. III. Măsuri generale Tribunalul Curții Europene, tradus în limba greacă, a fost trimis Ministerului Justiției, Transparenței și Drepturilor L'pei în scopul difuzării la Curtea de Conturi.Traducerea acestei hotărâri este disponibilă și pe site-ul Consiliului Juridic de la www.nsk.gov.gr. Trebuie remarcat faptul că nimic din jurisprudența Curții Europene nu arată că stabilirea termenului de prescripție este în sine incompatibilă cu cerințele Convenției (a se vedea §31 din hotărârea citată anterior Kokkinis). În speță, aceaceasta este modul în care Curtea de Conturi a stabilit dies a quo-ul termenului de prescripție în litigiu care a stat la baza încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1 (§31 din hotărârea în referință). Cu toate că jurisprudența Curții de Conturi a părut contradictorie pentru o anumită perioadă în care sunt incluse hotărârile Curții de Conturi cu privire la cauzele reclamanților, ulterior, Curtea a aprobat pe deplin constatările Curții Europene în hotărârile Kokkinis și Reveliotis. Astfel, Curtea de Conturi a ajuns la concluzia în ședința plenară că abordarea urmată anterior era contrară articolului 1 din Protocolul nr. (1) Comisia a considerat că, atunci când drepturile de pensie sunt respinse de către administrație și apoi acordate printr-o procedură judiciară ulterioară, punctul de plecare al termenului de plată retroactivă trebuie să fie decizia definitivă de respingere a autorităților administrative și nu propria sa hotărâre (hotărârea nr. 26/2010, a se vedea, de asemenea, Hotărârea Curții de Conturi 441/2012, 2811/2011, 1810/2010, 984/2010, 982/2010, 502/2010, 147/2010, cu trimiteri la convenție și la cauzele Kokkinis și Reveliotis). Această modificare a jurisprudenței ulterioare a Curții de Conturi și alinierea acesteia la cea a Curții Europene este, de altfel, semnalată în hotărârea de referință (§19 și 30). Comitetul de Miniștri, prin Rezoluția CM/ResDH(2012)87, privind executarea hotărârilor Curții Europene Kokkinis și Reveliotis împotriva Greciei, a declarat, după examinarea măsurilor luate de către I Prin urmare, având în vedere: (a) că încălcarea constatată de Curtea Europeană în această cauză se referă exclusiv la aplicarea legislației naționale relevante de către Curtea de Conturi; (b) Curtea Europeană a recunoscut deja că jurisprudența Curții de Conturi, în sesiune plenară, este aliniată la soluția reținută de Curte în hotărârile citate anterior Kokkinis și Reveliotis, referitoare la o încălcare similară; (c) că Comitetul miniștrilor, luând în considerare alinierea jurisprudenței Curții de Conturi cu cea a Curții de Conturi, a hotărât să se examineze hotărârile menționate mai sus și (d) că hotărârile privind forma plenară a Curții de Conturi în cazul de față, pronunțate în 2008 și 2009, sunt anterioare acestei revigorări a jurisprudenței din cadrul formării plenare a Curții de Conturi, urmată de 2010, guvernul elen consideră că difuzarea hotărârii Curții Europene la Curtea de Conturi este măsura adecvată pentru a preveni încălcări similare și nu este necesară nicio altă măsură generală. IV. Concluzie Guvernul elen consideră că mai sunt necesare măsuri individuale și/sau generale pentru a preveni încălcări similare și, prin urmare, Grecia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție. Prin urmare, guvernul solicită închiderea procedurii de investigare a acestei hotărâri. Zacharoula Chatzipavlou Auditor al Consiliului Juridic din I

Résolution CM/ResDH(2013)176

Kostadimas et autres contre Grèce

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

(Requêtes n

o

20299/09 et n

o

27307/09, arrêt du 26/06/2012, définitif le 26/09/2012)

(adoptée par le Comité des Ministres le 18 septembre 2013,

lors de la 1178e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»),

Vu l’arrêt définitif qui a été transmis par la Cour au Comité dans l’affaire ci-dessus et la violation constatée

;

Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe

1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire

:

-

de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par

restitutio in integrum

;

et

-

de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer à l’obligation susmentionnée

;

Ayant examiné le bilan d’action fourni par le gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt, y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir document

DH-DD(2013)531

)

;

S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées,

DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Bilan d’action

Affaire Kostadimas et autres contre Grèce, n

o

des requêtes 20299/09 et 27307/09,

arrêt du 26/06/2012, définitif le 26/09/2012

I.

Résumé introductif de l’affaire

Dans cette affaire, Ia Cour européenne a constaté une violation du droit des requérants au respect de leurs biens en raison de Ia manière dont Ia Cour des comptes a appliqué Ia législation nationale pour déterminer Ia date à laquelle ils pouvaient recevoir un paiement rétroactif de leurs droits de pension (violation de l’article 1 du Protocole n

o

1).

Selon Ia Cour, Ia fixation de Ia date à partir de laquelle les requérants pouvaient obtenir le versement de leurs droits de pension a été exclusivement fonction du temps que les autorités et les juridictions administratives avaient mis pour rendre leurs décisions. La Cour, donc, a considéré que l’application d’un tel critère semblait aléatoire et susceptible de conduire à des résultats contradictoires et peu justifiés, faisant dépendre le versement des droits de pension des requérants de l’activité propre des diverses juridictions administratives. D’ailleurs, Ia Cour européenne s’est référée à ses arrêts antérieurs Kokkinis c. Grèce (n

o

45769/06, 6 novembre 2008) et Reveliotis c. Grèce (n

o

48779/06, 4

décembre 2008) (§29 de l’arrêt).

La Cour européenne a conclu que Ia façon dont Ia Cour des comptes a procédé, en l’occurrence, à Ia fixation du dies a quo de Ia prescription litigieuse a porté atteinte au droit des requérants au respect de leurs biens et a rompu le juste équilibre à ménager entre Ia protection du droit à Ia propriété et les exigences de l’intérêt général (§31 de l’arrêt).

II.

Mesures individuelles

Le Gouvernement hellénique a versé à Ia partie requérante Ia satisfaction équitable octroyée par Ia Cour européenne. La satisfaction équitable accordée, au titre de dommage matériel, concernait les montants supplémentaires que les requérants auraient perçus, si le point de départ du calcul de leur retraite avait été celui de Ia décision définitive des autorités administratives (le 1er août 1997). Or, Ia somme de base réclamée, majorée d’un intérêt moratoire de 2,5 % par an, arrondie à 15 000 EUR, a été allouée à chacun des requérants (§§ 38,39).

En conséquence, le Gouvernement hellénique estime qu’aucune autre mesure individuelle n’est nécessaire en l’occurrence.

III.

Mesures générales

L’arrêt de Ia Cour européenne, traduit en grec, a été envoyé au ministère de Ia Justice, de Ia Transparence et des Droits de l’Homme aux fins de diffusion à Ia Cour des comptes. La traduction de cet arrêt est également disponible sur le site internet du Conseil juridique de l’Etat (

www.nsk.gov.gr

).

II convient de noter que rien dans Ia jurisprudence de Ia Cour européenne ne donne à entendre que Ia fixation du délai de prescription est en soi incompatible avec les exigences de Ia Convention (voir §31 de l’arrêt précité Kokkinis). En l’espèce, c’est Ia façon dont Ia Cour des comptes a procédé à Ia fixation du dies a quo du délai de prescription litigieuse qui était à l’origine de Ia violation de l’article 1 du Protocole n

o

1 (§31 de l’arrêt en référence).

Bien que Ia jurisprudence de Ia Cour des comptes ait semblé contradictoire pour une certaine période dans laquelle sont inclus les arrêts de Ia Cour des comptes concernant les affaires des requérants, par Ia suite, cette Cour a pleinement entériné les constats de Ia Cour européenne dans les arrêts Kokkinis et Reveliotis. Ainsi, Ia Cour des comptes a conclu en séance plénière que l’approche suivie précédemment était contraire à l’article 1 du Protocole n

o

o

26/2010, voir aussi dans le même sens les arrêts de Ia Formation plénière de Ia Cour des comptes 441/2012, 2811/2011, 1810/2010, 984/2010, 982/2010, 502/2010, 147/2010, avec des références à Ia Convention et aux affaires Kokkinis et Reveliotis). Ce revirement de Ia jurisprudence postérieure de Ia Cour des comptes et son alignement sur celle de Ia Cour européenne est d’ailleurs signalé dans l’arrêt en référence (§§19 et 30).

Le Comité des Ministres, par sa Résolution CM/ResDH(2012)87, concernant l’exécution des arrêts de Ia Cour européenne Kokkinis et Reveliotis contre Grèce, a déclaré, après avoir examiné les mesures prises par I’Etat défendeur, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de Ia Convention dans les présentes affaires et a décidé d’en clore l’examen.

Par conséquent, vu : a) que Ia violation constatée par Ia Cour européenne dans cette affaire porte exclusivement sur l’application de Ia législation nationale pertinente par Ia Cour des comptes, b) que Ia Cour européenne a déjà reconnu que Ia jurisprudence de Ia Cour des comptes, en formation plénière, s’est alignée sur Ia solution retenue par Ia Cour dans les arrêts précités Kokkinis et Reveliotis, concernant une violation semblable, c) que le Comité des Ministres, prenant en considération l’alignement de Ia jurisprudence de Ia Cour des comptes sur celle de Ia Cour, a décidé de clore l’examen des arrêts précités et d) que les arrêts litigieux de Ia Formation plénière de Ia Cour des Comptes dans le cas d’espèce, rendus en 2008 et 2009, sont antérieurs à ce revirement de Ia jurisprudence de Ia formation plénière de Ia Cour des comptes, suivie depuis 2010, le Gouvernement hellénique estime que Ia diffusion de l’arrêt de Ia Cour européenne à Ia Cour des comptes est Ia mesure appropriée afin de prévenir des violations semblables et aucune autre mesure générale n’est requise.

IV.

Conclusion

Le Gouvernement hellénique estime qu’aucune autre mesure individuelle et/ou générale n’est nécessaire afin de prévenir des violations semblables et que Ia Grèce a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de Ia Convention.

Par conséquent, le gouvernement demande Ia clôture de l’examen de cet arrêt.

Kyriaki Paraskevopoulou

Assesseure

Zacharoula Chatzipavlou

Auditrice du Conseil juridique de I’Etat