Othman (abu Qatada) împotriva Regatului Unit

Rezoluția CM/ResDH(2013)198 Othman (Abu Qatada) împotriva Regatului Unit Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (Depunerea nr. 8139/09, Hotărârea din 17 ianuarie 2012, finală la 9 mai 2012) (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 26 septembrie 2013 la a 1179-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului și încălcarea stabilită; Amintind obligația statului interesat în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta toate hotărârile finale în cazurile în care este parte și că această obligație constă, mai mult decât plata sumelor atribuite de Curte, în adoptarea de către autoritățile statului interesat, dacă este necesar: a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor stabilite și a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate; și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare;

după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a îndeplini obligația menționată anterior; După ce a reamintit că cazul a avut ca obiect decizia guvernului Regatului Unit de a deporta reclamantul în Iordania din motive de securitate națională pe care Curtea Europeană a constatat-o ar fi încălcarea articolului 6, având în vedere riscul real de admitere a probelor la reexaminarea reclamantului în Iordania obținută prin tortură a terților; după examinarea raportului de acțiune și a scrisoarea din 9 iulie 2013 furnizată de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a aduce atingere hotărârii, și subliniind că în acest caz Curtea nu a pronunțat nicio atribuire de o justă satisfacție (a se vedea documentele DH-DD(2013)315 și DH-DD(2013)799); Având în vedere că, în ceea ce privește măsurile individuale, autoritățile indică atât faptul că reclamantul a declarat clar că întoarcerea sa în Iordania a fost voluntară, cât și că efectul Tratatului privind asistența juridică reciprocă este eliminarea riscului ca dovezile obținute prin tortură să fie utilizate în orice proces penal împotriva acestuia; având în vedere regretul că nu a fost informat cu privire la evoluția cazului până după deportarea reclamantului; Amintind că, în ceea ce privește măsurile generale,

orice decizie de deportare a unei persoane pe motive de securitate națională poate fi revizuită de către instanțele naționale printr-un recurs cu efect suspensiv și a observat cu satisfacție că instanțele interne au integrat jurisprudența Curții Europene în ceea ce privește relevanța articolului 6 (cum au făcut în cazul reclamantului); Având în vedere faptul că Tratatul privind asistența juridică reciprocă dintre Regatul Unit și Iordan, pe care statele îl leagă Curtea de Securitate a statului din Iordan, a intrat în vigoare la 1 iulie 2013 și are ca scop eliminarea riscului ca dovezile de tortură să fie utilizate în procedurile penale împotriva persoanelor returnate din Regatul Unit în Iordan prin impunerea procurorului din Iordan să demonstreze că declarațiile utilizate în procesul au fost furnizate de liber arbitru și de alegere și nu au fost obținute prin tortură sau tratamente nefavorabile; Având în vedere faptul că toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1) au fost adoptate, DECLAREA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să închidă examinarea acestuia.

Execuția hotărârilor Curții Europene de Drepturi Othman (Abu Qatada) c. Regatul Unit (Cererea nr. 8139/09; Hotărârea finală la 9 mai 2012) Informații transmise de Guvernul Regatului Unit la 9 noiembrie 2012, actualizată la 4 martie 2013 Cazul rezumat descris: Cazul a implicat deportarea propusă de Abu Qatada, pe motive de securitate națională, în Iordania, țara sa de origine. Guvernul Majestății Sale se bazează pe garanțiile cu Regatul Hachemit al Iordanului că înlăturarea lui Abu Qatada ar fi conformă cu dreptul intern și internațional. Abu Qatada a afirmat că, dacă deportat, ar fi în pericol de tratament nepotrivit art. 3 din Convenție și de negare flagrantă a justiției împotriva art. 6 din Convenție.

Pe art. 6, este un motiv comun că Abu Qatada ar confrunta un proces care a fost considerat vinovat în absenția de conspirație pentru a provoca exploziuni (atât în „proiectul de reformă și de provocare” cât și „conspirația de mileniu”). Abu Qatada a ridicat, de asemenea, articolele 5 și 3 coroborat cu art. 13. Curtea a constatat în unanimitate că: (1) cererea este admisibilă, (2) deportarea nu ar încălca art. 3 atunci când este considerată în izolare sau în conjuncție cu art. 13 și (3) deportarea nu ar încălca art. 5. Curtea a constatat că deportarea lui Abu Qatada în Iordania va fi încălcarea articolului 6 din cauza faptului că există un risc real de admitere la judecata sa de probe obținută prin tortură de terțe persoane.

Măsuri individuale Satisfacție echitabilă: Guvernul Maiestatii Sale nu a fost obligat să plătească satisfacție echitabilă și nu a făcut acest lucru. Măsuri individuale: Guvernul Majestății Sale este de acord că nu va deporta Abu Qatada dacă există un risc real că el ar fi supus unei negații flagrante a justiției, așa cum se definește prin concluziile Curții. Guvernul Majestății Sale a luat ulterior măsuri pentru eliminarea riscului de la art. 6 întreprinzând discuții detaliate cu guvernul Regatului Hachemit al Iordanului și obținerea unor garanții suplimentare în ceea ce privește riscul de a fi adăugat dovezile „reținute” împotriva Abu Qatada. Prin urmare, Guvernul Majestatii Sale a luat în considerare și refuzat cererea lui Abu Qatada de a revoca Ordinea de Deportare.

Măsurile pe care le-am luat sunt testate de instanțe interne din Regatul Unit. O hotărâre a Comisiei Speciale de Apel pentru Immigrație din 12 noiembrie 2012 care a reexaminat chestiunea este apelată în fața Curții de Apel, cu posibilitatea unei apeluri suplimentare la Curtea Supremă în cazul în care este acordată permisiunea. Instanțele interne sunt obligate să țină seama de jurisprudența și practicile din Strasbourg în temeiul legii privind drepturile omului (cum se arată prin hotărârea Comisiei privind apelurile speciale la imigrație, care ia în considerare deplin hotărârea din Strasbourg). Abu Qatada și avocații săi participă pe deplin la procesul de litigiu. Ca de mai sus, Guvernul Majestatii Sale nu va deporta Abu Qatada dacă instanțele interne sau Curtea Europeană a Drepturilor Omului constată că există un risc real că deportarea ar încălca art. 6 CEDO.

Având în vedere că această chestiune este acum evaluată în nouă proceduri prin trimitere la hotărârea Curții, Guvernul consideră că nu sunt necesare alte măsuri individuale pentru punerea în aplicare a hotărârii. Măsuri generale Măsuri generale Măsuri generale: Guvernul Majestății Sale consideră că nu este necesară nicio măsură generală, întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a susținut în unanimitate principiul „deportarii cu garanții” (DWA), pe care continuăm să-l urmărească pentru a elimina teroriștii care reprezintă o amenințare pentru securitatea noastră națională. Guvernul Majestății Sale a pierdut în fața Curții Europene a Drepturilor Omului în privința problemelor foarte particulare în joc în acest caz.

În continuare, toate cazurile DWA sunt examinate prin Curtea SIAC, care este acum familiarizat cu hotărârea lui Strasbourg, după examinarea recentă a recursului Qatada împotriva ordinului de deportare în vigoare împotriva lui. Instanțele interne trebuie să ia în considerare jurisprudența din Strasbourg și această hotărâre a fost publicată la scară largă și a raportat astfel încât nu sunt necesare măsuri generale. Suntem, de asemenea, conștienți, datorită gestionării cazurilor actuale că nu există în prezent alți deportați într-o poziție analogă. Publicarea și diseminarea: Hotărârea a fost publicată la scară largă și raportată.

De exemplu, a se vedea: http://www.bailii.org/eu/cases/ECHR/2012/56.html http://www.unhcr.org/cgi-bin/texis/vtx/refworld/rwmain?page=search&docid=4f169dc62&skip=0&query=abu%20qatada Statul de executare a hotărârii: Guvernul Majestatii Sale consideră că toate măsurile necesare au fost luate și că cazul ar trebui să fie închis DELEGIZARE LA CONSILIUL EUROPEI DE LA REPRESENTATIVUL PERMANENT TOTMAN/Regatul Unit În ianuarie 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, deși deportarea dlui Othman în Iordania nu ar fi contrar articolului 3 din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (CEDH), aceasta ar constitui totuși o negare flagrantă a drepturilor sale de la art. 6, în principal în ceea ce privește riscul că dovezile presupuse să provină de la tortura ar fi fost utilizate împotriva lui la re judecata sa în Iordania.

După decizia din ianuarie 2012, Guvernul Regatului Unit a lucrat cu autoritățile iordane pentru a răspunde preocupărilor Curții cu privire la sistemul de justiție iordan. În aprilie 2012, Secretarul de interne a luat o decizie suplimentară de a deporta domnul Othman. Această decizie a fost apelată de dl Othman și în noiembrie 2012 Comisia de Apeluri Speciale pentru Immigrație a Regatului Unit (SIAC) și-a susținut apelul.

Comisia a remarcat că "judecătorul din Iordania, la fel ca echipele lor executive, este hotărât să se asigure că recurentul va primi și va fi văzut ca va primi un proces echitabil" și că "dacă singura întrebare pe care trebuie să-l răspundem ar fi dacă, într-un sens general, reclamantul va fi supus unui proces flagrant nedrept în Iordania, răspunsul nostru nehesitant ar fi că nu ar fi". Cu toate acestea, concluzia sa generală a fost că informațiile și garanțiile suplimentare obținute de Guvernul Regatului Unit nu au eliminat riscul ca dovezile obținute din tortura să fie utilizate împotriva dlui Othman și, astfel, îndepărtarea sa să continuă să fie contrară CEDH. În același timp, Guvernul Regatului Unit a negociat un tratat cu Guvernul Iordan pentru rezolvarea acestor probleme și, la 24 martie 2013, a fost semnat un tratat privind asistența juridică reciprocă în materie penală între Iordania și Regatul Unit.

Acest tratat conține dispoziții vizate de asistența juridică reciprocă în general, precum și dispoziții (în capitolul VIII) relevante pentru cazul dlui Othman. Aceste dispoziții au căutat să rezolve preocupările identificate în hotărârea SIAC prin furnizarea protecțiilor procedurale pe care le-a deținut-o ar fi necesară - și anume impunerea unei sarcini asupra urmăririi iordane la orice proces de redresare a dovedirii unui standard înalt declarațiile luate de SIAC de fostii co-apăratori nu au fost obținute prin tortură sau maltraturi.

art. 27 alineatul (4) prevede: "În cazul în care, înainte de data semnării prezentului tratat, o Curte din statul expeditor a constatat că există un risc real că o declarație de la o persoană a fost obținută prin tortură sau maltrat de către autoritățile statului primitor, și ar putea fi utilizată într-un proces penal în statul primitor menționat la alineatul (1) din prezentul articol, această declarație nu va fi depusă de către autoritatea penală sau nu va fi admisă de către Curte în statul primitor, cu excepția cazului în care acuzația din statul primitor dovedește dincolo de orice îndoială că declarația a fost furnizată din libertate și de alegere și nu a fost obținută prin tortură sau maltrat de către autoritățile statului primitor, iar Curtea în statul primitor este atât de satisfăcută." Poziția din legislația iordană este că, odată în vigoare, tratatul leagă Curtea de Securitate a statului iordan și face parte din legislația națională iordană, cu primată față de alte dispoziții ale dreptului intern.

După semnarea Tratatului și în timp ce aceaceasta a fost supusă procedurilor parlamentare ale Regatului Unit și ale Iordaniei, detaliile tratatului au fost transmise avocaților domnului Othman. În cadrul audierii la 10 mai 2013 și 20 mai 2013, dl Othman a informat SIAC prin intermediul consilierului său principal, Edward Fitzgerald QC, că, în urma intrării în vigoare a Tratatului, dl Othman va reveni voluntar la Iordan (traducerea audierii este închisă). Această poziție a fost menținută într-o scrisoare a avocaților dlui Othman din 20 iunie 2013, care a răspuns la o scrisoare din 13 iunie 2013 de la Reclamantul Trezorului care a informat dl Othman de intenția Secretarului de Stat de a lua o nouă decizie de a nu revoca ordinul de deportare împotriva acestuia.

În anticiparea intrării în vigoare a Tratatului la 27 iunie, secretarul de interne a luat o nouă decizie oficială de deportare a domnului Othman condiționează intrarea în vigoare a Tratatului și notificările corespunzătoare care sunt furnizate în temeiul capitolului VIII. În conformitate cu art. 94 din Legea privind naționalitatea, imigrația și azil, din 2002, Tratatul a soluționat în mod concluziu problemele rămase, de asemenea, secretarul de interne a certificat că orice apel pe care dl Othman ar putea susține ar fi "nefondat clar" și nu ar fi suspensiv. Tratatul a intrat în vigoare la 1 iulie după publicarea în Jurnalul Oficial al Iordaniei, iar notificările relevante au fost transmise și transmise avocaților dlui Othman la 3 iulie 2013. Avocații dlui Othman s-au întâlnit la 1 iulie 2013 cu oficiali de la Home Office și în zilele următoare au văzut o serie de schimburi suplimentare între cele două părți, prin e-mail și telefon.

Aceste schimburi au oferit o serie de oportunități echipei juridice (experimentate) ale dlui Othman de a contesta decizia secretarului de stat prin revizuire judiciară sau de a căuta o injuncție care împiedică îndepărtarea. Ei nu au făcut acest lucru și nu s-au concentrat pe chestiunile practice legate de eliminarea dlui Othman și se asigură că are o reprezentanță juridică în Iordania obținută. Ca de mai sus și în lumina tratatului, declarațiile clare ale dlui Othman că întoarcerea sa în Iordania a fost voluntară ("În o declarație emisă prin intermediul avocatului său, Abu Qatada a declarat: "Sunt fericit să fiu din nou în țara mea. Am revenit voluntar „”, http://www.guardian.co.uk/world/2013/jul/07/abu-qatada-drepte umane) și decizia sa de a nu contesta deportarea sa, guvernul Regatului Unit ar fi recunoscător că acest caz ar fi închis.

Resolution CM/ResDH(2013)198 Othman (Abu Qatada) against the United Kingdom Execution of the judgment of the European Court of Human Rights (Application No. 8139/09, judgment of 17 January 2012, final on 9 May 2012) (Adopted by the Committee of Ministers on 26 September 2013 at the 1179th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”), Having regard to the final judgment transmitted by the Court to the Committee and to the violation established; Recalling the respondent State’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by all final judgments in cases to which it is party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required: - of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum; and - of general measures preventing similar violations;

Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with its above-mentioned obligation; Having recalled that the case concerned the United Kingdom government’s decision to deport the applicant to Jordan on national security grounds which the European Court found would be in violation of Article 6, on account of the real risk of the admission of evidence at the applicant’s retrial in Jordan obtained by torture of third persons; Having examined the action report and the letter of 9 July 2013 provided by the government indicating the measures adopted in order to give effect to the judgment, and noting that no award of just satisfaction was made by the Court in the present case (see documents DH-DD(2013)315 and DH-DD(2013)799); Having noted, in respect of the individual measures, the authorities’ indications both that the applicant made clear statements that his return to Jordan was voluntary and that the effect of the Mutual Legal Assistance Treaty is to eliminate the risk that evidence obtained by torture will be used in any criminal proceedings against him there; Having regretted nevertheless that it was not informed of the developments in the case until after the applicant’s deportation had already taken place; Recalling, in respect of the general measures,

that any decision to deport an individual on national security grounds can be reviewed by the domestic courts by an appeal with suspensive effect and having noted with satisfaction that the domestic courts have integrated the European Court’s jurisprudence as regards the relevance of Article 6 (as they did in the applicant’s case); Having further noted that the Mutual Legal Assistance Treaty between the United Kingdom and Jordan, which the authorities state binds the Jordanian State Security Court, entered into force on 1 July 2013 and is aimed at eliminating the risk that torture evidence would be used in criminal proceedings against individuals returned from the United Kingdom to Jordan by imposing a burden on the Jordanian prosecutor to prove to a high standard that statements used at trial were provided by free-will and choice and not obtained by torture or ill treatment; Having satisfied itself that all the measures required by Article 46, paragraph 1, have been adopted, DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and DECIDES to close the examination thereof.

Execution of Judgments of the European Court of Human Rights Action Report Othman (Abu Qatada) v. the United Kingdom (Application No. 8139/09; judgment final on 9 May 2012) Information submitted by the United Kingdom Government on 9 November 2012, updated on 4 March 2013 Case Summary

UNITED KINGDOM

9 July 2013

DELEGATION TO THE COUNCIL OF EUROPE

FROM THE PERMANENT REPRESENTATIVE

OTHMAN v. UK In January 2012 the European Court of Human Rights found that whilst the deportation of Mr Othman to Jordan would not be contrary to Article 3 of the European Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (ECHR) it would nevertheless constitute a flagrant denial of his Article 6 rights, principally in relation to the risk that evidence alleged to have come from torture would be used against him at his retrial in Jordan. After the January 2012 decision the UK Government worked with the Jordanian authorities to address the concerns of the Court about the Jordanian justice system. In April 2012 the Home Secretary took a further decision to deport Mr Othman.

This decision was appealed by Mr Othman and in November 2012 the UK’s Special Immigration Appeals Commission (SIAC) upheld his appeal. The Commission noted that "the Jordanian judiciary, like their executive counterparts, are determined to ensure that the appellant will receive, and be seen to receive, a fair trial" and that "If the only question which we had to answer was whether or not, in a general sense, the appellant would be subjected to a flagrantly unfair trial in Jordan our unhesitating answer would be that he would not." However, its overall conclusion was that the further information and assurances the UK Government had obtained did not remove the risk that evidence obtained from torture would be used against Mr Othman and as such his removal continued to be contrary to the ECHR.

The Home Secretary appealed that decision to the Court of Appeal, but it dismissed her appeal in March 2013. At the same time the UK Government was negotiating a treaty with the Jordanian Government to resolve these issues and on 24 March 2013 a Treaty on Mutual Legal Assistance in Criminal Matters was signed between Jordan and the United Kingdom. This Treaty contains provisions aimed at mutual legal assistance generally as well as provisions (in Chapter VIII) which are relevant to Mr Othman’s case. These provisions sought to resolve the concerns identified in SIAC’s judgment by providing the procedural protections which SIAC held would be necessary - namely the imposition of a burden on the Jordanian prosecution at any retrial of proving to a high standard the statements considered by SIAC from his former co-defendants were not obtained by torture or ill-treatment.

Article 27 (4) provides: "Where, before the date of signature of this Treaty, a Court in the sending State has found that there is a real risk that a statement from a person has been obtained by torture or ill-treatment by the authorities of the receiving State, and might be used in a criminal trial in the receiving State referred to in paragraph 1 of this Article, this statement shall not be submitted by the prosecution nor admitted by the Court in the receiving State, unless the prosecution in the receiving State proves beyond any doubt that the statement has been provided out of free-will and choice and was not obtained by torture or ill-treatment by the authorities of the receiving State, and the Court in the receiving State is so satisfied." The position in Jordanian law is that the Treaty, once in force, binds the Jordanian State Security Court and forms part of domestic Jordanian law, having primacy over other provisions of domestic law.

After the Treaty was signed and whilst it was subject to United Kingdom and Jordanian parliamentary procedures details of the Treaty were passed to Mr Othman’s lawyers. At bail hearings on 10 May 2013 and 20 May 2013, Mr Othman informed SIAC through his Leading Counsel, Edward Fitzgerald QC, that, were the Treaty to come into force, Mr Othman would return voluntarily to Jordan (the transcript of the hearing is enclosed). That position was maintained in a letter from Mr Othman’s lawyers of 20 June 2013, which was a response to a letter of 13 June 2013 from the Treasury Solicitor which informed Mr Othman of the Secretary of State’s intention to make a fresh decision not to revoke the deportation order against him.

In anticipation of the Treaty coming into force on 27 June the Home Secretary made a further formal decision to deport Mr Othman contingent on the Treaty coming into force and the appropriate notifications being given under Chapter VIII. As the Treaty conclusively resolved the remaining issues in the case using section 94 of the Nationality, Immigration and Asylum Act 2002, the Home Secretary also certified that any appeal Mr Othman might raise would be "clearly unfounded" and so non-suspensive. The Treaty came into force on 1 July following publication in the Jordanian Official Gazette and the relevant notifications were given and passed to Mr Othman’s lawyers on 3 July 2013. Mr Othman’s lawyers met officials from the Home Office on 1 July 2013 and the following days saw a number of further exchanges between the two sides, by e-mail and telephone.

These exchanges provided a number of opportunities for Mr Othman’s (experienced) legal team to challenge the Secretary of State’s decision through judicial review or to seek an injunction preventing removal. They did not do this and instead focused on practical matters relating to Mr Othman’s removal, and ensuring he had legal representation in Jordan which was obtained. As above and in light of the Treaty, Mr Othman’s clear statements that his return to Jordan was voluntary ("In a statement issued through his lawyer, Abu Qatada said ‘I’m happy to be in my country again. I came back voluntarily"‘, http://www.guardian.co.uk/world/2013/jul/07/abu-qatada-human-rights) and his consequent decision not to contest his deportation, the UK Government would be grateful for this case to now be closed.