CASE OF LIPCAN v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

CASE OF LIPCAN v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (CtEDO, 2013)

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A TREIA

CAUZA

LIPCAN v. REPUBLICA MOLDOVA

(Cererea nr. 22820/09)

HOTĂRÎRE

Această versiune a fost rectificată la 31 ianuarie 2014

în conformitate cu articolul 81 din Regulamentul Curții

STRASBOURG

17 decembrie 2013

DEFINITIVĂ

17.12.2013

Poate obiectul revizuirii editoriale

În cauza Lipcan c. Republicii Moldova,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită într-un Comitet compus din:

Luis López Guerra,

președinte,

Nona Tsotsoria,

Valeriu Grițco,

judecători,

și Marialena Tsirli, g

refier al Secției,

Deliberînd la 26 noiembrie 2013 în ședință închisă,

Pronunță următoarea hotărîre, care a fost adoptată în aceiași dată:

PROCEDURA

1.

Cauza a fost inițiată prin cererea (nr. 22820/09) depusă la 11 februarie 2009 contra Republicii Moldova la Curte potrivit articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenție”) de către un cetățean al Republicii Moldova, dl Ioan Lipcan (“reclamant”).

2.

Reclamantul a fost reprezentat de către dl L. Osoian, avocat care își desfășoară activitatea în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.

3.

La 23 iunie 2010 cererea a fost comunicată Guvernului.

ÎN FAPT

I.

CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

4.

Reclamantul s-a născut în 1966 și locuiește în Călărași, Moldova.

5.

La 24 decembrie 2007 Judecătoria Călărași a confirmat tranzacția încheiată între reclamant și Consiliul raional Călărași în vederea reglementării amiabile a litigiului și a încetat procesul inițiat. Această încheiere era definitivă. A fost emis un titlu executoriu ce obliga Consiliul raional Călărași să acorde reclamatului suma de 521811 lei moldovenești (MDL) și la 11 ianuarie 2008 reclamantul a inițiat procedura de executare.

6.

La 12 mai 2008 Consiliul raional Călărași a depus o cerere de revizuire împotriva încheierii definitive din 24 decembrie 2007. Consiliul raional a argumentat că reprezentantul său nu a fost autorizat să încheie un acord de reglementare amiabilă cu reclamantul. Consiliul raional a invocat drept circumstanțe noi, un proces-verbal întocmit de către Comisia raională pentru problemele victimelor represiunilor politice. În baza procesului-verbal, care a fost întocmit după ce tranzacția de reglementare amiabilă a fost confirmată de către instanța de judecată, s-a decis anularea deciziei anterioare a Comisiei, prin care a fost recunoscut dreptul reclamantului la despăgubiri pentru bunurile confiscate în urma represiunilor politice în 1949.

7.

La 30 mai 2008 Judecătoria Călărași a respins cererea de revizuire ca fiind neîntemeiată și depusă în afara termenului limită de trei luni. Consiliul raional a declarat recurs împotriva acestei încheieri.

8.

La 28 octombrie 2008

[1]

Curtea de Apel Chișinău a admis recursul, a casat încheierile din 30 mai 2008 și 24 decembrie 2007 și a restituit pricina spre rejudecare. La 14 noiembrie 2012 Curtea Supremă de Justiție a obligat Consiliul raional Călărași să achite în beneficiul reclamantului suma de 426265 MDL

[2]

.

9.

La 2 decembrie 2011 reclamantul a depus o acțiune civilă prin care a pretins recuperarea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei în conformitate cu prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 (a se vedea paragraful 12 de mai jos), care constituia la acel moment patru ani și patru luni.

10.

La 12 mai 2012 Curtea Supremă de Justiție a constatat că durata proceduri

lor este excesivă și este imputabilă acțiunilor autorităților, prin urmare reclamantului i-a fost acordată suma de 5000 lei (aproximativ 316 euro (EUR)) cu titlu de prejudiciu moral, respingînd restul pretențiilor.

II.

DREPTUL INTERN PERTINENT

11.

Dreptul intern pertinent cu privire la revizuire a unei hotărîri definitive este prevăzut în cauza

Popov c. Moldovei

(nr. 2) (nr. 19960/04, § § 27-29, 6 decembrie 2005) și

Jomiru și Crețu c. Moldovei

, (nr 28430/06, § § 26-27, 17 aprilie 2012).

12.

Legea nr. 87, care a instituit un nou remediu pentru a depune plîngeri în legătură cu judecarea în termen rezonabil a cauzei, a intrat în vigoare la 1 iulie 2011. Detalii despre această Lege sunt prevăzute în decizia Curții în cauza

Balan c. Moldovei

(dec.), cererea nr. 44746/08, 24 ianuarie 2012).

ÎN DREPT

I.

PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLELOR 6§1 ȘI 13 DIN CONVENȚIE ȘI A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL NR. 1 ÎN LEGĂTURĂ CU REVIZUIREA UNEI HOTĂRÎRI DEFINITIVE.

13.

Reclamantul s-a plîns că prin casarea încheierii definitive din 24 decembrie 2007 pronunțată în favoarea sa de către Judecătoria Călărași ca urmare a revizuirii cauzei a fost încălcat articolul 6 § 1 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr. 1, care prevăd următoarele:

Articolul 6 § 1

“Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, ... de către o instanță ...care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil”

Articolul 1 din Protocolul nr. 1

“Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decît pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.”

14.

De asemenea, reclamantul a pretins, că nu a dispus de un recurs efectiv la nivel național împotriva casării încheierii din 24 decembrie 2007. El a invocat articolul 13 din Convenție, care prevede următoarele:

Articolul 13

“Orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta Convenție au fost încălcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci cînd încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.”

A.

Admisibilitatea

15.

Curtea constată că aceste plîngeri nu sunt în mod vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 (a) din Convenției. De asemenea, Curtea notează că acestea nu sunt inadmisibile din orice alte motive. Prin urmare, cererea trebuie să fie declarată admisibilă.

B. Fondul

16.

Curtea a constatat cu mai multe ocazii încălcări ale articolului 6

§

1 din Convenție în cauze în care se invocau chestiuni similare cu cele invocate în prezenta cerere (a se vedea

Popov c. Moldovei

(nr.2), citată

supra

, §§ 52-58, 6 decembrie 2005;

Oferta Plus SRL c. Moldovei

, nr 14385/04, §§ 104-107 și 112-115, 19 decembrie 2006;

Melnic c. Moldovei

, nr 6923/03, §§ 38-44, 14 noiembrie 2006;

Istrate c. Moldovei

, nr. 53773/00, §§ 46-61, 13 iunie 2006).

17.

Curtea notează în primul rînd că respingînd cererea de revizuire prin încheierea sa din 30 mai 2008, Judecătoria Călărași a constatat că administrația Consiliului raional a aflat despre încheierea acordului de reglementare amiabilă cu reclamantul la 25 ianuarie 2008

[3]

, iar cererea de revizuire a depus-o la 12 mai 2008, după expirarea termenului limită de trei luni. Anulînd încheierea judecătoriei raionale, Curtea de Apel Chișinău nu a contrazis această constatare importantă.

18.

Mai mult ca atît, în decizia Curții de Apel Chișinău din 28 octombrie 2008

[4]

temei de rejudecare a cauzei a constituit un proces-verbal întocmit de Comisia raională la 8 mai 2008, după ce încheierea contestată a devenit definitivă. Curtea consideră că o situație care permite unei autorități să obțină revizuirea unei încheieri judecătorești definitive invocînd ca o nouă circumstanță propria sa decizie prin care a declarat nevalabil una dintre deciziile sale anterioare ar fi contrar principiului securității raporturilor juridice.

19.

După examinarea tuturor documentelor prezentate, Curtea nu are nici un temei de a se îndepărta de la constatările sale în cauzele menționate

supra

. Cu toate acestea, Curtea consideră că în prezenta cauză procedura de revizuire a fost utilizată de către Curtea de Apel Chișinău într-un mod incompatibil cu principiul securității raporturilor juridice.

20.

În ceea ce privește plîngerea reclamantului privind dreptul său de proprietate, Curtea constată în conformitate cu jurisprudența sa în domeniu (a se vedea

Popov (nr. 2)

, citată

supra

) că decizia autorităților naționale de a casa în mod abuziv încheierea definitivă prin care reclamantul a dobîndit un titlu executoriu de acordare a unei sume bănești a încălcat drepturile sale garantate de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Prin urmare, de asemenea a fost încălcată această prevedere.

21.

Curtea nu consideră necesar să se pronunțe asupra plîngerii invocate în temeiul articolului 13, deoarece articolul 6 § 1 este

lex specialis

în legătură cu plîngerea reclamantului și exigențele articolului 13 în acest context sunt incorporate de articolul 6

§

1 (a se vedea,

mutatis mutandis, Popov v. Moldova (nr. 2),

citată supra, § 55)

II.

ALTE PRETINSE ÎNCĂLCĂRI ALE CONVENȚIEI

22.

De asemenea, reclamantul s-a plîns în temeiul articolului 6 din Convenție despre durata excesivă a procedurilor, care la acel moment constituia patru ani și patru luni. El a pretins că suma despăgubirii în cuantum de 316 EUR acordată de către instanțele judecătorești naționale a fost insuficientă și că el și-a păstrat statutul de victimă.

23.

Avînd în vedere toate materialele prezentate și durata totală a procedurilor, Curtea constată că această plîngere nu dezvăluie vreo aparență de încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție. Prin urmare, acest capăt de cerere este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu articolul 35 § § 3 (a) și 4 din Convenție.

III.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE

24.

Articolul 41 din Convenție prevede:

“Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante nu permite decît o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă.”

A.

Prejudiciul material

25.

Reclamantul a pretins cu titlu de prejudiciu material suma de 32613 EUR, ce reprezintă suma acordată prin hotărîrea judecătorească din 24 decembrie 2007.

26.

Guvernul a contestat suma pretinsă de către reclamant și a susținut că pretențiile sale erau premature, deoarece cauza era pendinte la nivel național, iar reclamantul putea să obțină o altă sumă.

27.

Examinînd comentariile părților și dovezile prezentate de acestea, Curtea admite că reclamantul a suferit un prejudiciu material ca urmare a încălcării drepturilor sale garantate de articolul 6 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Curtea reiterează că o hotărîre în care a fost constatată o încălcare, impune Statului pîrît o obligație legală de a pune capăt încălcării și de a repara consecințele acesteia în așa fel încît să restabilească pe cît de posibil situația existentă anterior încălcării. Faptul că reexaminarea cauzei la nivel național era încă pe rol, atunci cînd Guvernul a prezentat observațiile sale, nu este relevant în circumstanțele prezentei cauze (a se vedea

Popov (nr. 2)

, citat

supra

)

[5]

.

28.

Curtea consideră că în prezenta cauză reclamantul are dreptul de a recupera banii care i se cuvin în temeiul hotărîrii judecătorești din 24 decembrie 2007. Avînd în vedere suma de 426265 MDL (26641,56 EUR) primită de către reclamant în temeiul hotărîrii judecătorești din 14 noiembrie 2012, Curtea îi acordă acestuia suma de 5971,44 EUR, ce constituie diferența dintre suma ce i se cuvenea în temeiul hotărîrii judecătorești din 24 decembrie 2007 și suma primită de el în temeiul hotărîrii judecătorești din 14 noiembrie 2012, plus orice taxă care poate fi percepută la această sumă

[6]

.

B.

Prejudiciul moral

29.

De asemenea, reclamantul a pretins suma de 17000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

30.

Guvernul nu a fost de acord și a susținut că reclamantul nu a prezentat dovezi întru justificarea pretențiilor sale la acest capitol.

31.

Evaluînd în mod echitabil, Curtea acordă reclamantului suma de 1500 EUR cu titlu de prejudiciul moral, plus orice taxă care poate fi percepută la această sumă.

C.

Costuri și cheltuieli

32.

De asemenea, reclamantul a solicitat suma de 100 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli suportate în fața Curții, constituind cheltuieli de secretariat.

33.

Guvernul a contestat și a solicitat să fie respinsă această pretenție.

34.

Avînd în vedere documentele de care dispune și jurisprudența sa, precum și faptul că reclamantul a suportat în mod evident unele cheltuieli de secretariat, Curtea consideră rezonabil de a acorda reclamantului suma de 100 EUR pentru costuri și cheltuieli secundare, plus orice taxă care poate fi percepută la această sumă.

D.

Penalități

35.

Curtea consideră că este corespunzător ca penalitatea să fie calculată în dependență de rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.

Declară

plîngerea referitoare la anularea hotărîrii judecătorești definitive admisibilă și restul cererii inadmisibilă;

2.

Hotărăște

că a fost încălcat articolul 6 § 1 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenție;

3.

Hotărăște

că nu este necesar de a examina plîngerea în temeiul articolului 13 din Convenție;

4.

Hotărăște

(a)

că Statul pîrît trebuie să plătească reclamantului în termen de trei luni, următoarele sume, care vor fi convertite in lei moldovenești conform ratei de schimb aplicabile la data plății:

(i)

5971,44 EUR (cinci mii nouă sute șaptezeci și unu Euro și patruzeci și patru cenți)

[7]

, plus orice taxă care poate fi percepută, cu titlu de prejudiciu material;

(ii)

1500 EUR (o mie cinci sute euro), plus orice taxă care poate fi percepută, cu titlu de prejudiciu moral;

(iii)

100 EUR (o sută euro), plus orice taxă care poate fi percepută, cu titlu de costuri și cheltuieli;

b)

că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus și pînă la efectuarea plății, urmează să fie plătită o penalitate la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade, plus trei procente;

5.

Respinge

restul pretențiilor reclamantului cu privire la satisfacția echitabilă.

Redactată în limba engleză și notificată în scris la 17 decembrie 2013, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Marialena Tsirli

Luis López Guerra

Grefier

Președinte

[1]

Rectificat la 31 ianuarie 2014: data a fost:”28 noiembrie 2008”

[2]

Rectificat la 31 ianuarie 2014: textul ultimei propoziții a fost : „Potrivit datelor din dosar, cauza este pe rolul instanțelor judecătorești naționale.

”

[3]

Rectificată la 31 ianuarie 2014: data a fost „23 ianuarie 2008”

[4]

Rectificat la 31 ianuarie 2014: data a fost “28 noiembrie 2008”

[5]

Rectificat la 31 ianuarie 2014: textul ultimei propoziții a fost:” Faptul că reexaminarea cauzei la nivel național este încă pendinte nu este relevant în circumstanțele prezentei cauze (

a se vedea Popov (nr. 2)

, citat

supra

)”

[6]

Rectificat la 31 ianuarie 2014: textul paragrafului a fost:„28. Curtea consideră că în prezenta cauză reclamantul are dreptul de a recupera banii care i se cuvin în temeiul hotărîrii judecătorești din 24 decembrie 2007 și îi acordă acestuia suma de 32613 EUR, plus orice taxă care poate fi percepută la această sumă”.

[7]

Rectificat la 31 ianuarie 2014: textul subpunctului (i) a fost:”32613 (treizeci și două mii șase sute treisprezece euro)”