FÜRST-PFEIFER v. AUSTRIA

PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 33677/10 Gabriele FÜRST-PFEIFER împotriva Austriai depusă la 17 iunie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Gabriele Fürst-Pfeifer, este un național austriac, născut în 1964 și locuiește în Mödling. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl G. Lansky, avocat practicant la Viena. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este psihiatru și a lucrat din anul 2000 ca expert psihologic în procedurile judiciare, în principal în cadrul litigiilor legate de custodie. La 23 decembrie 2008, un articol a apărut în publicația online „meinbezirk.at „, publicată și editată de Compania Multimedia „Imprimă” ltd. care a raportat un aviz de experți psihologici cu privire la reclamantul însuși, datând din 1993. Articolul a prezentat titlul „Calidata experților în lumina luminii” (“Gutachterqualität im Visier „) și a explicat că un aviz de experți psihologici a fost comandat să examineze starea mentală a reclamantului în cursul procedurilor civile care se ocupă de încălcarea promisiunii căsătoriei. Această opinie expertă de către un neurolog venezian din 1993 a descris „deficite psihologice”, cum ar fi leagănurile de dispoziție pronunțate sus și jos, atacuri de panică, gânduri suicidare și iluzii optice, împreună cu ideile paranoice. Expertul de atunci a concluzionat că deficiențele reclamantului erau ereditare. Articolul a continuat să declare că trei ani mai târziu, reclamantul a fost introdus la „scena de experți” la Curtea Regională Wiener Neustadt și că integritatea ei a fost dincolo de replici de un deceniu. Acesta a urmat observațiile unui membru al Partidului Verde, al avocatului Tineretului la Guvernul Regional al Inferiorului Austria și al vicepreședintelui Curții Regionale Wiener Neustadt, care a fost responsabil pentru gestionarea listei de experți la instanță. Ca urmare a rapoartei reclamantului a fost confruntat cu întrebări legate de colegii și pacienții, iar procedurile au fost inițiate la Curtea Regională Wiener Neustadt în ceea ce privește capacitatea ei de a lucra în calitate de expertă comisă de instanță. În cursul procedurii respective, statutul mental al reclamantului a fost, de asemenea, examinat. La 14 ianuarie 2009, reclamantul a depus o acțiune în fața instanțelor care solicită daune în temeiul Legii Media (Mediengesetz ) și publicării hotărârii. Ea a susținut că articolul și în special pasajele referitoare la opinia expertă psihologică a reclamantului au încălcat sfera ei personală intimă și i-au compromis publicul. La 3 aprilie 2009, Curtea Regională St. Pölten ( Landesgericht St. Pölten ) a urmat propunerile reclamantului, a ordonat editorului să plătească daune în valoare de 5.000 de euro (EUR) și publicarea părții operative a hotărârii. În plus, editorul a trebuit să suporte costurile procedurii. Curtea a constatat că un cititor mediu ar înțelege articolul ca punerea avizului expert din 1993 într-un context direct cu activitatea reclamantului ca expert în prezent și, prin urmare, ar pune la îndoială calitatea lucrărilor sale. Articolul, care a prezentat, de asemenea, numele complet al reclamantului și descrierea deficienței psihologice ei a atins sfera ei intimă personală, deoarece a creat o legătură între statutul ei mental și calitatea lucrării ei. Cu toate acestea, informațiile în sine nu au permis o astfel de legătură, în special din moment ce avizul expert din 1993 și a abordat doar o întrebare foarte specifică în contextul procedurilor civile în acel moment. Conținutul incomplet și manipulator al articolului nu a fost în măsură să îndeplinească standardele raportării unor declarații reale de fapt. În plus, instanța nu a descoperit o legătură a conținutului articolului cu statutul public al reclamantului, având în vedere faptul că reclamantul a lucrat în principal ca expert în cazurile de custodie care, de obicei, nu erau publice. În plus, se poate presupune că reclamantul, un psihiatru însuși și un medic, și-au gestionat bine boala și a putut exercita activitatea ei fără nici o deficiență. Editorul a depus un recurs asupra punctelor de drept și de fapt, precum și împotriva sentinței (Berufung wegen Nichtigkeit, Schuld und Strafe Theopon, la 30 noiembrie 2009, Curtea de Apel din Viena (Oberlandes Gericht Wien ) a urmat recursul, a anulat hotărârea de primă instanță și a respins propunerile reclamantei. Curtea de Apel a confirmat că articolul și pasajele nerespectate privind avizul asupra statutului mental al reclamantului au afectat sfera ei personală intimă și au fost capabile să o compromită. Cu toate acestea, conținutul acestui articol a fost adevărat, deoarece a repetat numai informații adevărate care nu au fost opuse de către solicitant. În plus, instanța nu a considerat că articolul este incomplet sau manipulator, ci suficient de echilibrat și credincios față de diferitele părți ale povestirii, în sensul că aceasta a menționat, de asemenea, faptul că integritatea reclamantului nu a fost niciodată interogat în cursul a zece ani și solicitând declarațiile vicepreședintelui Curții Regionale Wiener Neustadt, membru al Partidului Verde și avocatul tineret al Guvernului Regional al Austriei. Curtea de Apel a stabilit, de asemenea, că publicul a fost direct legat de statutul public al reclamantului, deoarece ea a fost inclusă în lista de experți care urmează să fie desemnați de către instanțe și că munca ei repetată în calitate de expertă în procedurile judiciare trebuie considerată o parte a vieții publice. Lucrările sale în acest context au fost exercitate în cadrul justiției organizate de stat și au fost importante pentru procesul decizional al judecătorilor. Chiar dacă avizul de experți îndepărtat din 1993 și a avut în vedere o perioadă în viața reclamantului chiar înainte de data respectivă, raportarea în cauză a fost suficient de abordată asupra actualelor activități publice ale reclamantului. Având în vedere importanța și sensibilitatea domeniului procedurilor de custodie și rolul dominant al experților în domeniu, integritatea psihologică a unui expert atribuit acestor cazuri a trebuit să fie fără îndoială. Orice rezervare în legătură cu sănătatea mentală a experților – dacă se bazează pe motive suficiente – a trebuit să fie întâlnită cu o investigație aprofundată în interesul unei bune administrații de justiție, care a fost ceea ce s-a întâmplat ca un pas următor în acest caz. Potrivit Curții de Apel, articolul se referă pur și simplu la domeniile problematice ridicate de neurolog în 1993 fără a nega abilitățile reclamantului ca expert în acest domeniu. Informațiile veritabile ale articolului și interesul public în materie justificau critic punerea exactă a abilităților respective. Această hotărâre a fost conferită reprezentantului reclamantului la 17 decembrie 2009. Secțiunea 7 din Legea Media, care are titlul „Interferența cu sfera personală cea mai intimă a unei persoane” ( Verletzung des höchstpersönlichen Lebensbereiches ), se citește după cum urmează: „(1) În cazul în care viața strict privată a unei persoane este discutată sau prezentată în mass-media într-un mod care este apt să compromită această persoană în public, persoana în cauză poate solicita compensații de la proprietarul mediului de presă pentru prejudiciul suferit. Suma de compensație nu depășește 20.000 EUR ... (2) Nu există nicio cerere de compensare în temeiul alineatului (1) în cazul în care Publicarea în cauză se bazează pe un raport veritabil privind o sesiune publică a Consiliului Național sau a Consiliului Federal, a Adunării Federale, a unei diete regionale sau a unui comitet al unuia dintre aceste organisme reprezentative generale; publicația este adevărată și are o legătură directă cu viața publică; în circumstanțe, ar fi putut fi presupus că persoana în cauză a fost de acord cu publicarea; este o difuzare directă la radio sau la televiziune (program live) și angajații sau contractanții postului de radio sau televiziune nu au neglijat principiile diligencei jurnalistice; informațiile au fost publicate pe un site web care poate fi recuperat și proprietarul mass-media sau angajații sau contractanții săi nu au neglijat principiile diligencei jurnalistice.” COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 8 din Convenție că decizia de recurs a Curții de Apel a încălcat dreptul ei de a respecta viața ei privată. Întrebarea părților a existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața ei privată contrar articolului 8 din Convenție?

FIRST SECTION

Application no. 33677/10

Gabriele FÜRST-PFEIFER

against Austria

lodged on 17 June 2010

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Gabriele Fürst-Pfeifer, is an Austrian national, who was born in 1964 and lives in Mödling. She is represented before the Court by Mr G. Lansky, a lawyer practising in Vienna.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant is a psychiatrist and has been working since the year 2000 as a psychological expert in court proceedings, mainly within the framework of custody related disputes.

On 23 December 2008 an article appeared in the online publication “

meinbezirk.at

”, published and edited by the “Print” Multimedia Company

ltd. that reported on a psychological expert opinion concerning the applicant herself, dating from 1993.

The article bore the headline “The quality of experts in the spotlight” (“

Gutachterqualität im Visier

”) and explained that a psychological expert opinion had been commissioned examining the mental status of the applicant in the course of civil proceedings dealing with the breach of promise of marriage. That expert opinion by a Viennese neurologist dating from 1993 had described “psychological deficits”, such as pronounced up and down mood swings, panic attacks, suicidal thoughts and optical illusions together with paranoid ideas. The expert at the time had concluded that the applicant’s impairments were hereditary. The article went on stating that three years later, the applicant had been introduced to the “scene of experts” at the Wiener Neustadt Regional Court, and that her integrity had been beyond reproach for a decade. It followed comments by a member of the Green Party, the Youth Advocate at the Regional Government of Lower Austria and the Vice President of the Wiener Neustadt Regional Court who was responsible for managing the list of experts at the court.

As a result of the reporting the applicant was faced with related questions from colleagues and patients, and proceedings were initiated at the Wiener Neustadt Regional Court concerning her ability to work as a court-commissioned expert. In the course of those proceedings the applicant’s mental status was also to be examined.

On 14 January 2009 the applicant lodged an action with the courts requesting damages under the Media Act (

Mediengesetz

) and publication of the judgment. She claimed that the article and in particular the passages dealing with the psychological expert opinion of the applicant violated her intimate personal sphere and compromised her publicly.

On 3 April 2009 the St. Pölten Regional Court (

Landesgericht St. Pölten

) followed the applicant’s motions, ordered the publisher to pay damages in the amount of 5,000 euros (EUR) and the publication of the operative part of the judgment. Furthermore, the publisher had to bear the costs of the proceedings. The court found that an average reader would understand the article as putting the expert opinion from 1993 in a direct context with the applicant’s work as an expert at present and thus questioning the quality of her work. The article, that also featured the applicant’s full name and the description of her psychological impairment touched her intimate personal sphere, since it created a link between her mental status and the quality of her work. However, the information itself did not allow for such a link, especially since the expert opinion dated from 1993 and dealt only with a very specific question in the context of civil proceedings at the time. The incomplete and manipulative content of the article was not able to meet the standards of the reporting of true factual statements. Furthermore, the court did not discern a connection of the content of the article with the applicant’s public status in view of the fact that the applicant mainly worked as an expert in custody cases that were usually not public. Furthermore, it could be assumed that the applicant, a psychiatrist herself and a medical doctor, managed her illness well and was able to exercise her work without any impairments.

The publisher filed an appeal on points of law and fact, as well as against the sentence (

Berufung wegen Nichtigkeit, Schuld und Strafe

).

Thereupon, on 30 November 2009, the Vienna Court of Appeal (

Oberlandes

­

gericht Wien

) followed the appeal, set aside the judgment of the first instance and dismissed the applicant’s motions. The Court of Appeal confirmed that the article and the impugned passages concerning the opinion on the applicant’s mental status affected her intimate personal sphere and were capable of compromising her. However, the content of the article was true, as it only repeated true information that had not been opposed by the applicant. Furthermore, the court did not find the article to be incomplete or manipulative, but sufficiently well-balanced and faithful to the different sides of the story in that it also referred to the fact that the applicant’s integrity was never questioned in the course of ten years and requesting statements of the Vice President of the Wiener Neustadt Regional Court, a member of the Green Party and the Youth Advocate of the Regional Government of Lower Austria.

The Court of Appeal further established that the publication was directly linked to the applicant’s public status since she was included in the list of experts to be appointed by the courts and in that her repeated work as an expert in court proceedings must be seen as being a part of public life. Her work in this context was exercised within the framework of state-organised judiciary and important for the decision-making process of judges. Even though the impugned expert opinion dated from 1993 and concerned a period in the applicant’s life even before that date, the reporting in question sufficiently touched upon present public activities of the applicant. Considering the importance and sensitivity of the area of custody proceedings and the dominant role of experts in the field, the psychological integrity of an expert assigned to those cases had to be beyond doubt. Any reservation in relation to the mental health of experts – if based on sufficient reasons – had to be met with a thorough investigation in the interest of a good-working administration of justice, which was what had happened as a next step in the present case. According to the Court of Appeal, the article simply referred to the problem areas raised by the neurologist in 1993 without denying the applicant’s abilities as an expert in the area. The truthful information of the article and the public interest in the subject matter justified the article’s critically putting exactly those abilities into question.

That judgment was served on the applicant’s representative on 17

December 2009.

B.

Relevant domestic law

Section

7 of the Media Act, which has the title “Interference with a person’s most intimate personal sphere” (

Verletzung des höchstpersönlichen Lebensbereiches

), reads as follows:

“(1)

If a person’s strictly private life is discussed or presented in the media in a manner which is apt to compromise this person in public, the person concerned may claim compensation from the owner of the media for the injury suffered. The amount of compensation shall not exceed EUR 20,000 ...

(2)

No compensation claim under paragraph 1 exists if

1.

the publication at issue is based on a truthful report on a public session of the National Council or the Federal Council, the Federal Assembly, a regional diet or a committee of one of these general representative bodies;

2.

the publication is true and has a direct connection to public life;

3.

in the circumstances it could have been assumed that the person concerned had agreed to the publication;

4.

it is a direct broadcast on radio or television (live programme) and the employees or contractors of the radio or television station have not neglected the principles of journalistic diligence;

5.

the information has been published on a retrievable website and the owner of the media or its employees or contractors have not neglected the principles of journalistic diligence.”

COMPLAINT

The applicant complains under Article 8 of the Convention that the appeal decision by the Court of Appeal violated her right to respect for her private life.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicant’s right to respect for her private life contrary to Article 8 of the Convention?