Mukhametov împotriva Rusiei

Primă secțiune decizia nr. 57726/08 Ruslan Minullovich MUKHAMETOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așeză la 22 octombrie 2013 în calitate de comitet compus din: Elisabeth Steiner, președinte, Linos-Alexandre Sicilianos, Ksenija Turković, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 12 septembrie 2008, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl Ruslan Minullovich Mukhametov este un național rus, care s-a născut în 1974 și care până la condamnarea lui a trăit în Severomorsk, regiunea Murmansk. El a fost reprezentat în primul rând în fața Curții de către dl A. Gerasimov și ulterior de dl T. Ivashchenko, avocați practicanți în Murmansk.

Guvernul rus („Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamantul s-a plâns, printre altele, despre condițiile de detenție în închisoare, absența unui remediu intern eficace în acest sens și incapacitatea de a examina un martor al urmăririi judiciare. La 17 martie 2011, reclamațiile de mai sus au fost comunicate guvernului în temeiul articolelor 3, 6 §§ 1 și 3 litera (d) și 13 din convenție. După primirea observațiilor guvernamentale cu privire la admisibilitatea și meritul cazului, la 19 iulie 2011, reclamantul a fost invitat să prezinte, prin intermediul reprezentantului său, dl A. Gerasimov, observațiile sale în răspuns, până la 26 septembrie 2011. August 2011 versiunea engleză a observațiilor guvernului a fost transmisă dlui A. Gerasimov.

Termenul de depunere a observațiilor reclamantului nu a fost afectat. Întrucât nu a fost primit niciun răspuns de la dl A. Gerasimov până la 26 septembrie 2011, la 4 Noiembrie 2011 Curtea i-a trimis o scrisoare, avertizându-i că neaprobarea depunerii observațiilor în numele reclamantului ar putea duce la grevarea cererii. Nu a urmat niciun răspuns. La 3 aprilie 2012, Curtea a primit o scrisoare din partea reclamantului care a încheiat alte observații cu privire la acest caz, care a urmat din conținutul scrisorilor de mai sus că reclamantul nu este conștient de faptul că, la 17 martie 2011, cererea sa a fost comunicată guvernului rusesc. Curtea solicită reclamantului să clarifice, până la 29 iunie 2012, dacă dl. A. Gerasimov a reprezentat într-adevăr reclamantul în fața Curții și a explicat faptul că nu și-a prezentat observațiile scrise cu privire la admisibilitatea și meritele cauzei, împreună cu orice reclamație pentru o justă satisfacție, în termenul stabilit.

La 22 iunie 2012, reclamantul a confirmat că dl A. Gerasimov a acționat încă în calitate de reprezentant al său. La 10 august 2012, un alt avertisment de grevă a fost trimis prin poștă înregistrată la reprezentantul reclamantului, dl A. Gerasimov. La 23 august 2012, reclamantul a informat Curtea că nu mai a fost reprezentat de dl A. Gerasimov și că a numit un alt avocat, dl T. Ivashchenko, pentru a-și asigura reprezentarea în fața Curții. Având în vedere cele de mai sus, la 19 octombrie 2012, președintele Secțiunii a hotărât să prelungească până la 21 decembrie 2012, timpul permis de prezentare a observațiilor reclamantului. Ivashchenko și că, din motive practice, Curtea va continua să corespundă numai avocatului.

Dl T. Ivashchenko a fost informat în consecință. Întrucât nu a fost primit niciun răspuns de la reprezentantul reclamantului până la 21 decembrie 2012, la 13 Martie 2013 Curtea a trimis o scrisoare prin poștă înregistrată domnului T. Ivashchenko, care l-a recomandat că neaprobarea observațiilor în numele reclamantului ar putea duce la grevarea cererii. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului.

Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. André Wampach Elisabeth Steiner Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 57726/08 Ruslan Minullovich MUKHAMETOV against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 22 October 2013 as a Committee composed of: Elisabeth Steiner, President, Linos-Alexandre Sicilianos, Ksenija Turković, judges and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 12 September 2008, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Ruslan Minullovich Mukhametov, is a Russian national, who was born in 1974 and who until his conviction lived in Severomorsk, Murmansk Region. He was represented before the Court first by Mr A. Gerasimov and subsequently by Mr T. Ivashchenko, lawyers practising in Murmansk. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. The applicant complained, inter alia , about conditions of his detention in remand prison, absence of an effective domestic remedy in this respect, and inability to examine a prosecution witness. On 17 March 2011 the above complaints were communicated to the Government under Articles 3, 6 §§ 1 and 3 (d), and 13 of the Convention.

Following receipt of the Government’s observations on the admissibility and merits of the case on 19 July 2011, the applicant was invited to submit through his representative Mr A. Gerasimov his observations in reply, by 26 September 2011. On 25 August 2011 the English version of the Government’s observations was forwarded to Mr A. Gerasimov. The time-limit for the submission of the applicant’s observations remained unaffected. As no reply was received from Mr A. Gerasimov by 26 September 2011, on 4 November 2011 the Court sent him a letter, advising him that the failure to submit the observations on behalf of the applicant might result in the strike-out of the application. No reply followed.

On 3 April 2012 the Court received a letter from the applicant enclosing further submissions on the above case. It followed from the contents of the above letter that the applicant was unaware of the fact that on 17 March 2011 his application had been communicated to the Russian Government. The Court requested the applicant to clarify, by 29 June 2012, whether Mr A. Gerasimov was indeed representing the applicant before the Court and explain the failure to submit his written observations on the admissibility and merits of the case, together with any claims for just satisfaction, within the prescribed time-limit. On 22 June 2012 the applicant confirmed that Mr A. Gerasimov had still been acting as his representative.

On 10 August 2012 another strike-out warning was sent by registered mail to the applicant’s representative Mr A. Gerasimov. On 23 August 2012 the applicant informed the Court that he had no longer been represented by Mr A. Gerasimov and that he had appointed another lawyer, Mr T. Ivashchenko to secure his representation before the Court. In view of the above, on 19 October 2012 the President of the Section has decided to extend to 21 December 2012 the time allowed for submission of the applicant’s observations. The applicant’s attention was drawn to the fact that these observations were to be submitted by his representative Mr T. Ivashchenko and that for practical reasons the Court would continue corresponding with the lawyer only.

Mr T. Ivashchenko was informed accordingly. As no reply was received from the applicant’s representative by 21 December 2012, on 13 March 2013 the Court sent a letter by registered mail to Mr T. Ivashchenko advising him that the failure to submit the observations on behalf of the applicant might result in the strike-out of the application. However, no response has been received. THE LAW The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. André Wampach Elisabeth Steiner Deputy Registrar President