A doua secțiune DECIZIE nr. 35766/05 Halina IDZIK împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința la 15 octombrie 2013 în calitate de comitet compus din: David Thór Björgvinsson, președinte, Vincent A. De Gaetano, Krzysztof Wojtyczek, judecători și Françoise Elens-Passos, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 19 septembrie 2005, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de către solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Halina Idzik, este un național polonez, care s-a născut în 1955 și trăiește în Sędziszów Małopolski. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz, succes de dna J. Chrzanowska, Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul s-a născut în 1955 și trăiește în Dębica. Reclamantul este căsătorit și are trei copii. Înainte de cererea ei de pensie de pensie de pensie anticipată, a fost angajată până în 1995 și a plătit contribuții de securitate socială către stat. Din 1995 reclamantul a primit o pensie de invaliditate. Procedura privind grantul și revocarea pensiei EWK La 29 iunie 2001, reclamantul a depus o cerere la Consiliul de Securitate Socială Rzeszów (Zakład Ubezpieczeń Społecznych) pentru a primi dreptul la o pensie de pensie anticipată pentru persoanele care, datorită gravității stării lor de sănătate, au nevoie de îngrijire constantă, așa-numita pensie „EWK”. Alături de cererea ei de pensie, reclamantul a prezentat, printre altele, un certificat medical eliberat de un centru medical specializat. Certificatul a declarat că copilul (născut în 1986) a suferit de tulburări ale vezicii urinare, infecții ale tractului urinar, pielonefrită și faringită și a avut nevoie de îngrijirea constantă a părinților săi. La 3 august 2001, Consiliul de Securitate Socială Rzeszów („SSB”) a emis o decizie care acordă reclamantului dreptul la o pensie anticipată în valoare netă de 698 zloty polonez (PLN). La o dată necunoscută, Consiliul de Securitate Socială Rzeszów a întrebat medicul Consiliului de Securitate Socială Principală (Główny Lekarz Orzecznik ) să-l informeze dacă fiul reclamantului necesită îngrijirea permanentă a unui părinte. Medicul a declarat că, pe baza documentelor medicale, copilul nu ar putea fi considerat ca fiind vreodată necesară o astfel de îngrijire. 10. La 31 mai 2002, Consiliul de Securitate Socială Rzeszów a emis două decizii simultane în ceea ce privește reclamantul. În temeiul unei decizii, Consiliul a redeschis procedura de pensie de pensionare. În temeiul celelalte decizii, Consiliul a revocat decizia inițială de acordare a unei pensii și, în cele din urmă, a refuzat să acorde reclamantului dreptul la o pensie anticipată prin decizia din 8 august 2002, plata pensiei reclamantului a fost întreruptă cu efectul de 1 iunie 2002. 11. Reclamantul a apelat împotriva deciziilor respective care i-au cedat dreptul la o pensie de pensionare anticipată. Ea a susținut că ar trebui să primească beneficiul deoarece copilul său necesită îngrijire constantă, astfel cum a confirmat certificatul medical atașat cererii inițiale ale reclamantului de pensie. În plus, reclamantul a susținut că revocarea pensiei sale de pensionare este contrar principiului drepturilor conferite. 12. La 30 martie 2004, Curtea Regională Rzeszów (Såd Okręgowy) ) a respins recursul. Curtea regională a concluzionat pe baza dovezii că copilul reclamantului nu a solicitat îngrijirea permanentă a mamei sale, deoarece starea sa de sănătate nu a afectat în mod semnificativ funcțiile corporale. La 11 august 2004, Curtea de Apel Rzeszów ( Sād Apelacyjny ) a respins recursul. 15. La 28 ianuarie 2005, Curtea Supremă ( Sād Najwyższy ) a refuzat să dispună de recursul de cazare depus de reclamant. Hotărârea a fost transmisă reclamantului la 24 martie 2005. Situația financiară a reclamantului după revocarea pensiei EWK 16. În urma procedurii de securitate socială, reclamantul nu a fost ordonat să își returneze prestațiile de pensie timpurie plătite de Consiliul de Securitate Socială, în ciuda revocarea dreptului ei la pensie de pensie anticipată. 17. Reclamantul a susținut că, din 2002, fiica ei U.P a fost căsătorită și a trăit într-o gospodărie separată. Începând cu 1 octombrie 2002 U.P. a fost angajat de către solicitant ca asistent la magazin într-un magazin condus de către solicitant. În ceea ce privește fiul ei, el a fost angajat între 13 noiembrie 2009 și 17 ianuarie 2011. Cu toate acestea, el a fost respins la ultima dată după o concediu de șase luni de boală de lungă durată din cauza unei boli. Ea a mai prezentat o copie a rentabilității taxei din 2009, din care a apărut că nu a avut venit în acel an. 18. Guvernul a susținut că între 15 martie 1995 și 30 În aprilie 2001, reclamantul a primit o pensie de invaliditate în valoare de 391 PLN. La 1 mai 2001, aceasta a fost suspendată din cauza faptului că reclamantul a recăpătat capacitatea de muncă. La 1 mai 2001, reclamantul a început o activitate de afaceri pe care a continuat-o pe parcursul perioadei de EWK și după revocarea sa. În plus, între 1 ianuarie 2001 și 30 Iunie 2009 a deținut o fermă cu o suprafață de teren agricole de 1,05 ha. După 1 iulie Guvernul a prezentat informații de la Oficiul Central de Statistică conform căreia un venit anual mediu de la 1 ha din terenurile agricole între 2001 și 2009 a variat de la 980 PLN la 2.701 PLN. De asemenea, au susținut că soțul reclamantului a beneficiat de o prestație pre-retragere. Toți cei trei copii au primit burse, beneficii de șomaj sau salarii. În plus, Guvernul a prezentat informații cu privire la diferitele tipuri de prestații sociale disponibile în Polonia. Cu toate acestea, acestea nu au specificat care dintre aceste prestații, dacă există, erau disponibile în situația reclamantului. 20. În temeiul legislației relevante în vigoare, se pare că reclamantul va califica pentru o pensie regulară de pensionare în 2015. 21. Dispozițiile juridice aplicabile în timpul material și întrebările practice sunt prezentate în hotărârile din Moskal v. Polonia , nr. 10373/05, §§ 34, 15 septembrie 2009 și Antoni Lewandowski v. Polonia , nr. 38459/03, §§ 43, 2 octombrie 2012). COMPLAINTE 22. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6, 8 și 14 și 53 din Convenție și, în esență, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la redeschiderea procedurii de securitate socială care au dus la revocarea dreptului ei la pensia EWK. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUIUI 1 DE PROTOCOLUL N. 1 LA CONVENȚIE Prin urmare, cererea de a fi examinată în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care se menționează după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Obiecțiile guvernului 24. Curtea constată că guvernul a formulat mai multe obiecții față de admisibilitatea cauzei. Acestea au susținut că reclamantul nu s-a conformat cu regula de șase luni și că cererea ei constituie un abuz al dreptului la cerere individuală, susținând în continuare că reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne deoarece, în primul rând, nu a contestat hotărârea finală prin intermediul unei plângeri constituționale. De asemenea, au susținut că ea nu a suferit niciun dezavantaj semnificativ. Reclamantul nu este de acord cu Guvernul. 25. În ceea ce privește nerespectarea normei de șase luni, Curtea a considerat deja, în alte cazuri ale EWK, că reclamanții nu ar trebui să fie penalizate pentru că au încercat să depună un recurs de casație în fața Curții Supreme pentru a evita orice risc de respingere a cazului de către Curte pentru neepuizare a recoursurilor interne (a se vedea, de exemplu, Frāczek-Potęga c. Polonia În consecință, hotărârea finală în cazul în cauză a fost adoptată de Curtea Supremă la 28 ianuarie 2005 la 24 martie 2005, în timp ce reclamanta și-a depus cererea la Curtea la 19 septembrie 2005. În acest sens, Curtea concluzionează că reclamantul a respectat cele șase. Termenul lunar prevăzut la art. 35 § 1 și obiecția Guvernului ar trebui, prin urmare, respinsă. 26. Curtea remarcă că a examinat deja obiecții identice în ceea ce privește abuzul asupra dreptului de aplicare individuală, neepuizarea în ceea ce privește nereclamarea reclamantului, fără dezavantaj semnificativ și le-a respins, în cazurile de urmărire la Moskal (a se vedea, de exemplu, Antoni Lewandowski , citat mai sus, §§ 45-72 și Lew c. Polonia, nr. 34386/04, §§ 35 62, 4 decembrie 2012). Curtea nu vede niciun motiv să se depărteze de concluziile sale anterioare. art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție Observațiile părților 28. Guvernul a susținut că cererea este întemeiată în mod manifest. Ei au susținut că ingerința în drepturile de proprietate ale reclamantului a fost legală și justificată. În special, cedarea reclamantului dreptului ei la pensia de pensionare timpurie a fost prevăzută prin lege și a fost în interesul public. De asemenea, a existat o relație rezonabilă de proporționalitate între interferența și interesele urmărite și au remarcat că, chiar dacă decizia de revocare a pensiei EWK a avut un efect retroactiv, reclamantul nu a fost obligat să ramburseze suma de 9,730,80 PLN deja plătită. 29. Guvernul a subliniat, de asemenea, că, după revocarea pensiei EWK, situația financiară a reclamantului nu s-a schimbat semnificativ. Ea nu a încetat să lucreze în scopul pensiei de pensionare anticipată, deoarece de la 1995 până la 30 aprilie 2001 a primit o pensie de invaliditate. Apoi, la 1 mai 2001, a început activitatea de afaceri pe care a continuat-o pe parcursul întregii perioade de primire a pensiei EWK. În plus, între 1 ianuarie 2001 și 30 iunie 2009 a deținut o fermă cu o suprafață de terenuri agricole de 1,05 ha. După 1 iulie Guvernul a prezentat informații de la Oficiul Central de Statistică conform căreia un venit anual mediu de la 1 ha din terenurile agricole între 2001 și 2009 a variat de la 980 PLN la 2.701 PLN. De asemenea, au susținut că soțul reclamantului a beneficiat de o prestație pre-retragere. Toți cei trei copii au primit burse, beneficii de șomaj sau salarii. 30. Reclamantul a susținut că din 2002 fiica ei U.P a fost căsătorită și a trăit într-o gospodărie separată. La 1 octombrie 2002, U.P. a fost angajat de către solicitant în afacerea ei. În ceea ce privește fiul ei, el a fost angajat între 13 noiembrie 2009 și 17 ianuarie 2011. Cu toate acestea, el a fost concediat la ultima dată, după o lungă perioadă de șase luni de concediu de boală din cauza unei boli. În ceea ce privește veniturile din afacerea ei, ea a prezentat doar o copie a rentabilității sale din 2009, din care s-a dovedit că nu are venit în acel an. Reclamantul nu a prezentat nici o dovadă sau nu a prezentat niciun comentariu în ceea ce privește venitul ei în anii 2001-2008. În ceea ce privește fermele, ea a susținut că nu a avut venit din ea pentru că a închiriat-o gratuit unei terțe persoane. Evaluarea Curții 31. Principiile generale relevante sunt stabilite la punctele 49 52 din Moskal Hotărârea, citată mai sus. Curtea ar reitera totuși că orice interferență de către o autoritate publică cu bucuria pașnică a bunurilor ar trebui să fie legală, trebuie să fie în interesul public și să urmărească un obiectiv legitim prin mijloace rezonabil proporționale cu scopul urmărit (a se vedea Moskal , citat mai sus §§49 și 50). De asemenea, ar reitera că, ca principiu general, autoritățile publice nu ar trebui să fie împiedicate să își corecteze greșelile, chiar și cele care rezultă din neglijența lor și că, în consecință, le-a fost deschisă să revizuiască dreptul reclamantului la o pensie (a se vedea Moskal , citat mai sus, 73 și Iwaszkiewicz v. Polonia , nr. 30614/06, §§ 53 și 70, 26 iulie 2011). 32. Curtea constată, așa cum a făcut în cazurile anterioare similare, că decizia SSB privarea reclamantului de dreptul de a primi pensia EWK a constituit o interferență cu bunurile sale în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și că această interferență a fost prevăzută prin lege și a urmărit un obiectiv legitim, astfel cum prevede prezentul articol (a se vedea Moskal) , citat mai sus, §§ 57 și 61 63). 33. Cu toate acestea, în evaluarea proporționalității acestei interferențe, Curtea consideră că prezentul caz diferă substanțial de cazurile examinate anterior în care reclamanții au demisionat de la ocuparea forței de muncă în vederea obținerii pensiei EWK, pensia a fost singurul venit al acestora, iar revocarea bruscă a pus o sarcină excesivă asupra acestora, deoarece acestea au fost lăsate fără resurse sau perspectivă pentru a găsi rapid un nou loc de muncă (a se vedea, printre multe alte exemple, Moskal Antoni Lewandowski; Potok și Lew, citate mai sus). 34. În schimb, în cazul instantaneu, reclamantul nu a trebuit să renunțe la ocuparea sa pentru a primi pensia, ca urmare a revocarea pensiei, nu a fost confruntat cu pierderea totală și imediată a singurei sale surse de venit, deoarece a condus afacerea ei atunci când a primit pensia și după revocarea sa (a se vedea Rzepa) v. Polonia (dec.), nr. 30361/04, 9 aprilie 2013, § 34). A primit o pensie de invaliditate înainte de a fi acordată un drept la pensia EWK. Pensiunea de invaliditate a fost întreruptă la sfârșitul lunii aprilie 2001 deoarece reclamantul și-a recăpătat capacitatea de lucru. Imediat după ce a înființat propria afacere pe care a fugit pe parcursul întregii perioade de primire a pensiei EWK. Curtea consideră că, în observațiile sale cu privire la admisibilitatea și meritul prezentei cereri, reclamantul nu a reușit să prezinte nicio dovadă convingătoare care să confirme situația financiară dificilă, în special că activitatea sa de afaceri a adus puțin profit sau niciun profit, în special la momentul revocarii pensiei ei EWK sau la scurt timp după aceea, adică în lunile următoare de după mai 2002. Cu toate acestea, reclamantul a produs doar o copie a declarației sale fiscale pentru anul 2009, acest document nu se referă, în mod evident, la situația financiară a reclamantului în perioada respectivă (a se vedea punctul 17 mai sus). În plus, statul nu a solicitat reclamantului să returneze suma pensiei plătite în mod necorespunzător (a se vedea punctul 28 mai sus). 35. Principiul bunei guvernanțe este de o importanță deosebită și este de dorit ca autoritățile publice să acționeze cu cea mai mare grijă și rapiditate, în special atunci când se ocupă de chestiuni de importanță vitală pentru persoanele fizice, cum ar fi beneficiile sociale și alte astfel de drepturi (a se vedea Lewandowski , citat mai sus § 80). Este adevărat că autoritățile, în special instanțele, au analizat cazul reclamantului pe o perioadă relativ lungă de timp. Totuși, după cum s-a menționat anterior, pe parcursul acestei proceduri, reclamantul a avut o altă sursă de venit. 36. Având în vedere cele de mai sus, nu se poate spune că deciziile autorităților impuse reclamantului o povară excesivă incompatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Rzepa, citat mai sus, §§ 37). 37. Rezulta că cererea este în mod evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ a) și 4 din Convenție. II. ALTE VIOLAȚIE ALEGATE A CONVENȚIEI 38. Reclamantul susține, de asemenea, încălcări ale altor dispoziții ale Convenției (a se vedea punctul 22 mai sus). Cu toate acestea, Curtea consideră că orice chestiune care ar putea fi susținută de reclamant în temeiul acestor dispoziții a fost deja abordată în mod adecvat mai sus. 39. În orice caz, în toate cazurile anterioare similare examinate până în prezent, Curtea a considerat că plângerile în temeiul articolelor 6, 8 și 14 din Convenție fie nu au solicitat o examinare separată, fie ar trebui respinse ca fiind evident nefondate (a se vedea, printre multe alte exemple, Moskal 99 și Antoni Lewandowski În plus, Curtea consideră că cazul nu susține nicio problemă în temeiul articolului 53 din Convenție. 40. Rezultă că, de asemenea, restul cererii trebuie respins în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Françoise Elens-Pasos David Tór Björgvinsson Președintele grefierului
Application no. 35766/05
Halina IDZIK
against Poland
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 15
October 2013 as a Committee composed of:
David Thór Björgvinsson,
President,
Vincent A. De Gaetano,
Krzysztof Wojtyczek,
judges,
and Françoise Elens-Passos,
Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 19 September 2005,
Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,
Having deliberated, decides as follows:
1.
The applicant, Ms Halina Idzik, is a Polish national, who was born in 1955 and lives in Sędziszów Małopolski.
2.
The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz, succeeded by Ms. J. Chrzanowska, of the Ministry of Foreign Affairs.
A.
The circumstances of the case
3.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
4.
The applicant was born in 1955 and lives in Dębica.
5.
The applicant is married and has three children. Prior to her application for an early-retirement pension she had been employed until 1995 and paid social security contributions to the State. Since 1995 the applicant was receiving a disability pension.
1.
Proceedings concerning the grant and revocation of the EWK pension
6.
On 29 June 2001 the applicant filed an application with the Rzeszów Social Security Board
(Zakład Ubezpieczeń Społecznych)
to be granted the right to an early-retirement pension for persons raising children who, due to the seriousness of their health condition, required constant care, the so
‑
called “EWK” pension.
7.
Along with her application for a pension, the applicant submitted, among other documents concerning her son’s health condition, a medical certificate issued by a specialist medical centre. The certificate stated that the child (born in 1986) suffered from urinary bladder disorder, urinary tract infection, pyelonephritis and rhino pharyngitis and that he was in need of his parent’s constant care.
8.
On 3 August 2001 the Rzeszów Social Security Board (“the SSB”) issued a decision granting the applicant the right to an early
‑
retirement pension in the net amount of 698 Polish zlotys (PLN).
9.
On an unknown date the Rzeszów Social Security Board asked the Main Social Security Board’s doctor (
Główny Lekarz Orzecznik
) to inform it whether the applicant’s son required the permanent care of a parent. The doctor stated that, on the basis of the medical documents, the child could not be considered as ever having required such care.
10.
On 31 May 2002 the Rzeszów Social Security Board issued simultaneously two decisions in respect of the applicant. By virtue of one decision, the Board reopened the proceedings for retirement pension. By virtue of the other decision the Board revoked the initial decision granting a pension and eventually refused to grant the applicant the right to an early
‑
retirement pension under the scheme provided for by the 1989 Ordinance. By a decision of 8 August 2002 the payment of the applicant’s pension was discontinued with effect of 1 June 2002.
11.
The applicant appealed against the respective decisions divesting her of the right to an early-retirement pension. She submitted that she should receive the benefit because her child required constant care, as confirmed by the medical certificate attached to the applicant’s original application for a pension. Moreover, the applicant alleged that the revocation of her retirement pension was contrary to the principle of vested rights.
12.
On 30 March 2004 the Rzeszów Regional Court (
Sąd Okręgowy
) dismissed the appeal. The Regional Court concluded on the basis of the evidence that the applicant’s child did not require his mother’s permanent care since his health condition did not significantly impair his bodily functions. The domestic court held that the applicant had been rightfully divested of her right to a pension under the scheme provided by the 1989 Ordinance as she did not satisfy the requirement of necessary permanent care.
13.
The applicant further appealed against the first-instance judgment.
14.
On 11 August 2004 the Rzeszów Court of Appeal (
Sąd Apelacyjny
) dismissed the appeal.
15.
On 28 January 2005 the Supreme Court (
Sąd Najwyższy
) refused to entertain the cassation appeal lodged by the applicant. The decision was served on the applicant on 24 March 2005.
2.
The applicant’s financial situation following the revocation of the EWK pension
16.
Following the social security proceedings the applicant was not ordered to return her early-retirement benefits paid by the Social Security Board, despite the revocation of her right to an early-retirement pension.
17.
The applicant submitted that since 2002 her daughter U.P was married and lived in a separate household. As of 1 October 2002 U.P. was employed by the applicant as a shop assistant in a shop ran by the applicant. As regards her son, he had been employed between 13 November 2009 and 17 January 2011. However, he was dismissed on the latter date after a six months’ long sick leave due to an illness. She further submitted a copy of her 2009 tax return from which it appeared that she had no income in that year.
18.
The Government submitted that between 15 March 1995 and 30
April 2001 the applicant had been receiving a disability pension in the amount of 391 PLN. On 1 May 2001 it was suspended due to the fact that the applicant regained her working capacity. On 1 May 2001 the applicant began a business activity which she continued throughout the period of EWK and after its revocation. In addition, between 1 January 2001 and 30
June 2009 she had owned a farm with an area of agricultural land amounting to 1,05 ha. After 1
July
2009 her farm measured 0,59 ha. The Government submitted information from the Central Statistical Office according to which an average yearly income from 1 ha of agricultural land between 2001 and 2009 ranged from PLN 980 to PLN 2,701. They further submitted that the applicant’s husband received a pre-retirement benefit. All three children received scholarships, unemployment benefits or salaries.
19.
In addition, the Government submitted information as regards the various types of social benefits available in Poland. However, they did not specify which of those benefits, if any, were available in the applicant’s situation.
20.
Under the relevant laws currently in force, it appears that the applicant will qualify for a regular retirement pension in 2015.
B.
Relevant domestic law and practice
21.
The legal provisions applicable at the material time and questions of practice are set out in the judgments in the case of
Moskal v.
Poland
, no.
10373/05, §§
31
‑
34, 15
September 2009 and
Antoni Lewandowski v.
Poland
, no.
38459/03, §§
36
‑
43, 2
October 2012).
22.
The applicant complained under Articles 6, 8 and 14 and 53 of the Convention and, in substance, under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention about the reopening of the social security proceedings which had resulted in the revocation of her right to the EWK pension.
I.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 1 OF PROTOCOL No. 1 TO THE CONVENTION
A.
Preliminary issues
1.
Scope of the case before the Court
23.
In the instant case the gist of the applicant’s complaints is that the decision to divest her of her early-retirement pension amounted to an unjustified deprivation of property. Consequently, the application falls to be examined under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, which reads as follows:
“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.
The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”
2.
The Government’s objections
24.
The Court notes that the Government raised several objections to the admissibility of the case. They submitted that the applicant had failed to comply with the six-month rule and that her application constituted an abuse of the right to individual application. They further claimed that the applicant had failed to exhaust domestic remedies because, first, she had failed to contest the final ruling by means of a constitutional complaint. They also argued that she had suffered no significant disadvantage.
The applicant disagreed with the Government.
25.
As regards non-compliance with the six-month rule, the Court has already considered in other EWK cases that the applicants should not be penalised for having tried to file a cassation appeal with the Supreme Court in order to avoid any risk of having their case rejected by the Court for non
‑
exhaustion of domestic remedies (see, for example,
Frączek-Potęga v.
Poland
, no. 39430/04, § 55, 4 December 2012). Accordingly, the final decision in the case under consideration was given by the Supreme Court on 28
January
2005, served on the applicant on 24
March
2005, whereas the applicant lodged her application with the Court on 19
September
2005.That being so, the Court concludes that the applicant complied with the six
‑
month term laid down in Article 35 § 1 and the Government’s objection should therefore be dismissed.
26.
The Court further notes that it has already examined identical objections regarding abuse of the right of individual application, non
‑
exhaustion as regards the applicant’s failure to lodge a constitutional complaint, and no significant disadvantage and dismissed them, in the follow
‑
up cases to
Moskal
(see, for instance,
Antoni Lewandowski
, cited above, §§
45-72 and
Lew
v. Poland, no. 34386/04, §§ 35
‑
62, 4 December 2012). The Court sees no reason to depart from its previous findings.
27.
Moreover, the Court finds that it is not called upon to deal with the remaining admissibility issues as the application is in any event inadmissible for the reasons stated below.
B.
Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention
1.
The parties’ submissions
28.
The Government maintained that the application was manifestly ill
‑
founded. They submitted that the interference with the applicant’s property rights had been lawful and justified. In particular, divesting the applicant of her right to the early-retirement pension had been provided for by law and was in the public interest. There was also a reasonable relationship of proportionality between the interference and the interests pursued. They further noted that even though the decision to revoke the EWK pension had had a retroactive effect, the applicant had not been required to reimburse the sum of PLN
9,730.80 already paid to her.
29.
The Government also underlined that after the revocation of the EWK pension the applicant’s financial situation has not changed significantly. She had not stopped working for the purposes of the early retirement pension because from 1995 until 30
April
2001 she was receiving a disability pension. Subsequently, on 1 May 2001 she started her business activity which she continued throughout the whole period of receiving the EWK pension. In addition, between 1 January 2001 and 30
June 2009 she had owned a farm with an area of agricultural land amounting to 1,05 ha. After 1
July
2009 her farm measured 0,59 ha. The Government submitted information from the Central Statistical Office according to which an average yearly income from 1 ha of agricultural land between 2001 and 2009 ranged from PLN 980 to PLN 2,701. They further submitted that the applicant’s husband received a pre-retirement benefit. All three children received scholarships, unemployment benefits or salaries.
30.
The applicant submitted that since 2002 her daughter U.P was married and lived in a separate household. As of 1 October 2002 U.P. was employed by the applicant in her business. As regards her son, he had been employed between 13 November 2009 and 17 January 2011. However, he was dismissed on the latter date, after a six months’ long sick leave due to an illness. As regards the income from her business she only submitted a copy of her 2009 tax return from which it appeared that she had no income in that year. The applicant did not produce any evidence or submit any comment as regards her income in the years 2001-2008. As regards the farm she submitted that she had no income from it because she had leased it free of charge to a third person.
2.
The Court’s assessment
31.
The relevant general principles are set out in paragraphs 49
‑
52 of the
Moskal
judgment, cited above. The Court would nevertheless reiterate that any interference by a public authority with the peaceful enjoyment of possessions should be lawful, must be in the public interest and pursue a legitimate aim by means reasonably proportionate to the aim sought to be realised (see
Moskal
, cited above, §§ 49 and 50).
It would further reiterate that, as a general principle, public authorities should not be prevented from correcting their mistakes, even those resulting from their own negligence and that, consequently, it was open to them to reassess an applicant’s entitlement to a pension (see
Moskal
, cited above,
§
73 and
Iwaszkiewicz v. Poland
, no. 30614/06, §§ 53 and 70, 26 July 2011).
32.
The Court finds, as it did in previous similar cases, that the decision of the SSB depriving the applicant of the right to receive the EWK pension amounted to an interference with her possessions within the meaning of Article
1 of Protocol No.
1 to the Convention and that this interference was provided for by law and pursued a legitimate aim, as required by this Article (see
Moskal
, cited above, §§
56
‑
57 and 61
‑
63).
33.
However, in assessing the proportionality of this interference, the Court considers that the present case differs substantially from previously examined cases in which the applicants resigned from gainful employment in order to obtain the EWK pension, the pension was their only income, and its sudden revocation placed an excessive burden on them as they were left without any resources or perspective to find a new job quickly (see, among many other examples,
Moskal
;
Antoni Lewandowski; Potok
and
Lew,
cited above).
34.
In contrast, in the instant case the applicant did not have to give up her employment in order to receive the pension, as a result of the revocation of the pension she was not faced with the total and immediate loss of her only source of income as she ran her business when in receipt of the pension and after its revocation (see
Rzepa
v. Poland
(dec.), no.
30361/04, 9
April
2013, §
34). She was receiving a disability pension prior to being granted a right to the EWK pension. The disability pension was discontinued at the end of April 2001 because the applicant had regained her working capacity. Immediately afterwards she set up her own business which she ran throughout the whole period of receiving the EWK pension. The Court considers that in her observations on the admissibility and merits of the present application the applicant failed to produce any convincing evidence confirming her difficult financial situation, in particular that her business activity brought little profit or no profit at all especially at the time of the revocation of her EWK pension or shortly afterwards, that is in the months following after May 2002. The applicant only produced a copy of her tax declaration for the year 2009, however, this document obviously does not relate to the applicant’s financial situation in the period concerned (see paragraph 17 above).
Moreover, the State did not require the applicant to return the amount of the pension which had been unduly paid (see paragraph 28 above).
35.
The principle of good governance is of particular importance and it is desirable that public authorities act with the utmost care and speediness, in particular when dealing with matters of vital importance to individuals, such as social benefits and other such rights (see
Lewandowski
, cited above, §
80). It is true that the authorities, in particular the courts, reviewed the applicant’s case over a relatively long period of time. However, as already noted above, throughout these proceedings the applicant had another source of income.
36.
In view of the foregoing, it cannot be said that the authorities’ decisions placed on the applicant an excessive burden incompatible with Article
1 of Protocol No. 1 to the Convention (see
Rzepa,
cited above, §§
31
‑
37).
37.
It follows that the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article
35 §§
3
(a) and
4 of the Convention.
II.
38.
The applicant also alleged violations of several other provisions of the Convention (see paragraph 22 above).
However, the Court considers that any issues that may be raised by the applicant under those provisions have already been adequately addressed above.
39.
In any event, in all the previous similar cases examined to date, the Court considered that the complaints under Articles 6, 8 and 14 of the Convention either did not require a separate examination or should be dismissed as manifestly ill-founded (see, among many other examples,
Moskal
§§
77
‑
99 and
Antoni Lewandowski
§§
86
‑
88, cited above; see also paragraph 24 above). Additionally, the Court considers that the case raises no issue under Article 53 of the Convention.
40.
It follows that the remainder of the application must likewise be rejected under Article 35 § 4 of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Declares
the application inadmissible.
Françoise Elens-Passos
David Thór Björgvinsson
Registrar
President