CASE OF BESLIU v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei franceze a hotărârii,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIA A TREIA

CAUZA

BEȘLIU c. REPUBLICII MOLDOVA

(Cererea nr. 28178/10)

HOTĂRÂRE

STRASBOURG

9 iulie 2013

Această hotărâre poate fi supusă redactării.

În cauza Beșliu c. Republicii Moldova,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită în cadrul unui comitet compus din:

Luis López Guerra,

președinte,

Nona Tsotsoria,

Valeriu Grițco,

judecători,

și Marialena Tsirli,

grefier adjunct al secției,

Deliberând la 18 iunie 2013 în ședință închisă,

Pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:

PROCEDURA

1.

La originea cauzei se află o cerere (nr. 28178/10) depusă la 3 mai 2010 împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”), de către un cetățean al Republicii Moldova, dna Svetlana Beșliu („reclamanta”).

2.

Reclamanta a fost reprezentată în fața Curții de către dl V. Gășițoi, avocat în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl L. Apostol, din cadrul Ministerului Justiției.

3.

Reclamanta a invocat încălcarea drepturilor garantate de articolul 6 § 1 al Convenției prin anularea hotărârii judecătorești definitive pronunțate în favoarea sa.

4.

La 1 iunie 2011, cererea a fost comunicată Guvernului.

5.

Guvernul s-a opus examinării cererii de către un Comitet. Curtea respinge obiecția Guvernului.

ÎN FAPT

I.

CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

6.

Reclamanta s-a născut în 1976. Ea locuiește în Chișinău.

7.

La 7 februarie 2007, procuratura a inițiat urmărirea penală împotriva reclamantei pentru săvârșirea infracțiunii de samavolnicie. La 25 aprilie 2008, Procuratura Centru a încetat cauza pe motiv că faptele incriminate reclamantei sunt de natură civilă. Ordonanța a fost menținută de procurorul ierarhic superior. Partea civilă a contestat-o la judecătorul de instrucție, care la 26 iunie 2009 a respins plângerea părții civile. Încheierea respectivă nu a putut fi atacată în căile ordinare de atac.

8.

La 17 august 2009, partea civilă a depus la Curtea Supremă de Justiție un recurs în anulare împotriva hotărârii din 26 iunie 2009. La 26 ianuarie 2010, CSJ a casat încheierea judecătorului de instrucție din cadrul Judecătoriei Centru și a dispus redeschiderea procesului penal. La 10 iunie 2011, procuratura a emis o nouă ordonanță de încetare a procesului penal.

II.

DREPTUL INTERN RELEVANT

9.

În ceea ce ține de revizuirea hotărârilor judecătorești irevocabile în materie penală, dreptul intern relevant a fost rezumat în cauza

Bujnița c. Moldova

, (nr.

36492/02, § 14, 16 ianuarie 2007). Articolul 453 al Codului de procedură penală prevede că partea civilă este în drept să atace cu recurs în anulare hotărârile judecătorești irevocabile în cazul în care acestea sunt ilegale.

10.

În ceea ce privește recursul introdus prin Legea nr. 87, dispozițiile acesteia sunt rezumate în cauza

Manascurta c.

République de Moldova

((déc.), nr. 31856/07, §§ 11 et 12, 14

februarie 2012).

ÎN DREPT

I.

ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 AL CONVENȚIEI PRIN REDESCHIDEREA PROCESULUI

11.

Reclamanta susține că anularea hotărârii judecătorești definitive pronunțate în favoarea ei a adus atingere principiului securității juridice. Ea pretinde existența unei încălcări a articolului 6 § 1 al Convenției, care prevede următoarele:

„Orice persoană are dreptul la judecarea ... de către o instanță ... care va hotărî ... asupra ... temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.”

A.

Admisibilitatea

12.

Curtea constată că plângerea nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 a) al Convenției. Curtea nu constată un alt motiv pentru declararea inadmisibilității, prin urmare, o declară admisibilă.

B.

În fond

13.

Reclamanta s-a plâns de faptul că instanțele de judecată interne au admis recursul în anulare și au anulat hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă pronunțată în favoarea sa.

14.

Guvernul a contestat plângerea.

15.

Curtea amintește că respectarea dreptului la un proces echitabil și al principiului securității raporturilor juridice presupun că niciuna din părți să nu poată cere revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile cu singurul scop de a obține reexaminarea cauzei și o nouă hotărâre judecătorească. În special, revizuirea nu trebuie să devină un „recurs deghizat”, iar simpla existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (

Riabykh c. Russie

, nr. 52854/99, § 52, CEDH 2003-IX ;

Roșca c.

République de Moldova

, nr. 6267/02, § 25, 22 martie 2005).

16.

Curtea amintește că hotărârile judecătorești prin care se dispune redeschiderea procesului trebuie să se conformeze dispozițiilor interne relevante și că utilizarea abuzivă a acestei proceduri poate fi contrară Convenției. Principiul securității raporturilor juridice și supremația legii impune Curții să fie vigilentă în acest domeniul (

Eugenia et Doina Duca c.

République de Moldova

, nr. 75/07, § 33, 3 martie 2009). Sarcina Curții este de a determina dacă această procedură a fost aplicată într-un mod compatibil cu articolul 6 al Convenției și, astfel, a asigurat respectarea principiului securității raporturilor juridice. Făcând acest lucru, Curtea trebuie să țină cont, în primul rând, de responsabilitatea instanțelor judecătorești naționale de a interpreta prevederile legislației naționale (

Waite et Kennedy c. Allemagne

[GC], nr. 26083/94, § 54, CEDH 1999 I).

17.

În prezenta cauză, Curtea remarcă că la 26 iunie 2009 a fost pronunțată o hotărâre judecătorească irevocabilă în favoarea reclamantei, hotărâre care ulterior a fost anulată în urma admiterii recursului în anulare declarat de partea civilă. Curtea observă că hotărârea judecătorească din 26 iunie 2009 a fost anulată pe motiv de ilegalitate. Cu toate acestea, magistrații CSJ nu au oferit nicio explicație care să determine reevaluarea constatărilor primei instanțe. În acest circumstanțe, Curtea consideră că procedura de revizuire în cauză nu a fost decât un „recurs deghizat”, care a servit pentru obținerea unei noi examinări a cauzei, și nu o procedură veritabilă de revizuire prevăzută de Codul de procedură penală.

18.

Curtea relevă faptul că a examinat cauze care prezentau probleme similare celor din prezenta cauză și că în acelea a constatat încălcarea articolului 6 §

1 al Convenției (a se vedea

mutatis mutandis

Popov c. République de Moldova

(nr. 2), nr. 19960/04, §§ 52-58, 6 decembrie 2005

;

Roșca c. Moldova

, nr.

6267/02, §

27-29, 22 martie 2005

;

Bujnița

, citată mai sus, §§

23-24).

19.

În lumina circumstanțelor speței și a argumentelor invocate de părți, Curtea nu găsește niciun motiv pentru a se îndepărta de această concluzie în prezenta cauză. Ținând cont de jurisprudența sa în această materie, Curtea consideră că în speță procedura de revizuire a fost utilizată de Curtea Supremă de Justiție într-un mod incompatibil cu principiul securității raporturilor juridice.

20.

Prin urmare, a avut loc încălcarea articolului 6 § 1 al Convenției prin anularea hotărârii judecătorești definitive din 26 iunie 2009.

II.

ÎNCĂLCAREA ARTICOLELOR 6 ȘI 13 ALE CONVENȚIEI DIN CAUZA DURATEI EXCESIVE A PROCESULUI

21.

Reclamanta s-a plâns în privința duratei excesive a procesului penal desfășurat împotriva sa; proces care a început la 7 februarie 2007 și s-a încheiat la 10 iunie 2011, ceea ce înseamnă aproape patru ani și jumătate.

22.

Guvernul a ridicat excepția de neepuizare a căilor de recurs interne.

23.

Curtea constată că dreptul moldovenesc a instituit începând cu 1 iulie 2011 o nouă cale de recurs împotriva duratei excesive a procesului. Curtea relevă faptul că ea s-a pronunțat deja asupra noului recurs, constatând că acesta este efectiv (a se vedea

Balan c. République de Moldova

(déc.), nr.

44746/08, 24 ianuarie 2012

;

Manascurta c. République de Moldova

(déc.), nr.

31856/07, 14 februarie 2012). Or, reclamanta nu a utilizat noua cale de recurs pusă la dispoziția sa de către legislația internă.

24.

Prin urmare, plângerea privind durata excesivă a procesului penal trebuie respinsă în conformitate cu articolul 35 §§ 1 și 4 al Convenției pentru neepuizarea căilor de recurs interne.

III.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI

25.

Articolul 41 al Convenției prevede următoarele:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenției sau protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltelor Părți Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei violări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă”.

A.

Prejudiciul

26.

Reclamanta a solicitat 4 000 de euro (EUR) cu titlu de prejudiciu moral.

27.

Guvernul s-a opus acestei pretenții, considerând că este excesivă și nejustificată. Guvernul a solicitat Curții să o respingă.

28.

Curtea consideră că este cazul să se acorde reclamantei 2 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

B.

Costuri și cheltuieli

29.

Reclamanta a solicita 1 712,5 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli de reprezentare în fața instanțelor judecătorești interne și în fața Curții, precum și 75 EUR taxe poștale.

30.

Guvernul consideră că pretenția este excesivă și nejustificată.

31.

Ținând cont de documentele pe care le deține, precum și de jurisprudența sa, Curtea consideră că suma este rezonabilă și o acordă integral.

C.

Dobânda

32.

Curtea consideră că este corespunzător ca dobânda să fie calculată în dependență de rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.

Declară

cererea admisibilă în ceea ce privește încălcarea articolului 6 § 1 al Convenției prin anularea hotărârii judecătorești din 26 iunie 2009 și inadmisibilă pentru celelalte capete de cerere;

2.

Hotărăște

că a avut loc încălcarea articolului 6 § 1 al Convenției;

3.

Hotărăște

a)

că statul pârât trebuie să plătească reclamantei în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă următoarele sume, plus taxele care ar putea fi percepute:

i)

2

000 EUR (două mii de euro) cu titlu de prejudiciu moral;

ii)

1

787,50 EUR (o mie șapte sute optzeci și șapte de euro și cincizeci de cenți) cu titlu de costuri și cheltuieli;

b)

că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la executarea hotărârii, urmează să fie plătită o dobândă la sumele de mai sus, egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente.

4.

Respinge

restul pretențiilor reclamantei cu privire la satisfacția echitabilă.

Redactată în limba franceză și comunicată în scris la 9 iulie 2013, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 și 3 al Regulamentului Curții.

Marialena Tsirli

Luis López Guerra

Grefier adjunct

Președinte