CASE OF STRUGARU v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei franceze a hotărârii,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIA A TREIA

CAUZA STRUGARU c. REPUBLICII MOLDOVA

(Cererea nr. 44721/08)

HOTĂRÂRE

STRASBOURG

22 octombrie 2013

Această hotărâre este definitivă. Ea poate fi supusă redactării.

În cauza Strugaru împotriva Republicii Moldova,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită în cadrul unui comitet compus din:

Luis López Guerra,

președinte

,

Nona Tsotsoria,

Valeriu Grițco,

judecători

,

și Marialena Tsirli,

grefier adjunct al secției

,

Deliberând la 1 octombrie 2013 în ședință închisă,

Pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:

PROCEDURA

1.

La originea cauzei se află o cerere (nr. 44721/08) depusă la 29 august 2008 împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”), de către un cetățean al Republicii Moldova, dna Valentina Strugaru („reclamanta”).

2.

Reclamanta a fost reprezentată în fața Curții de către dl A. Briceac, avocat în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu, din cadrul Ministerului Justiției.

3.

Reclamanta a susținut că în rezultatul anulării unei hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate în favoarea sa i-au fost încălcate drepturile garantate de articolul 6 § 1 al Convenției și articolul 1 al Protocolului nr.1.

4.

La 23 iunie 2010 cererea a fost comunicată Guvernului.

ÎN FAPT

I.

CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

A.

Contextul cauzei

5.

Reclamanta, dna Valentina Strugaru, s-a născut în anul 1960. Ea locuiește în Ciudei.

6.

La 5 decembrie 1992, reclamanta s-a căsătorit cu L.G.

7.

La 25 aprilie 2002, Judecătoria Botanica a pronunțat divorțul între reclamantă și L.G.

8.

La 16 iunie 2006, L.G. a vândut casa și terenul aferent unui terț, M.

9.

La o dată neprecizată, reclamanta a sesizat Judecătoria Râșcani cu o acțiune de partaj după divorț.

10.

La 28 aprilie 2007, Judecătoria Râșcani a admis parțial acțiunea reclamantei, a declarat nul contractul de vânzare-cumpărare a casei și terenului și i-a acordat jumătate din bunurile disputate. L.G. a declarat apel.

11.

La 25 iulie 2007, Curtea de Apel Chișinău a admis apelul lui L.G., a casat hotărârea din 28 aprilie 2007 și a respins acțiunea reclamantei.

12.

La 28 august 2007, reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel.

13.

La 10 decembrie 2007, Curtea Supremă de Justiție a casat decizia Curții de Apel Chișinău și a menținut hotărârea Judecătoriei Râșcani. Ea a constatat că reclamanta a adus dovezi în privința faptului că după desfacerea căsătoriei ea a continuat să locuiască împreună cu L.G. și că au construit casa împreună. Decizia Curții Supreme de Justiție a rămas irevocabilă.

B.

Revizuirea hotărârii judecătorești irevocabile din 10 decembrie 2007

14.

La 24 martie 2008, L.G. a introdus o cerere de revizuire la Curtea Supremă de Justiție.

15.

La 18 iunie 2008, Curtea Supremă de Justiție a admis cererea de revizuire și a casat decizia din 10 decembrie 2007 pe motiv că L.G. a prezentat copia unei hotărâri judecătorești a Judecătoriei Ciocana din 11 februarie 2008, care atestă faptul că începând cu anul 2002 L.G. a trăit în concubinaj cu o terță persoană. Instanța a pronunțat o nouă hotărâre prin care a respins acțiunea reclamantei.

II.

DREPTUL INTERN RELEVANT

16.

În ceea ce privește revizuirea hotărârilor judecătorești irevocabile, dreptul intern relevant a fost rezumat în cauzele

Popov c. Republicii Moldova

(nr.

2) (nr. 19960/04, §§ 27-29, 6 decembrie 2005) și

Jomiru și Crețu c.

Moldovei

, (nr. 28430/06, §§ 26 - 27, 17 aprilie 2012).

ÎN DREPT

I.

CU PRIVIRE LA ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENȚIEI ȘI AL ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI NR.1

17.

Reclamanta susține că anularea hotărârii judecătorești definitive pronunțate în favoarea sa de Curtea Supremă de Justiție la 10 decembrie 2007 a adus atingere principiului securității juridice, precum și dreptului său la proprietate. Ea pretinde existența unei încălcări a articolului 6 § 1 al Convenției și al articolului 1 al Protocolului nr.1, care prevăd următoarele:

Articolul 6 § 1

„Orice persoană are dreptul la judecarea ... într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță ..., care va hotărî ... asupra drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil ... ”

Articolul 1 al Protocolului nr. 1

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale”

A.

Declarația unilaterală a Guvernului pârât și solicitarea de radiere a cererii în conformitate cu articolul 37 al Convenției

18.

La 21 ianuarie 2011, Guvernul a prezentat o declarație unilaterală în care a recunoscut faptul că reclamanta a fost victima încălcării drepturilor sale garantate de articolul 6 al Convenției și de articolul 1 al Protocolului nr.1 și că această constatare echivalează cu reparația pentru prejudiciul suferit. Acesta a solicitat Curții să scoată cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37 al Convenției.

19.

Reclamanta nu a fost de acord cu termenii declarației.

20.

Curtea reamintește că în anumite circumstanțe ea poate scoate o cerere de pe rol, în temeiul articolului 37 § 1(c), în baza unei declarații unilaterale a Guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește continuarea examinării cauzei. Cu toate acestea, circumstanțele specifice ale cauzei sunt cele care vor arăta dacă declarația unilaterală oferă o bază suficientă pentru ca Curtea să constate că nu se impune continuarea examinării cauzei pentru asigurarea respectarea drepturilor omului garantate de Convenție (a se vedea

Tahsin Acar c. Turquie

[GC], nr. 26307/95, § 75, CEDH 2004‑III;

Melnic c.

Moldova

, nr. 6923/03, § 22, 14 noiembrie 2006).

21.

Curtea reiterează că o hotărâre prin care se constată o încălcare impune statului pârât obligația legală de a pune capăt încălcării și de a repara consecințele acesteia prin restabilirea, în măsura în care este posibil, a situației anterioare încălcării (

Ex-roi de Grèce et autres c. Grèce

[GC] (satisfacția echitabilă), nr. 25701/94, § 72, 28 noiembrie 2002). Curtea a decis că aceeași abordare ar trebui să fie urmată atunci când un Guvern solicită scoaterea de pe rol a unei cereri printr-o declarație unilaterală (

Decev c. Moldova

(n

o

2), nr. 7365/05, §

18, 24 februarie 2009).

22.

Curtea observă că Guvernul a recunoscut, în declarația unilaterală, că revizuirea hotărârii irevocabile care a fost pronunțată în favoarea reclamantei a constituit o încălcare a articolului 6 § 1 al Convenției și a articolului 1 al Protocolului nr.1. În același timp, în lipsa unor compensații pentru prejudiciul suferit, nu se poate spune că reclamanta a primit o reparație adecvată.

23.

Prin urmare, cererea nu poate fi scoasă de pe rol în virtutea alineatului c) al articolului 37 al Convenției, întrucât declarația nu oferă o bază suficientă pentru ca Curtea să poată constata că nu se justifică continuarea examinării cauzei.

24.

În concluzie, Curtea respinge cererea Guvernului de a scoate cererea de pe rol în virtutea articolului 37 § 1 c) al Convenției și va proceda la examinarea cauzei.

B.

Cu privire la admisibilitate

25.

Curtea notează că prezenta plângere nu este vădit neîntemeiată în sensul articolului 35 § 3 (a) al Convenției. Prin urmare, ea notează în continuare că aceasta nu este inadmisibilă pe alte temeiuri. Așadar, ea trebuie declarată admisibilă.

C.

Cu privire la fond

26.

Curtea amintește că s-a pronunțat anterior în alte cauze care au disputat chestiuni similare celor din prezenta speță, și anume încălcarea articolului 6 § 1 al Convenției și articolul 1 al Protocolului nr.1 la Convenție (

Popov c. République de Moldova (n

o

2)

, nr. 19960/04, §§

52-58, 6 decembrie 2005

;

Oferta Plus SRL c. République de Moldova

, nr.

14385/04, §§

104-107 și 112-115, 19 decembrie 2006

;

Eugenia et Doina

Duca

, citată mai sus, §§

35-45

;

Melnic c. République de Moldova

, nr. 6923/03, §§

38-44, 14 noiembrie 2006, și

Istrate c. République de Moldova

, nr.

53773/00, §§ 46-61, 13 iunie 2006).

27.

În lumina circumstanțelor speței și a argumentelor prezentate de părți, Curtea nu găsește niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în prezenta cauză. Ținând cont de jurisprudența sa în materie, ea constată că procedura de revizuire contestată în prezenta cauză a fost utilizată de către Curtea Supremă de Justiție contrar principiului securității raporturilor juridice.

28.

Astfel, Curtea conchide că a avut loc încălcarea articolului 6 § 1 al Convenției și a articolului 1 al Protocolului nr.1 pe motivul casării hotărârii judecătorești irevocabile din 10 decembrie 2007.

II.

CU PRIVIRE LA APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI

29.

Articolul 41 al Convenției prevede următoarele:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltelor Părți Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei violări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.”

A.

Prejudiciul

30.

Reclamanta a solicitat suma de 109 091,9 de euro (EUR) cu titlu de prejudiciu material și 28

460 cu titlu de daune moratorii. Reclamanta a prezentat Curții o expertiză care a estimat că valoarea terenului la data de 14 septembrie 2010 era între 86

659,74 și 103

872,98 EUR, iar cea a casei între 103

279,4 și 117

524,85 EUR.

31.

Guvernul consideră că prejudiciul material invocat de către reclamantă nu a fost calculat corect, deoarece după revizuirea hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea ei, valoarea casei a crescut. De asemenea, Guvernul a susținut că reclamanta nu a demonstrat legătura de cauzalitate între privarea de bunuri vizată în speță și imposibilitatea de a le folosi.

32.

Curtea consideră că nu există o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și daunele moratorii solicitate de reclamantă în contul imposibilității de a folosi bunurile, și respinge acest capăt de cerere. De cealaltă parte, ea constată că Guvernul nu a probat argumentul său că valoarea casei a crescut și consideră că reclamanta este îndreptățită să i se acorde 94

969 EUR cu titlu de prejudiciu material principal. Această sumă reprezintă suma aritmetică a valorilor minime a bunurile disputate, împărțite la doi.

B.

Prejudiciul moral

33.

Reclamanta a solicitat 10

000 EUR cu titlu de prejudiciu moral. Guvernul consideră că suma este exagerată.

34.

Curtea consideră că reclamanta a suferit forțat un prejudiciu moral și că încălcarea constată nu constituie o reparație suficientă în acest caz. În același timp, ea consideră că suma pretinsă de reclamantă este excesivă. Ținând cont de jurisprudența sa, Curtea îi acordă 1 500 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

C.

Costuri și cheltuieli

35.

Reclamanta a solicitat 1 000 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

36.

Guvernul a contestat această sumă.

37.

Ținând cont de documentele de care dispune și de jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 500 EUR pentru toate cheltuielile și care urmează a fi alocate reclamantei.

D.

Dobânda de întârziere

38.

Curtea consideră că este corespunzător ca dobânda să fie calculată în funcție de rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.

Respinge

declarația unilaterală a Guvernului și solicitarea sa de a scoate cererea de pe rol;

2.

Declară

cererea admisibilă;

3.

Hotărăște

că a avut loc încălcarea articolului 6 § 1 al Convenției și pe articolul 1 al Protocolului nr.1;

4.

Hotărăște

a)

că statul pârât trebuie să plătească reclamantei în termen de trei luni de la data la care această hotărâre devine definitivă, în conformitate cu articolul 44 § 2 al Convenției, următoarele sume, care să fie convertite în lei moldovenești conform ratei aplicabile la data executării hotărârii:

i)

94

969

EUR (nouăzeci și patru de mii nouă sute șaizeci și nouă de euro), plus taxele și impozitele care pot fi percepute, cu titlu de prejudiciu material;

ii)

1

500

EUR (o mie cinci sute de euro), plus taxele și impozitele care pot fi percepute, cu titlu de prejudiciu moral;

iii)

500

EUR (cinci sute de euro), plus taxele și impozitele care pot fi percepute, cu titlu de costuri și cheltuieli;

b)

că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la executarea hotărârii, urmează să fie plătită o dobândă la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente;

5.

Respinge

restul pretențiilor din cerere privind satisfacția echitabilă.

Redactată în limba franceză și comunicată în scris la 22 octombrie 2013, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 și 3 al Regulamentului Curții

Marialena Tsirli

Luis López Guerra

Grefier adjunct

Președinte