CASE OF PIETRIS S.A. v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

CASE OF PIETRIS S.A. v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (CtEDO, 2013)

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A TREIA

CAUZA

PIETRIȘ S.A. c. REPUBLICII MOLDOVA

(Cererea nr. 67576/10)

HOTĂRÎRE

STRASBOURG

3 decembrie 2013

Această hotărîre este definitivă. Poate fi subiect al revizuirii editoriale.

În cauza Pietriș S.A. c. Republicii Moldova,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), întrunită într-un Comitet compus din:

Luis López Guerra,

președinte,

Nona Tsotsoria,

Valeriu Grițco,

judecători,

și Marialena Tsirli,

grefier adjunct al Secției,

Deliberînd la 12 noiembrie 2013 în ședință închisă,

Pronunță următoarea hotărîre, care a fost adoptată la aceiași dată:

PROCEDURA

1.

Cauza a fost inițiată prin cererea (nr. 67576/10) depusă contra Republicii Moldova la Curte potrivit articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”), de către Societatea Comercială Pietriș S.A. («

reclamanta

») la 17 noiembrie 2010.

2.

Societatea r

eclamantă a fost reprezentată de către dna

I. Soțchi

, avocat care practică în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova («Guvernul»)

a fost reprezentat de către Agentul său de la Ministerul Justiției

, dl

L. Apostol.

3.

Reclamanta a invocat că drepturile sale garantate de articolul 6

§

1 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr. 1 au fost încălcate ca urmare a anulării hotărîrii irevocabile pronunțate în favoarea sa și de lipsa unui recurs efectiv împotriva încălcării principiului securității raporturilor juridice.

4.

La 1 iunie 2011 cererea a fost comunicată Guvernului.

5.

Guvernul s-a opus examinării cererii de către un Comitet. Examinînd obiecția Guvernului, Curtea o respinge.

ÎN FAPT

I.

CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

6.

Reclamant este o societate pe acțiuni din Republica Moldova, cu sediul social la Vatra, municipiul Chișinău.

7.

La 26 decembrie 2003 Judecătoria Economică de Circumscripție din Chișinău a admis acțiunea societății reclamante depusă contra unei terțe societăți T., cu privire la transmiterea dreptului de proprietate asupra unor imobile reclamantei în contul achitării unei datorii. Această hotărîre nu a fost contestată cu apel și a dobîndit autoritate de lucru judecat. La 12 martie 2004 societatea comercială «Pietriș S.A.» a înregistrat dreptul său de proprietate la oficiul cadastral.

8.

La 4 septembrie 2008 societatea T. a depus o cerere de revizuire a hotărîrii din 26 decembrie 2003. La 3 noiembrie 2008 judecătorul a aplicat sechestru asupra bunurilor. Printr-o încheiere irevocabilă din 6 octombrie 2010 cererea de revizuire a fost admisă și cauza remisă spre rejudecare.

9.

La 19 octombrie 2010 invocînd în mod expres articolele 6 și 13 din Convenție și jurisprudența Curții, societatea reclamantă a contestat încheierea din 6 octombrie 2010 în partea ce ține de revizuirea cauzei.

10.

La 18 noiembrie 2010 Curtea de Apel Economică, întemeindu-se în particular pe articolul 13 din Convenție, a admis recursul declarat de către societatea reclamantă și a casat încheierea despre admiterea cererii de revizuire din 6 octombrie 2010. Curtea de Apel Economică a constatat încălcarea articolelor 6 și 13 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr 1, fără a acorda vreo despăgubire cu titlu de satisfacție echitabilă.

11.

La 14 septembrie 2011 societatea reclamantă a depus o cerere la Curtea de Apel Economică pentru rambursarea costurilor și cheltuielilor suportate. Această cerere nu a fost examinată pînă în prezent.

II.

DREPTUL INTERN RELEVANT

12.

În ceea ce privește revizuirea deciziilor definitive, dreptul intern pertinent este rezumat în cauzele

Popov c. Republicii Moldova

(nr. 2) (nr. 19960/04 §§ 27-29, 6 decembrie 2005) și

Jomiru și Crețu c. Republicii Moldova

(nr. 28430/06, §§ 26-27, 17 aprilie 2012).

13.

În ceea ce privește căile de recurs împotriva hotărîrii de revizuire a unei hotărîri judecătorești irevocabile, prevederile relevante sunt conținute de articolul 453 din Codul de procedură civilă a Republicii Moldova. Acest articol prevede că încheierea de admitere a cererii de revizuire nu poate fi supusă căilor de atac decît odată cu hotărîrea în fond. În schimb, încheierea de respingere a cererii de revizuire poate fi atacată cu recurs în instanța ierarhic superioară.

14.

Jurisprudența Curții Supreme de Justiție este analizată în cauza

Galuschin c. Republicii Moldova

(dec.), (nr. 29568/06, § 16, 23

august 2011).

ÎN DREPT

I.

CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 6 § 1 DIN CONVENȚIE ȘI A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL NR. 1

15.

Societatea reclamantă s-a plîns că instanțele judecătorești din Republica Moldova nu i-au acordat despăgubiri pentru încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a dreptului la respectarea bunurilor sale. Astfel, societatea reclamantă a invocat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr 1. Prevederile relevante invocate sunt următoarele:

Articolul 6§1

«

Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, (...) de către o instanță (...), care va hotărî, fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil (...)

»

Articolul 1 din Protocolul nr. 1

«

Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale (...)

»

A.

Cu privire la admisibilitate

16.

Guvernul a ridicat două excepții de inadmisibilitate.

1.

Cu privire la pretinsa neepuizare a căilor de recurs interne

17.

Guvernul a susținut că societatea reclamantă nu a epuizat căile de recurs interne și a afirmat că aceasta a avut posibilitatea de a solicita în fața instanțelor judecătorești naționale, invocînd în mod expres prevederile Convenției, despăgubiri pentru încălcările suferite.

18.

În opinia societății reclamante, remediul invocat de Guvern este inefectiv, din moment ce o cerere de restituire a cheltuielilor judiciare efectuate a fost depusă la 14 septembrie 2011, dar aceasta nu a fost examinată nici pînă în prezent.

19.

Curtea notează că o cerere de rambursare a costurilor și cheltuielilor a fost depusă cu doi ani în urmă în fața instanțelor judecătorești naționale și că aceasta a rămas fără răspuns. În consecință, Curtea respinge excepția preliminară a Guvernului privind neepuizarea căilor de recurs interne.

2.

Cu privire la calitatea de victimă a societății reclamante

20.

Guvernul a susținut că societatea reclamantă nu poate să se pretindă victimă a unei încălcări a drepturilor garantate de prevederile Convenție și de Protocoalele sale, deoarece situația ei a fost remediată la nivel național.

21.

Societatea reclamantă a considerat că excepția ridicată de Guvern trebuie să fie respinsă, deoarece în lipsa unor despăgubiri pentru prejudiciile și costurile pretinse, ea și-a păstrat calitatea de victimă.

22.

Curtea conchide că excepția preliminară invocată de Guvern privind pierderea calității de victimă este indisolubil legată de plîngerile societății reclamante pe fondul cauzei și trebuie să fie examinate împreună (a se vedea printre altele

Opuz c. Turciei

, nr. 33401/02, §116, CEDO 2009).

23.

În plus, Curtea constată că cererea nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Curtea relevă că aceasta nu este inadmisibilă din orice alte motive. Prin urmare, cererea trebuie declarată admisibilă.

B.

Cu privire la fond

1.

Argumentele părților

a)

Societatea reclamantă

24.

Societatea reclamantă a susținut că prin anularea unei hotărîri irevocabile pronunțate în favoarea sa a fost încălcat principiul securității raporturilor juridice. Deși instanțele judecătorești naționale au recunoscut această încălcare, acestea nu au dat curs cererii sale de despăgubire pentru daunele suferite, precum și costurile suportate. În aceste circumstanțe, reclamanta consideră că este o victimă a unei încălcări a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr 1.

b)

Guvernul

25.

Guvernul a contestat acest argument. Guvernul consideră că prin casarea încheierii abuzive privind admiterea cererii de revizuire societatea reclamantă a fost restabilită în drepturile sale și că pretențiile sale cu privire la rambursarea costurilor și cheltuielilor judiciare nu pot fi considerate suficiente pentru menținerea calității de victimă.

2.

Aprecierea Curții

a)

Principii generale

26.

Curtea reamintește că în primul rînd autoritățile naționale au obligația de a remedia o pretinsă încălcare a Convenției.

27.

Curtea reiterează că o decizie sau o măsură favorabilă reclamantului nu este, în principiu, suficientă pentru a înlătura calitatea de "victimă", decît dacă autoritățile naționale au recunoscut, în mod explicit sau în substanță, și apoi au acordat despăgubiri pentru încălcarea Convenției (a se vedea, de exemplu hotărîrea

Ganea c.

Republicii Moldova

, nr. 2474/06, § 18, 17 mai 2011, cu referințele citate;

Vladut c. României

, nr. 6350/02, § 30, 30

noiembrie 2006;

Mureșan c. României

, nr. 8015/05, § 20, 26 mai 2009;

Anișoara și Mihai Olteanu c. României

, nr. 37425/03, § 24, 13 octombrie 2009).

28.

Reieșind din cele menționate supra, Curții urmează să aprecieze, pe de o parte, dacă autoritățile au recunoscut, cel puțin în esență, că a avut loc încălcarea unui drept protejat de Convenție și, pe de altă parte, dacă redresarea poate fi considerată adecvată și suficientă (a se vedea, în special

Normann c. Danemarcei

(dec.), nr. 44704/98, 14 iunie 2001;

Jensen și Rasmussen

c.

Danemarcei

(dec.), nr. 52620/99, 20 martie 2003; și

Nardone c. Italiei

(dec.), nr. 34368/02, 25 noiembrie 2004).

b)

Aplicarea principiilor sus menționate în speță

29.

Curtea notează că ea a examinat cu mai multe ocazii cauze ce ridicau probleme similare cu cele din speță și a constatat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea

Popov c. Republicii Moldova (nr.2)

, nr. 19960/04, §§ 52-58, 6

decembrie 2005;

Oferta Plus SRL c. Republicii Moldova

, nr.14385/04, §§

104-107 și 112-115, 19 decembrie 2006;

Melnic c. Republicii Moldova

, nr.

6923/03, §§ 38-44, 14 noiembrie 2006;

Istrate c. Republicii Moldova

, nr. 53773/00, §§ 46-61, 13 iunie 2006) și că anume de această jurisprudență s-au inspirat instanțele judecătorești din Republica Moldova pentru a da cîștig de cauză societății reclamante la nivel național (a se vedea paragraful 10 de mai sus). Prin urmare, unicul element care ridică o problemă în prezenta cauză este lipsa acordării unei despăgubiri cu titlu de satisfacție echitabilă.

30.

Curtea observă că potrivit jurisprudenței din cauza

Galuschin,

orice persoană are posibilitatea de a depune o cerere privind recuperarea prejudiciului cauzat ca urmare a revizuirii abuzive a unei hotărîri judecătorești irevocabile pronunțată în favoarea sa. Această jurisprudență se referă la o procedură specială prevăzută în articolul 449 din Codul de procedură civilă. În cadrul acestei proceduri, inițiativa îi revine Agentului Guvernamental și apoi Procurorului General, după comunicarea cererii statului pîrît, să sesizeze Curtea Supremă de Justiție cu o cerere de revizuire.

31.

Deși situația societății reclamante diferă de cea din cererea

Galuschin

nominalizată

,

Curtea nu vede nici o diferență între cele două proceduri invocate în ceea ce privește cererea de satisfacție echitabilă, și își reiterează poziția sa că remediul național menționat supra ar trebui, în principiu, să fie utilizat de către părțile interesate (a se vedea

Daniel-P S.A. c. Republicii Moldova

(dec.), nr. 32846/07, 20 martie 2012 și,

mutatis mutandis

,

Mătăsaru și Savițchi c. Republicii Moldova

, nr. 38281/08, § 72, 2 noiembrie 2010).

32.

Prin urmare, Curtea examinează cu atenție evoluția jurisprudenței instanțelor judecătorești naționale și își rezervă dreptul de a-și revizui propria sa jurisprudență în cazul în care această cale de recurs nu mai este considerată efectivă.

33.

Astfel, Curtea constată că deși societatea reclamantă a solicitat, totuși instanțele judecătorești naționale nu i-au acordat vreo despăgubire pentru prejudiciile suferite și cheltuielile suportate. În asemenea circumstanțe, nu poate fi considerat că Statul pîrît a redresat suficient încălcarea drepturilor societății reclamante protejate de Convenție și de Protocoalele sale.

34.

În consecință, Curtea consideră că este necesar de a respinge excepția preliminară a Guvernului referitoare la pierderea calității de "victimă" de către societatea reclamantă în sensul articolului 34 din Convenție și conchide că a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1.

II.

CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 13 DIN CONVENȚIE

35.

Societatea reclamantă s-a plîns de lipsa unei căi de recurs în fața unei instanțe judecătorești naționale, care ar putea să statueze asupra redeschiderii abuzive a unui proces. Ea a invocat articolul 13 din Convenție, care prevede:

«

Orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta Convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci cînd încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.

»

36.

Guvernul a contestat argumentul societății reclamante, reiterînd în esență argumentele sale cu privire la pretinsa neepuizare a căilor de recurs interne și pierderea calității de victimă.

37.

Avînd în vedere constatarea sa cu privire la articolul 6 din Convenție (paragraful 34 supra), Curtea consideră că nu este necesar să se examineze dacă a existat, în acest caz, încălcarea acestei prevederi (a se vedea, printre altele,

Popov c. Republicii Moldova

menționat supra (§ 55)).

III.

CU PRIVIRE LA APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE

38.

Articolul 41 din Convenție prevede,

«

Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante nu permite decît o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă.»

A.

Prejudiciu

39.

Societatea reclamantă nu a prezentat nici o cerere de satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral și material.

B.

Costuri și cheltuieli

40.

Societatea reclamantă, prezentînd probe justificative, a solicitat suma de 1631 euro (EUR) cu titlu de costuri și cheltuieli suportate în fața instanțelor judecătorești naționale și suma de 1000 EUR pentru cheltuielile suportate în fața Curții.

41.

Guvernul a considerat că aceste sume sunt excesive.

42.

Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea costurilor și cheltuielilor sale decît doar în măsura în care a fost stabilit că ele au fost efectiv și în mod necesar suportate și erau rezonabile în cuantum. În speță, avînd în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 2631 EUR pentru toate costurile suportate și o acordă societății reclamante.

C.

Penalitate

43.

Curtea consideră că este corespunzător ca penalitatea să fie calculată în dependență de rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente

DIN ACESTE MOTIVE CURTEA ÎN UNANIMITATE,

1.

Conexează

cu fondul excepția preliminară a Guvernului cu privire la pierderea calității de "victimă" a companiei reclamante și o respinge;

2.

Declară

cererea admisibilă;

3.

Hotărăște

că a avut loc încălcarea articolului

6 din Convenție;

4.

Hotărăște

că a avut loc încălcarea articolului

1 din Protocolul nr. 1 la Convenție;

5.

Hotărăște

să nu examineze plîngerea invocată în temeiul articolului 13 din Convenție;

6.

Hotărăște

a)

că Statul pîrît trebuie să plătească companiei reclamante, în termen de trei luni, suma de 2631 (două mii șase sute treizeci și unu) Euro pentru costuri și cheltuieli, care va fi convertită în lei moldovenești conform ratei de schimb aplicabile la data executării hotărîrii;

b)

că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus pînă la executarea hotărîrii, urmează să fie plătită o penalitate la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întîrziere, plus trei procente.

Întocmită în limba franceză, și notificată în scris la 3 decembrie 2013 în conformitate cu articolul 77 §§ 2 și 3 din Regulament.

Marialena Tsirli

Luis López Guerra

Grefier adjunct

Președinte