BESLIU v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court's database HUDOC.

La traduction et l'autorisation de republier ont été accordées sous l'autorité de la Direction générale de l'Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L'autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A TREIA

CAUZA BEȘLIU c. REPUBLICII MOLDOVA

(Cererea nr. 28178/10)

HOTĂRÎRE

STRASBOURG

9 iulie 2013

Hotărîrea este definitivă. Poate fi subiect al revizuirii editoriale.

În cauza Beșliu c. Republicii Moldova,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită într-un Comitet compus din:

Luis López Guerra,

președinte,

Nona Tsotsoria,

Valeriu Grițco,

judecători,

și Marialena Tsirli,

grefier adjunct al Secției,

Deliberînd la 18 iunie 2013 în ședință închisă,

Pronunță următoarea hotărîre, care a fost adoptată la aceeași dată:

PROCEDURA

1.

Cauza a fost inițiată prin cererea (nr. 28178/10) depusă la Curte împotriva Republicii Moldova, în conformitate cu Articolul 34 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un cetățean al Republicii Moldova, dna Svetlana Beșliu („Reclamanta”), la 3 mai 2010.

2.

Reclamanta a fost reprezentată de către dna V. Gașițoi, avocat care își desfășoară activitatea în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”), a fost reprezentat de către Agentul său din cadrul Ministerului Justiției, dl Lilian Apostol.

3.

Reclamanta s-a plîns de încălcarea drepturilor sale garantate de Articolul 6 § 1 din Convenție, drept urmare a casării unei încheieri definitive pronunțate în favoarea sa.

4.

La 1 iunie 2011 cererea a fost comunicată Guvernului.

5.

Guvernul se opune ca cererea să fie examinată de un Comitet. Examinînd obiecția Guvernului, Curtea a decis să o respingă.

ÎN FAPT

I.

CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

6.

Reclamanta s-a născut în 1976 și locuiește în Chișinău.

7.

La 7 februarie 2007 Procuratura a început urmărirea penală împotriva reclamantei pentru acțiuni de samavolnicie. La 25 aprilie 2008 procurorul din cadrul Procuraturii sectorului Centru a emis o ordonanță de neîncepere a urmării penale, pe motiv că faptele incriminate reclamantei erau de natură civilă. Această ordonanță a fost aprobată de procurorul ierarhic superior. Partea vătămată a contestat ordonanța de neîncepere a urmăririi penale la judecătorul de instrucție. La 26 iunie 2009 judecătorul de instrucție din cadrul Judecătoriei Centru a menținut ordonanța Procuraturii și a respins plîngerea părții vătămate. Această încheiere nu era susceptibilă niciunei căi ordinare de atac.

8.

La 17 august 2009 partea vătămată a înaintat în fața Curții Supreme de Justiție (CSJ) cerere de recurs în anulare a încheierii din 26 iunie 2009. La 26 ianuarie 2010 CSJ a casat încheierea atacată deoarece este contrară legii și a dispus trimiterea spre rejudecare a cauzei la judecătorul de instrucție din cadrul Judecătoriei Centru, care a redeschis procedura. La 10 iunie 2011, Procuratura repetat a decis asupa urmăririi penale împotriva reclamantei printr-o ordonanță de suspendare.

II.

DREPTUL INTERN PERTINENT

9.

Dreptul intern pertinent privind procedura de anulare a hotărîrilor penale irevocabile, este rezumat parțial în cauza

Bujnița c. Republicii Moldova

, (nr. 36492/02, § 14, 16 ianuarie 2007). Articolul 453 din Codul de procedură penală prevedea,

inter alia

, că partea vătămată era în drept să declare recurs în anulare împotriva hotărîrilor irevocabile în cazul în care acestea sînt contrare legii.

10.

În ceea ce privește noul recurs intern introdus prin Legea nr. 87, normele pertinente sînt rezumate în cauza

Mânăscurtă c.

Republicii Moldova

((dec.), nr. 31856/07, §§ 11 și 12, 14

februarie 2012).

ÎN DREPT

I.

PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 6 DIN CONVENȚIE ÎN LEGĂTURĂ CU REDESCHIDEREA PROCESULUI

11.

Reclamanta susține că prin repunerea în aplicare a hotărîrii definitive pronunțate în favoarea sa, a fost încălcat principiul securității raporturilor juridice. Reclamanta a invocat violarea Articolului 6 § 1 din Convenție, care prevede:

”Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil (...), de către o instanță (...), care va hotărî (...) asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală (...)”

A.

Admisibilitatea

12.

Curtea constată că această plîngere nu este vădit nefondată în sensul Articolului 35 § 3 a) din Convenție. De asemenea, Curtea consideră că cererea nu relevă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, aceasta urmează a fi declarată admisibilă.

B.

Fondul

13.

Reclamanta se plînge de admiterea de către instanțele naționale a cererii de recurs în anulare înaintată de partea vătămată și casarea încheierii definitive pronunțate în favoarea sa.

14.

Guvernul contestă acest argument.

15.

Curtea amintește că respectarea dreptului la un proces echitabil și a principiului securității raporturilor juridice cere ca nicio parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri judecătorești definitive și executorie, doar cu scopul de a obține o reexaminare a cauzei și o nouă hotărîre judecătorească. În particular, revizuirea nu trebuie să devină un apel deghizat și simplul fapt că ar putea exista două opinii asupra subiectului, nu este un motiv suficient pentru rejudecarea cauzei. Nu pot exista derogări de la acest principiu decît doar dacă anumite motive substanțiale și imperioase o cer (

Riabykh c. Rusiei

, nr. 52854/99, § 52 CEDO 2003-IX;

Roșca c. Republicii Moldova

, nr. 6267/02, § 25, 22 martie 2005).

16.

De asemenea, Curtea reiterează că deciziile de redeschidere a unui proces trebuie să fie conforme prevederilor naționale pertinente și că folosirea abuzivă a unei astfel de proceduri poate fi contrară Convenției. Principiul securității raporturilor juridice și preeminența dreptului impune Curtea să fie vigilentă în acest domeniu (

Eugenia și Doina Duca c. Republicii Moldova

, nr. 75/07, § 33, 3 martie 2009). Sarcina Curții este de a determina dacă procedura de revizuire a fost aplicată în mod compatibil cu Articolul 6 din Convenție, permițînd totodată de a asigura respectarea principiului securității raporturilor juridice. Astfel, Curtea trebuie să ia în considerație faptul că interpretarea prevederilor legislației naționale ține în primul rînd de competența autorităților naționale și anume, cea a instanțelor judecătorești (

Waite și Kennedy c. Germaniei

[MC], nr. 26083/94, § 54, CEDO 1999-I).

17.

În prezenta cauză, Curtea notează că reclamanta dispunea de o încheiere definitivă pronunțată în favoarea sa la 26 iunie 2009 care a fost casată drept urmare a admiterii recursului în anulare declarat de partea vătămată. Curtea observă că motivul în temeiul căruia a fost justificată casarea încheierii din 26 iunie 2009 a fost pretinsa sa ilegalitate. Cu toate acestea, magistrații CSJ nu au prezentat careva explicații, limitîndu-se doar la reexaminarea constatărilor făcute de către judecătorul primei instanțe. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că procedura de recurs în anulare în prezenta cauză a fost efectul unui „apel deghizat”, scopul căruia era de a obține o reexaminare a cauzei, mai curînd o veritabilă procedură de revizuire ca și cea reglementată de normele pertinente ale Codului de procedură penală.

18.

Curtea relevă că ea a examinat mai multe cauze în care au fost ridicate probleme similare celor din această speță și a constatat violarea Articolului 6 § 1 din Convenție (a se vedea

mutatis mutandis

Popov c. Republicii Moldova

(nr. 2), nr. 19960/04, §§ 52-58, 6 decembrie 2005;

Roșca c. Republicii Moldova

, nr.

6267/02, §

27-29, 22 martie 2005;

Bujnița

, citat

supra

, §§

23-24).

19.

În lumina circumstanțelor speței și a argumentelor prezentate de către părți, Curtea nu constată niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în prezenta cauză. Avînd în vedere jurisprudența sa în domeniu, Curtea consideră că în prezenta cauză procedura de revizuire a fost aplicată de Curtea Supremă de Justiție într-o manieră incompatibilă cu principiul securității raporturilor juridice.

20.

Prin urmare, a avut loc încălcarea Articolului 6 § 1 din Convenție ca urmare a casării încheierii definitive din 26 iunie 2009.

II.

PRETINSA VIOLARE A ARTICOLELOR 6 ȘI 13 DIN CONVENȚIE, DREPT URMARE A DURATEI EXCESIVE A PROCEDURII

21.

Reclamanta acuză durata excesivă a procedurii penale conduse împotriva sa, care a fost începută la 7 februarie 2007 și încetată la 10 iunie 2011, adică cu aproape patru ani și jumătate mai tîrziu.

22.

Guvernul ridică o excepție în sensul neepuizării căilor interne de recurs.

23.

Curtea constată că dreptul intern prevede, începînd cu 1 iulie 2011, dreptul la o cale de recurs împotriva duratei excesive a unui proces. Curtea relevă că ea s-a pronunțat deja asupra noului remediu și a decis că este efectiv (a se vedea

Balan c. Republicii Moldova

(dec.), nr. 44746/08, 24 ianuarie 2012;

Manascurta c. Republicii Moldova

(dec.) nr. 31856/07, 14 februarie 2012). Ori, reclamanta nu și-a exercitat dreptul de a utiliza această nouă cale de recurs de care aceasta beneficiază în temeiul dreptului intern.

24.

Prin urmare, plîngerile privind durata excesivă a procesului penal trebuie să fie respinse în conformitate cu Articolul 35 §§ 1 și 4 din Convenție, pentru neepuizarea căilor interne de recurs.

III.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE

25.

Articolul 41 din Convenție prevede:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltelor Părți Contractante nu permite decît o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă.”

A.

Prejudiciu

26.

Reclamanta pretinde 4

000 EUR, cu titlu de prejudiciu moral care i-a fost cauzat.

27.

Guvernul respinge această pretenție. Guvernul consideră că pretenția reclamantei este excesivă și nejustificată și invită Curtea să o respingă.

28.

Curtea consideră că este justificat să acorde reclamantei 2

000

EUR, cu titlu de prejudiciu moral.

B.

Costuri și cheltuieli

29.

Reclamanta a pretins, de asemenea, 1

712,50 EUR pentru costuri și cheltuieli de reprezentare suportate în fața instanțelor judecătorești naționale și a Curții și 75 EUR pentru plata serviciilor poștale.

30.

Guvernul consideră că costurile pretinse sunt excesive și nejustificate.

31.

Avînd în vedere documentele pe care le deține și jurisprudența sa, Curtea consideră că este echitabil să ofere reclamantei suma pretinsă și pe care i-o acordă integral.

C.

Penalități

32.

Curtea consideră că este corespunzător ca penalitatea să fie calculată în dependență de rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA ÎN UNANIMITATE,

1.

Declară

cererea admisibilă în ceea ce privește plîngerea invocată în temeiul Articolului 6 § 1 privind casarea încheierii din 26 iunie 2009 și restul cererii inadmisibilă;

2.

Hotărăște

că a avut loc încălcarea Articolului 6 § 1 din Convenție;

3.

Hotărăște

a)

că Statul pîrît trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în valuta națională a Statului pîrît, potrivit ratei de schimb aplicabile la data executării hotărîrii:

i)

2

000 EUR (două mii euro), cu titlu de prejudiciu moral, plus orice taxă care poate fi percepută;

ii)

1

787,50 EUR (una mie șapte sute optzeci și șapte euro și cinzeci cenți), cu titlu de costuri și cheltuieli, plus orice taxă care poate fi percepută;

b)

că, de la expirarea termenului menționat mai sus pînă la executarea hotărîrii, urmează să fie plătită o penalitate la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întîrziere, plus trei procente;

4.

Respinge

restul pretențiilor cu privire la satisfacția echitabilă.

Întocmită în limba franceză și notificată în scris la 9 iulie 2013, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Marialena Tsirli

Luis López Guerra

Grefier adjunct

Președinte