Cin-Telekom împotriva Azerbaidjanului

Prima secțiune decizia nr. 6299/14 CIN-TELEKOM împotriva Azerbaidjanului (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 11 iulie 2024 în calitate de comitet compus din: Krzysztof Wojtyczek , Președintele LÄtif Hüseynov , Erik Wennerström , judecători și Viktoriya Maradudina , grefier adjunct al secțiunii interioare , având în vedere cererea depusă la 29 Decembrie 2013, având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Societatea reclamantă și reprezentantul său detaliile sunt prezentate în tabelul anexat. În temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, reclamația societății reclamante de a nu fi fost notificată în mod corespunzător de ședința instanței de apel cu privire la reclamația sa civilă a fost comunicată Guvernului Azerbaigian („Guvernul”).

HOTĂRÂREA Alegată încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor legate de această plângere și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul a recunoscut că autoritățile interne au încălcat „dropturile societății reclamante garantate în Convenție”; ei au oferit să plătească societății reclamante sumele detaliate în tabelul anexat și au invitat Curtea să scoată cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 §§ c) din Convenția. Sumele ar fi convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții.

În cazul în care nu s-au plătit aceste sume în termenul de trei luni menționat anterior, guvernul s-a angajat să le plătească dobânzi simple, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Acestea s-au angajat în continuare să ia toate măsurile pentru redeschiderea procedurii de recurs de casă pentru a garanta examinarea recursului de casă al societății reclamante, în conformitate cu cerințele articolului 6 din convenție. Societatea reclamantă a fost trimisă termenii declarației unilaterale ale Guvernului cu câteva săptămâni înainte de data prezentei decizii.

Curtea nu a primit niciun răspuns. Curtea observă că art. 37 § litera (c) îi permite să ia un caz din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, Hotărârea Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§§ 77, ECHR 2003-VI).

Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la eșecul instanțelor interne de a notifica în mod corespunzător reclamanților și/sau avocații acestora a ședințelor (a se vedea, de exemplu, Abbasov c. Azerbaidjan , nr. 24271/05 , §§ 28-34, 17 ianuarie 2008; Maksimov c. Azerbaidjan , nr. 38228/05 , §§ 36-43, 8 octombrie 2009; Pirali Orujov c. Azerbaidjan , nr. 8460/07, §§ 40-46, 3 februarie 2011; Comunitatea Religioasă a Martorilor lui Iehova și Hansen c. Azerbaidjan [Comitetul], nr. 52682/07, 30 ianuarie 2020; și Gurbanov c. Azerbaidjan [Comitetul], nr. 10616/17, 7 septembrie 2023). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația unilaterală a Guvernului, precum și domeniul de aplicare și amploarea diferitelor întreprinderi care i se acordă, împreună cu suma de compensare propusă – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii în partea care intră sub incidența declarației unilaterale (art. 37 § (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele lor, nu trebuie să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § în amendă În sfârșit, Curtea subliniază că,

în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată aplicarea din lista cazurilor în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Alte presupuse încălcări ale Convenției Societatea reclamantă se plângea, de asemenea, în temeiul articolelor 13 și 14 din Convenția luată coroborat cu art. 6 din Convenție. Având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea consideră că restul cererii nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a oricărui dintre articolele de mai sus ale convenției.

§ 3 vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenele declarației guvernului contestat privind art. 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție în conformitate cu art. 37 §§ c) din Convenție; declară restul cererii inadmisibil.

Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 5 septembrie 2024. Viktoriya Maradudina Krzysztof Wojtyczek Președintele adjunct de grefier interimar Apendicex Cererea de depunere a plângerii în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (dreapta la un proces echitabil) Cerere nr. Data introducerii Denumirea societății reclamante Anul de înregistrare și locație Numele și locația Reprezentantului Data primirii declarației guvernamentale Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral per reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costurile și cheltuielile pe cerere (în euro) [2] 6299/14 29/12/2013 CIN-TELEKOM 2008 Baku Etibar PASHAYEV Baku 30/04/2024 3.600 500 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil pentru societatea reclamantă.

[2] Plus orice impozit care poate fi taxabil pentru societatea reclamantă.

FIRST SECTION

DECISION Application no. 6299/14 CIN-TELEKOM against Azerbaijan (see appended table) The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 11 July 2024 as a Committee composed of: Krzysztof Wojtyczek , President , Lətif Hüseynov, Erik Wennerström , judges , and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 29 December 2013, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant company’s and its representative’s details are set out in the appended table. The applicant company’s complaint under Article 6 § 1 of the Convention that it had not been duly notified of the hearing of the appellate court concerning its civil claim was communicated to the Azerbaijani Government (“the Government”). THE LAW Alleged violation of Article 6 § 1 of the Convention The Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by this complaint. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The Government acknowledged that the domestic authorities had violated “the applicant company’s rights guaranteed in the Convention”.

They offered to pay the applicant company the amounts detailed in the appended table and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. The amounts would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay these amounts within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on them, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

They further undertook to take all measures to reopen the cassation appeal proceedings in order to guarantee the examination of the applicant company’s cassation appeal in accordance with the requirements of Article 6 of the Convention. The applicant company was sent the terms of the Government’s unilateral declaration several weeks before the date of this decision. The Court has not received a response. The Court observes that Article 37 § 1 (c) enables it to strike a case out of its list if: “... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. Thus, it may strike out applications under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular, the Tahsin Acar v. Turkey judgment (preliminary objections) [GC], no. 26307/95, §§ 75 ‑ 77, ECHR 2003-VI).

The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the failure by the domestic courts to duly notify the applicants and/or their lawyers of the hearings (see, for example, Abbasov v. Azerbaijan , no. 24271/05, §§ 28-34, 17 January 2008; Maksimov v. Azerbaijan , no. 38228/05, §§ 36-43, 8 October 2009; Pirali Orujov v. Azerbaijan , no. 8460/07, §§ 40-46, 3 February 2011; Religious Community of Jehovah’s Witnesses and Hansen v. Azerbaijan [Committee], no. 52682/07, 30 January 2020; and Gurbanov v. Azerbaijan [Committee], no. 10616/17, 7 September 2023). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s unilateral declaration, as well as the scope and extent of the various undertakings given therein, together with the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application in the part covered by the unilateral declaration (Article 37 § 1 (c)). In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 in fine ). Finally, the Court emphasises that,

should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention (see Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to strike the application out of the list of cases as regards the complaint under Article 6 § 1 of the Convention. Other alleged violations of the Convention The applicant company also complained under Articles 13 and 14 of the Convention taken in conjunction with Article 6 of the Convention. In the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court considers that the remainder of the application does not disclose any appearance of a violation of any of the above Articles of the Convention.

It follows that these complaints are inadmissible under Article 35 § 3 as manifestly ill-founded and must be rejected pursuant to Article 35 § 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration concerning Article 6 § 1 of the Convention and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases as regards the complaint under Article 6 § 1 of the Convention in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 5 September 2024. Viktoriya Maradudina Krzysztof Wojtyczek Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaint under Article 6 § 1 of the Convention (right to a fair trial) Application no. Date of introduction Applicant company’s name Year of registration and location Representative’s name and location Date of receipt of Government’s declaration Amount awarded for pecuniary and non ‑ pecuniary damage per applicant (in euros) [1] Amount awarded for costs and expenses per application (in euros) [2] 6299/14 29/12/2013 CIN-TELEKOM 2008 Baku Etibar PASHAYEV Baku 30/04/2024 3,600 500 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant company.

[2] Plus any tax that may be chargeable to the applicant company.