CtEDO 06.05.2014 Auto

A. B. v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
06.05.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
A. B. v. POLAND (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

CUARTĂ DECIZIE DECIZIE Nr. 61368/13 A. B. împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 6 mai 2014 ca Cameră compusă din: Ineta Ziemele, Președintele, Päivi Hirvelä, George Nicolaou, Nona Tsotsoria, Zdravka Kalaydjieva, Krzysztof Wojtyczek, Faris Vehabović, judecători și Françoise Elens-Passos, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 26 septembrie 2013, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl. A. B., este un național rus, care s-a născut în 1993. Președintele a acordat reclamantului cererea de identitate a acestuia să nu fie divulgat publicului (art. 47 § 4). El a fost reprezentat în fața Curții de către dna S. Padochowska, avocat practicant în Lublin. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna J. Chrzanowska, Ministerul Afacerilor Externe. Guvernul rus a decis să nu intervenească în acest caz ca terță parte. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție că expulzarea sa în Rusia ar crea un pericol pentru viața sa și că, dacă ar fi expulzat, ar avea un risc real de a fi supus la tortură sau la tratamente inumane și degradante. La 4 octombrie 2013, Curtea a acordat cererea de reglementare 39. Guvernul polonez a fost sfătuit să nu expulze reclamantul în Rusia. La 28 octombrie 2013, reprezentantul reclamantului a fost solicitat să completeze și să prezinte formularul de cerere până la 25 noiembrie 2013 pe care nu l-a făcut. La 22 ianuarie 2014, reclamațiile reclamantului în temeiul articolelor 2 și 3 au fost comunicate guvernului. La 7 februarie 2014, reprezentantul reclamantului a fost solicitat din nou să completeze și să prezinte formularul de cerere în numele reclamantului pe care nu l-a reușit. La 18 februarie 2014, Guvernul polonez a informat Curtea că, la cererea reclamantului, la 10 februarie 2014, șeful Oficiului pentru Externi a decis să transfere reclamantul în Germania. De asemenea, s-a susținut că, la 4 februarie 2014, autoritățile germane au convenit să examineze cererea reclamantului în conformitate cu art. 15 din Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 și cu art. 19 alineatul (3) din regulamentul menționat (art. 29 alineatul (1) din regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013) transferul reclamantului ar fi efectuat cât mai curând posibil și cel târziu în termen de șase luni de la acceptarea cererii de acuzare sau a deciziei privind un apel sau o revizuire în cazul în care există un efect suspensiv. În scrisoarea lor, Guvernul a solicitat ca măsura intermediară aplicată în acest caz să fie eliminată și ca cererea să fie eliminată din lista cazurilor. La 20 februarie 2014, reprezentantul reclamantului a fost solicitat să formuleze observații cu privire la argumentele guvernamentale până la 6 martie 2014 pe care nu le-a făcut. 10. La 17 martie 2014, Guvernul a informat Curtea că la 4 Martie 2014 reclamantul a fost transferat în Germania în conformitate cu decizia șefului Oficiului pentru Externi din 10 februarie 2014. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, în special având în vedere faptul că reclamantul nu și-a prezentat formularul de cerere, acesta poate fi considerat ca fiind nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. 12. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din lista. 13. În plus, având în vedere concluziile sale prezentate mai sus, Curtea consideră că este adecvat să se ridice măsura intermediară indicată Guvernului Poloniei în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să excludă aplicarea din lista cazurilor sale.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă