CASE OF DRAGOSTEA COPIILOR - PETROVSCHI - NAGORNII v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a hotărârii,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIA A TREIA

CAUZA DRAGOSTEA COPIILOR - PETROVSCHI - NAGORNII c. REPUBLICII MOLDOVA

(Cererea nr. 25575/08)

HOTĂRÂRE

(Satisfacție echitabilă)

STRASBOURG

10 iunie 2014

Această hotărâre va rămâne definitivă în conformitate cu articolul 44 §

2 al Convenției. Ea poate fi supusă redactării.

În cauza Dragostea Copiilor - Petrovschi - Nagornii c. Republicii Moldova,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită în cadrul unei Camere compuse din:

Josep Casadevall,

președinte,

Alvina Gyulumyan,

Ján Šikuta,

Dragoljub Popović,

Luis López Guerra,

Johannes Silvis,

Valeriu Grițco,

judecători,

și Santiago Quesada,

grefier al secțiunii,

Deliberând la 20 mai 2014 în ședință închisă,

Pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:

PROCEDURA

1.

La originea cauzei se află o cerere (nr. 25575/08) depusă la Curte la 13 mai 2008 împotriva Republicii Moldova, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”), de către o companie înregistrată în Republicii Moldova, Dragostea Copiilor - Petrovschi - Nagornii („compania reclamantă”).

2.

În hotărârea din 13 septembrie 2011 („hotărârea principală”), Curtea a constatat încălcarea principiului securității juridice contrar articolului 6 § 1 al Convenției și al articolului nr.1 al Protocolului nr.1 la Convenție pe motiv că Curtea Supremă de Justiție a admis la 14 noiembrie 2007 cererea de revizuire a hotărârii irevocabile și definitive din 18 iulie 2007 (

Dragostea Copiilor - Petrovschi - Nagornii v. Moldova

, nr. 25575/08, 13 septembrie 2011).

3.

Deoarece chestiunea privind aplicarea articolului 41 al Convenției nu era pregătită pentru decizie, Curtea a rezervat-o și a invitat Guvernul și reclamantul să depună în termen de trei luni observațiilor lor scrise și, în special, să comunice Curții orice acord sau înțelegere la care au ajuns.

4.

Întrucât nu au ajuns la o înțelegere, atât compania reclamantă cât și Guvernul au depus observații.

ÎN DREPT

5.

Articolul 41 al Convenției prevede următoarele:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltelor Părți Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei violări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.”

A.

Prejudiciul

6.

Compania reclamantă a declarat că din anul 1995 administrează o instituție de învățământ privată. De la înființare și până la închidere în anul 2009, școala nu a adus niciun profit. Potrivit informației prezentate de compania reclamantă pentru perioada 2000-2011, școala a înregistrat pierderi în fiecare an, cu excepția anului 2000, 2001 și 2003, când nu s-au înregistrat nici pierderi și nici venituri. Pierderile au crescut spre sfârșitul acestei perioade, când compania reclamantă a început să aibă probleme cu dl M.

7.

Compania reclamantă a susținut că între încercările dlui M. de executare a hotărârii din 25 iulie 2001 și pierderile suferite de către școală există o legătură de cauzalitate. Încercările de executare a hotărârii judecătorești din 2001 au început în 2006. Dacă Curtea Supremă de Justiție ar fi respins la 14 noiembrie 2007 cererea de revizuire a dlui M., școala nu ar fi suferit pierderi în perioada 2008-2011 (a se vedea paragraful 12 din hotărârea principală). În plus, în acest caz compania reclamantă ar fi fost îndreptățită să pretindă compensații pentru pierderile suferite ca urmare a acțiunilor dlui M. în perioada dintre 2006 și 14 noiembrie 2007. Potrivit companiei reclamante, între 2006 și 2011 ea a suferit pierderi financiare în valoare de 22 164 de euro (EUR). Compania reclamantă a recunoscut că doar o parte din aceste pierderi au fost cauzate de revizuirea reclamată, de aceea a pretins doar 75% din această sumă, ceea ce reprezintă 16 600 EUR.

8.

Compania reclamantă a pretins 5 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral, susținând că în rezultatul încălcărilor constate în prezenta cauză, școala a fost nevoită să-și înceteze activitatea, iar conducerea a suferit prejudicii grave.

9.

Guvernul consideră că pretențiile companiei reclamante cu titlu de prejudiciu material sunt speculative și nefondate. În ceea ce privește prejudiciul moral, Guvernul consideră că acesta este excesiv.

10.

Curtea este de acord cu Guvernul că compensațiile pentru prejudiciul material sunt speculative. Într-adevăr, din argumentele companiei reclamante reiese că școala nu a fost niciodată profitabilă și că și înainte de 2006 s-au fost înregistrat pierderi financiare. Prin urmare, Curtea nu consideră posibil acordarea oricărei sume cu titlu de prejudiciu material. În ceea ce privește prejudiciul moral, având în vedere circumstanțele cauzei, făcând o evaluare pe baze de echitate, Curtea acordă companiei reclamante 2 000 EUR.

B.

Costuri și cheltuieli

11.

Compania reclamantă a pretins 4 300 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli angajate în fața Curții. Ea a prezentat dovada plății acestei sume către reprezentatul său legal.

12.

Guvernul a contestat suma pretinsă, considerând că este excesivă și nefondată.

13.

Potrivit jurisprudenței Curții, reclamantul este îndreptățit la rambursarea costurilor și cheltuielilor doar în cazul în care a fost dovedit faptul că acestea au fost necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime. În această cauză, având în vedere documentele de care dispune și criteriile de mai sus, Curtea consideră rezonabil de a acorda întreagă sumă pretinsă cu acest titlu.

C.

Dobânda

14.

Curtea consideră că este corespunzător ca dobânda să fie calculată în dependență de rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.

Hotărăște

,

(a)

că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă în conformitate cu articolul 44 § 2 al Convenției, următoarele sume

care

să fie convertite în valuta națională a statului pârât conform ratei aplicabile la data executării hotărârii:

(i)

2 000 EUR (două mii de euro), cu titlu de prejudiciu moral, plus orice taxă care poate fi percepută;

(ii)

4 300 EUR (patru mii teri sute de euro), cu titlu de costuri și cheltuieli, plus orice taxă care poate fi percepută;

(b)

că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la executarea hotărârii, urmează să fie plătită o dobândă la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente;

2.

Respinge

restul pretențiilor reclamantei cu titlu de satisfacția echitabilă.

Redactată în limba engleză și comunicată în scris la 10 iunie 2014, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 și 3 al Regulamentului Curții.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Grefier

Președinte