CASE OF AGURDINO S.R.L. v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către organizația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIA A TREIA

CAUZA AGURDINO S.R.L. c. REPUBLICII MOLDOVA

(Cererea nr. 7359/06)

HOTĂRÂRE

(Satisfacție echitabilă)

STRASBOURG

29 octombrie 2013

Hotărârea va rămâne definitivă în circumstanțele stabilite în articolul 44 § 2 al Convenției. Ea poate fi subiect al revizuirii editoriale.

În cauza

Agurdino S.R.L.

c. Moldovei,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită în cadrul unei Camere compuse din:

Josep Casadevall,

Președinte,

Alvina Gyulumyan,

Corneliu Bîrsan,

Ján Šikuta,

Luis López Guerra,

Nona Tsotsoria,

Valeriu Grițco,

judecători,

și Santiago Quesada,

Grefier al Secției

,

Deliberând la 8 octombrie 2013 în ședință închisă,

Pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:

PROCEDURA

1.

La originea cauzei se află o cerere (nr.

7359/06

) depusă împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”), de către o companie înregistrată în Republica Moldova,

Agurdino S.R.L.

(„compania reclamantă”), la 16 februarie 2006.

2.

Printr-o hotărâre pronunțată la 27 septembrie 2011 („hotărârea principală”), Curtea a constatat că a avut loc o violare a articolului 6 și a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție (

Agurdino

S.R.L. v. Moldova

, nr. 7359/06, 27 septembrie 2011).

3.

Deoarece chestiunea

cu privire la aplicarea articolului 41 al Convenției nu era gata pentru decizie, Curtea a rezervat-o și a invitat Guvernul și reclamantul să prezinte,

în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la acea chestiune și, în special, să informeze Curtea despre orice acord la care ei ar putea ajunge.

4.

Reclamantul și Guvernul nu au ajuns la un acord și au prezentat observații.

ÎN DREPT

5.

Articolul 41 al Convenției prevede următoarele:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltelor Părți Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei violări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.”

A.

Prejudiciul

6.

Compania reclamantă a solicitat EUR 2,390.5 pentru prejudiciul material cauzat ca rezultat al casării hotărârii din 22

iunie 2002. Această sumă include suma plătită de către compania reclamantă Inspectoratului ca urmare a casării hotărârii din 22 iunie 2002 (EUR

1,198.02), plus dobânda de întârziere de EUR 1,192.48 calculată în conformitate cu prevederile Codului Civil al Republicii Moldova.

7.

Compania reclamantă de asemenea a pretins EUR 10,000 cu titlu de prejudiciu moral.

8.

Guvernul a susținut că aceste pretenții sunt excesive și vădit nefondate. Mai mult, compania reclamantă putea pretinde compensații prin intermediul instanțelor judecătorești naționale, dar nu a făcut-o.

9.

Curtea reamintește că regula epuizării căilor de recurs interne, prevăzută de articolul 35 § 1 al Convenției, nu este aplicabilă pretențiilor de satisfacție echitabilă făcute în temeiul articolului 41 al Convenției (a se vedea

De

Wilde, Ooms and Versyp v. Belgium

(articolul 50), hotărâre din 10 martie 1972, Seria A nr. 14, §§ 15 și 16 și

Becciev v. Moldova

, nr. 9190/03, § 80, 4 octombrie 2005). Prin urmare, compania reclamantă nu este obligată să inițieze un proces nou prin care să solicite compensații pentru încălcările constatate în hotărârea principală.

10.

Curtea acceptă că compania reclamantă a suferit prejudiciu material și moral ca urmare a încălcărilor constatate în hotărârea principală. Luând în considerație circumstanțele acestei cauze și făcând o evaluare proprie, Curtea acordă companiei reclamante o sumă totală de EUR 4,400 în calitate de compensație pentru prejudiciul material și moral.

B.

Costuri și cheltuieli

11.

De asemenea, reclamantul a solicitat EUR 1,797.5 cu titlu de costuri și cheltuieli angajate în fața Curții. El a prezentat documente în sprijinul pretențiilor sale.

12.

Guvernul a contestat această sumă și a susținut că aceasta era excesivă și nefondată.

13.

Curtea observă că pentru ca costurile și cheltuielile să fie incluse în suma acordată în temeiul articolului 41, trebuie stabilit faptul dacă ele au fost realmente angajate, necesare și rezonabile ca mărime (a se vedea, spre exemplu,

Nilsen and Johnsen v. Norway

[GC], nr. 23118/93, §

62, ECHR

1999-VIII).

14.

Curtea acordă EUR 1,700 cu titlu de costuri și cheltuieli.

C.

Dobânda de întârziere

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.

Hotărăște

,

(a)

că statul pârât trebuie să plătească companiei reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă, în conformitate cu articolul 44 § 2 al Convenției, următoarele sume care să fie convertite în valuta națională a statului pârât conform ratei aplicabile la data executării hotărârii:

(i)

EUR 4,400 (patru mii patru sute euro), cu titlu de prejudiciu material și moral, plus orice taxă care poate fi percepută;

(ii)

EUR 1,700 (o mie șapte sute euro), cu titlu de costuri și cheltuieli, plus orice taxă care poate fi percepută;

(b)

că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la executarea hotărârii, urmează să fie plătită o dobândă la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente;

2.

Respinge

restul pretențiilor companiei reclamante cu privire la satisfacția echitabilă.

Redactată în limba engleză și comunicată în scris la 29 octombrie 2013, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 și 3 al Regulamentului Curții.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Grefier

Președinte