KINALIOĞLU v. TURKEY

Decizia nr. 63666/09 Semra KINALIO de Lulu împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 15 octombrie 2013 în calitate de comitet compus din: Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători și Seçkin Erel, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 13 noiembrie 2009, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dna Semra Kınalıoğlu, este un cetățean turc, născut în 1971 și trăiește în Bursa. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dna M. Aktaș, un avocat practicant în Bursa. Guvernul turc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. La 4 decembrie 2008, Curtea Civilă Karacabey a acceptat cazul introdus de reclamant împotriva unei terțe părți, privind înregistrarea unei proprietăți. La 28 iulie 2009, Curtea Civilă de Jurisdicție Generală a respins cererea reclamantului de o copie a hotărârii pentru a începe procedura de executare, deoarece nici o parte nu a plătit taxele necesare ale TRY 3.085. Considerând secțiunile 27, 28 § 1 a), 32 și 37 din Legea privind taxele (Legea nr. 492), Curtea a declarat că copia hotărârii nu poate fi servită părților, cu excepția cazului în care se plătesc taxele de judecată și de executare. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că dreptul ei de acces la o instanță și dreptul la bucuria pașnică a bunurilor au fost încălcat în sensul că nu putea avea hotărârea în favoarea ei executată datorită nerespectării taxelor instanței necesare. La 17 februarie 2011, cazul a fost comunicat guvernului. La 7 iunie 2012 și 23 iulie 2012, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamantul a acceptat să renunțe la orice nouă reclamație împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-i plăti datoria de judecată și 3,500 EUR (3,000 cinci sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozită care poate fi aplicabilă. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate de a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Seçkin Erel Dragoljub Popović Președintele adjunct al grefierului interimar

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 63666/09

Semra KINALIOĞLU

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 15

October 2013 as a Committee composed of:

Dragoljub Popović,

President,

Paulo Pinto de Albuquerque,

Helen Keller,

judges,

and Seçkin Erel,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 13 November 2009,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant, Ms Semra Kınalıoğlu, is a Turkish national, who was born in 1971 and lives in Bursa. She was represented before the Court by Ms M. Aktaș, a lawyer practising in Bursa.

2.

The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

3.

On 4 December 2008 the Karacabey Civil Court of General Jurisdiction accepted the case brought by the applicant against a third party, concerning the registration of a property.

4.

On 28 July 2009 the Civil Court of General Jurisdiction rejected the applicant’s request for a copy of the judgment in order to start the enforcement proceedings as neither party had paid the required fees of TRY

3,085. Relying on Sections 27, 28 § 1 (a), 32 and 37 of the Law on Fees (Law no. 492), the court stated that the copy of the judgment could not be served on the parties unless the fees for the judgment and the writ of execution were paid.

5.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that her right of access to a court and right to peaceful enjoyment of property had been violated in that she could not have the judgment in her favour executed due to the other party’s failure to pay the required court fees.

6.

On 17 February 2011, the case was communicated to the Government.

7.

On 7 June 2012 and 23 July 2012 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Turkey in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay her the outstanding judgment debt and EUR 3,500 (three thousand five hundred euros) to cover any and all pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which will be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

THE LAW

8.

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application.

9.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention.

Seçkin Erel

Dragoljub Popović

Acting Deputy Registrar

President