CtEDO 22.10.2013 Auto

M.S.-D. AND I.D. v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
22.10.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
M.S.-D. AND I.D. v. POLAND (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI Nr. 32420/07 M.S.-D. și I.D. împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 22 octombrie 2013 ca Cameră compusă din: Ineta Ziemele, Președintele, David Thór Björgvinsson, Päivi Hirvelä, George Nicolaou, Paul Mahoney, Krzysztof Wojtyczek, Faris Vehabović, judecători și Françoise Elens Passos, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 26 iulie 2007, având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat la 11 februarie 2013 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamanții, dna M.S.-D. și dna. I.D., sunt cetățeni polonezi, care s-au născut în 1973 și, respectiv, în 2006 și trăiesc în Kraków. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către dl Grzybowski, avocat care practică în Katowice. Guvernul polonez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołāsiewicz, succes de dna Chrzanowska. Primul reclamant se plânge în esență în temeiul articolului 3 din Convenție despre arestarea ei într-o etapă foarte târziu a sarcinii, interogatoriu care a durat toată ziua și transportul ulterior la centrul de detenție, precum și interogatoriu de către ofițeri în timpul forței de muncă. În plus, ea se plânge că nu a fost autorizată să-și vadă soțul în întreaga perioadă de detenție, chiar după nașterea primului copil. Primul reclamant se plânge, de asemenea, în temeiul art. 5 § 4 că procedura de revizuire judiciară a legalității detenției ei nu era rapidă. Ambele solicitanți se plâng în temeiul articolului 8 că dreptul la respectarea vieții de familie a fost încălcat deoarece au fost separate de soțul și, respectiv, de tatăl lor. Partea cererii referitoare la articolele 3, 5 §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ . a fost comunicată guvernului DREPTUL Reclamanții s-au plâns de tratamente inumane și degradante, de legalitate a detenției, de rapiditate de examinare a licenței detenției și a dreptului de respectare a vieții familiale. Se bazează pe art. 3, 5 § c), 5 § 4 și 8 din Convenție. După eșecul încercărilor de a ajunge la o înțelegere prietenoasă, printr-o scrisoare a 11-a. Februarie 2013 Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de această parte a cererii. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „(...) Doresc să vă informez că Guvernul a hotărât să prezinte declarația unilaterală, astfel încât, prin urmare, guvernul dorește să exprime - prin intermediul declarației unilaterale - recunoașterea lor a încălcării articolului 3 din Convenție având în vedere protecția procedurală împotriva torturii și tratamentelor inumane sau degradante și din cauza modului de arestare și deținere al primului reclamant (a se vedea Regatul Unit , hotărârea din 23 septembrie 1998, Raporturile Hotărârilor și Deciziilor 1998 VI. p. 2699. § 22: și alții c. Regatul Unit CIG] , nr. 29392/95 , 73 75. CEDH 2001 E. și alții c. Regatul Unit , nr. 33218/96 , 26 noiembrie 2002 . De asemenea , Guvernul recunoaște încălcarea articolului (c) cu privire la detenția primului reclamant în legătură cu necesitatea sa de fapt pentru efectuarea corectă a anchetei și a încălcării articolului 4 privind insuficiența în furnizarea unui acces rapid la proceduri judiciare pentru a determina legalitatea detenției primului reclamant (a se vedea Hotărârea Winterwerp v. Olanda din 24 octombrie 1979, Serie A nr. 33, pp. 20, § 45; Baranowski v. Polonia , Hotărârea din 28 martie 2000 nr. 28358/95 §§ 52 și 68 70). În plus, în ceea ce privește atât reclamanții, cât și dreptul acestora la respectarea vieții familiale, Guvernul dorește să recunoască încălcarea articolului 8 din Convenție. În consecință, Guvernul este dispus să plătească reclamanților suma totală de 40 000 PLN (50 de mii de zloți polonezi) pe care ei consideră să fie rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadelor implicite plus trei puncte procentuale. Guvernul ar sugera în mod respectuos că declarația de mai sus ar putea fi acceptată de Curte ca fiind „alte motive” care justifică izbucnirea din lista de cazuri a Curții, astfel cum se menționează la articolul (c) din convenție. 37 din Convenție prevede că Curtea poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în orice etapă a procedurii în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la literele (a), (b) sau (c). În temeiul articolului (c) la care se referă guvernul în declarația lor, Curtea poate să încheie o procedură din orice motiv stabilit de Curte dacă nu mai este justificat să continue examinarea cererii. Guvernul ia act de criteriile care iese din jurisprudența Curții în ceea ce privește atunci când este necesar să decidă să elimine cererea cu referire la art. 37 (c) pe baza declarației unilaterale făcute de Guvern, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia [GC] (obiecție preliminară), nr. 26307/95, §§ 77, CEDH 2003 VI; și Haran c. Turcia nr. 25754/94, hotărârea din 26 martie 2002, Akman c. Turcia (scurgere), nr. 37453/97, ECHR 2001 VI, Meriakri c. Moldova (striking out), nr. 53487/99, 1 martie 2005, Aleksantseva și 28 altele c. Rusia (restoring), nr. 75025/01, 26 martie 2006, Van Houten c. Olanda (striking out), nr. 25149/03, 29 septembrie 2005, Denu c. Țările de Jos , nr. 32321/03 (striking out), 4 mai 2006. În primul rând, Curtea necesită ca faptele să nu fie în litigiu între părți. În acest sens, Guvernul este de acord cu declarația faptelor referitoare la prezenta cerere, astfel cum a fost elaborată de Registrul Curții și anexată la scrisoarea de informare a guvernului că cererea de mai sus este în așteptare în fața Curții. În al doilea rând, Curtea solicită o recunoaștere a răspunderii pentru presupusele încălcări ale Convenției. Declarația unilaterală a Guvernului conține un recunoaștere necondiționată a încălcării articolelor 3, 5 lit. (c), 5 4 și 8 din Convenție în ceea ce privește primul reclamant, precum și o recunoaștere necondiționată a încălcării articolului 8 din Convenția privind al doilea reclamant. În cele din urmă, Curtea ia în considerare modul în care Guvernul intenționează să ofere reparații reclamanților. În timp ce tranzită din declarația unilaterală a guvernului, Guvernul a acceptat să plătească reclamanților suma totală a PLN 40.000 (prezece mii de zloti polonezi) în cazul în care Curtea a scos cazul din lista sa. În consecință, guvernul este de părere că circumstanțele cererii de mai sus pot duce la concluzia prevăzută la litera (c) din art. 1 din Convenție, astfel încât nu mai este justificat să continue examinarea cererii în lumina declarației unilaterale ale Guvernului.” Prin scrisoarea de la 8 Martie 2013, reclamanții au indicat că nu sunt satisfăcuți cu termenii declarației unilaterale, din cauza faptului că Guvernul nu se angajează să adopte măsurile necesare pentru asigurarea respectului drepturilor omului și pentru a evita încălcarea Convenției în viitor. Mai ales, Guvernul nu a luat măsuri adecvate împotriva persoanelor responsabile de încălcare. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 10. De asemenea, acesta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere sau o parte a acesteia în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. 11. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC] (obiecție preliminară), nr. 26307/95, §§§ 75 77, CEDO 2003 VI). 12. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse de Curte consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii [art. 1 litera (c)]. 13. Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele lor, nu solicită continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 14. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 15. Referind la art. 5 din Convenție, al doilea reclamant se plânge, de asemenea, că a fost reținută ilegal. Având în vedere toate dovezile în posesia sa și în măsura în care este competentă să examineze acuzațiile, Curtea nu a constatat nici o apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenția sau de Protocolele sale. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolelor 3, 5 §§ c), 5 4 și 8 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; decide să ia această parte din aplicarea acesteia în listă a cazurilor în conformitate cu art. 1 litera (c) din Convenție; restul cererii este inadmisibil. Françoise Elens-Pasos Ineta Ziemele Președintele Registrului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă