MADAK v. TURKEY

Decizia nr. 50114/09 Fikri MADAK împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 26 martie 2013 în calitate de comitet compus din: Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători și Françoise Elens-Pasos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 26 august 2009, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dl Fikri Madak, este un național turc, care s-a născut în 1978 și trăiește în İzmir. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Aslan, un avocat care practică în İzmir. Guvernul turc (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. La 2 martie 2009, Curtea de Muncire Izmir a acceptat cazul introdus de reclamant împotriva angajatorului său și a hotărât în favoarea sa. Curtea a indicat că, în plus față de compensarea, societatea angajatorului trebuie să plătească taxele judiciare de 488 de lire turce. Cu toate acestea, la 19 iunie 2009, Curtea de Muncire Izmir a respins cererea reclamantului, deoarece nici o parte nu a plătit taxele necesare. Curtea și-a bazat hotărârea pe secțiunea 28 § 1 litera (a) și 32 din Legea privind taxele (Legea nr. 492), cu condiția ca copia hotărârii să nu poată fi transmisă părților și hotărârea să nu poată fi executată dacă nu sunt plătite taxele pentru hotărâre și scrisoarea executării. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că dreptul său de acces la instanță a fost încălcat deoarece nu putea avea hotărârea în favoarea sa executată datorită nefuncției cealaltă parte de a plăti taxele necesare pentru instanță. În baza articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul a susținut că neexecuția hotărârii în favoarea sa a încălcat dreptul său la bucurarea pașnică a bunurilor. La 17 februarie 2011, cazul a fost comunicat guvernului. La 21 mai 2012 și 7 iunie 2012, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-i plăti datoria de judecată și 3,500 EUR (3,000 cinci sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozită care poate fi aplicabilă. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. 10. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea este în unanimitate Decide să scoată aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Françoise Elens-Pasos Dragoljub Popović Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 50114/09

Fikri MADAK

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 26

March 2013 as a Committee composed of:

Dragoljub Popović,

President,

Paulo Pinto de Albuquerque,

Helen Keller,

judges,

and Françoise Elens-Passos,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 26 August 2009,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant, Mr Fikri Madak, is a Turkish national, who was born in 1978 and lives in İzmir. He was represented before the Court by Ms

T.

Aslan, a lawyer practising in İzmir.

2.

The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

3.

On 2 March 2009 the Izmir Labour Court accepted the case brought by the applicant against his employer and ruled in his favour. The court indicated that in addition to compensation, the employer company was to pay court fees of 488 Turkish liras. Subsequently, the applicant requested a copy of the judgment to start the enforcement proceedings.

4.

However, on 19 June 2009 the Izmir Labour Court rejected the applicant’s request as neither party had paid the required fees. The court based its decision on Sections 28 § 1 (a) and 32 of the Law on Fees (Law no. 492), which provided that the copy of the judgment could not be served on the parties and the judgment could not be executed unless the fees for the judgment and the writ of execution were paid.

5.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that his right of access to court was violated in that he could not have the judgment in his favour executed due to the other party’s failure to pay the required court fees.

6.

Relying upon Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, the applicant maintained that the non-execution of the judgment in his favour violated his right to peaceful enjoyment of property.

7.

On 17 February 2011, the case was communicated to the Government.

8.

On 21 May 2012 and 7 June 2012 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Turkey in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him the outstanding judgment debt and EUR 3,500 (three thousand five hundred euros) to cover any and all pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which will be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

THE LAW

9.

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application.

10.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article

39 of the Convention.

Françoise Elens-Passos

Dragoljub Popović

Deputy Registrar

President