ȘAKȘAK v. TURKEY

Decizia nr. 21829/10 Sedat ȘAK ȘAKAK împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), care a stat la 26 martie 2013 în calitate de comitet compus din: Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători și Françoise Elens-Pasos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 30 martie 2010, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURA Dl. Sedat Șakșak, este un național turc, născut în 1974 și trăiește în Diyarbakır. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M. Nacak, un avocat practicant în Diyarbakır. Guvernul turc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. La 26 ianuarie 2010, Curtea de Muncire din Diyarbakır a acceptat cazul de compensare a reclamantului împotriva angajatorului său și a hotărât în favoarea sa. Curtea a susținut că, în plus față de compensarea, societatea angajatorului a plătit taxele de judecată. La 29 martie 2010, Curtea de Muncire a respins cererea reclamantului de o copie a hotărârii pentru a începe procedura de executare, deoarece nici o parte nu a plătit taxele necesare. Curtea a declarat că în temeiul articolului 28 § 1 litera (a) din Legea privind taxele (Legea nr. 492), copia hotărârii nu a putut fi transmisă părților, cu excepția cazului în care se plătesc taxele pentru hotărârea și scrisoarea execuției. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că dreptul său de acces la instanță a fost încălcat, deoarece nu putea avea hotărârea în favoarea sa executată datorită nerespectării taxelor instanței necesare. La 17 februarie 2011, cererea a fost comunicată guvernului. La 9 ianuarie 2012 și 7 iunie 2012, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-i plăti datoria de judecată și 2,300 EUR (2 mii trei sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozită care poate fi aplicabilă. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate de a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Françoise Elens-Pasos Dragoljub Popović Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 21829/10

Sedat ȘAKȘAK

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 26

March 2013 as a Committee composed of:

Dragoljub Popović,

President,

Paulo Pinto de Albuquerque,

Helen Keller,

judges,

and Françoise Elens-Passos,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 30 March 2010,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant, Mr Sedat Șakșak, is a Turkish national, who was born in 1974 and lives in Diyarbakır. He was represented before the Court by Mr

M. Nacak, a lawyer practising in Diyarbakır.

2.

The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

3.

On 26 January 2010 the Diyarbakır Labour Court accepted the case for compensation brought by the applicant against his employer and ruled in his favour. The court held that in addition to compensation, the employer company was to pay the court fees.

4.

On 29 March 2010 the Labour Court rejected the applicant’s request for a copy of the judgment in order to start the enforcement proceedings as neither party had paid the required fees. The court stated that pursuant to Section 28 § 1 (a) of the Law on Fees (Law no. 492), the copy of the judgment could not be served on the parties unless the fees for the judgment and the writ of execution were paid.

5.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that his right of access to court was violated in that he could not have the judgment in his favour executed due to the other party’s failure to pay the required court fees.

6.

On 17 February 2011, the application was communicated to the Government.

7.

On 9 January 2012 and 7 June 2012 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Turkey in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him the outstanding judgment debt and EUR 2,300 (two thousand three hundred euros) to cover any and all pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which will be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

THE LAW

8.

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application.

9.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article

39 of the Convention.

Françoise Elens-Passos

Dragoljub Popović

Deputy Registrar

President