Secțiunea a treia Cerere nr. 58488/13 Jon Patxi ARRATIBEL GARCIANDIA împotriva Spaniei introdusă la 6 septembrie 2013 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, domnul Jon Patxi Arratibel Garciandia, este un resortisant spaniol născut în 1975 și rezident în Etxarri Aranatz. Este reprezentat în fața Curții de către L. Bilbao Gredilla și O. Sánchez Setien, avocat în Alava și Bilbao și domnul Peter, jurist la Geneva. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: la 18 ianuarie 2011, în jurul orei 3 dimineața, reclamantul a fost arestat la domiciliu de către agenți de pază civilă în cadrul unei anchete judiciare privind un crimă comisă în mod intenționat în cadrul organizației EKIN, organizație care face parte din grupul terorist ETA. Un agent de pază civilă care purta o mască și-a citit drepturile petintului și a spus că era ținut secret. O percheziție a avut loc la el acasă, precum și în barul unde lucra. La 12:40, reclamantul a fost examinat de un medic legist din Pamplona. Reclamantul a raportat că avea dureri în umărul drept din cauza cătușelor. Medicul a observat o vânătaie pe încheieturi. În aceeași zi, în timpul călătoriei cu mașina spre Madrid, reclamantul, care purta o mască pe ochi și era încătușat, a fost supus unor amenințări. A fost dus la sediul Direcției Generale Garda Civilă din Madrid. De îndată ce a fost reținut secret, reclamantul a fost interogat de mai multe ori, cu amenințări și insulte. Picioarele și brațele i-au fost înfășurate cu spumă și a fost legat de un scaun și supus la șase sau șapte sesiuni de asfixiere prin plasarea unui plic de plastic în jurul capului. El a fost lovit în testicule și a fost înfășurat într-o pătură ajustată lângă corp cu bandă adezivă și aruncat pe o saltea. A fost supus din nou unor sesiuni de asfixiere prin plasarea plicului de plastic timp de câteva ore. La ora 20:00 a fost examinat de medicul legist, care a constatat urme de vânătăi pe încheieturi din cauza cătușelor purtate în timpul transferului la Madrid. Reclamantul a indicat că nu a fost supus unor tratamente fizice sau psihice rele. La 19 ianuarie 2011, reclamantul a fost examinat la ora 10:35 și la ora 19:35 de către medicul legist aproape la: Audiencia Nacional . În raportul său ulterior acestei vizite, acesta din urmă a indicat că reclamantul spunea că se simțea rău, că avea dureri de cap și de gât, dar că nu voia să vorbească despre asta. El nu a răspuns la întrebările medicului legist cu privire la întrebarea dacă a suferit vreun tratament abuziv. La a doua examinare, reclamantul indiqua nu a vrut să fie examinat. În noaptea de 19 ianuarie 2011, gleznele reclamantului au fost legate și a fost obligat să facă îndoiri. El a fost golit, supus amenințării de a plasa pe testicule și penisul său a fost introdus într-un recipient plin cu apă. La 20 ianuarie 2011, reclamantul a fost examinat de un medic legist de două ori, la ora 10:30 și 20:00. Medicul legist a indicat în raportul său că reclamantul a făcut să se simtă prost, că avea dureri de ochi, de gât și de mandibulă. El nu a răspuns la întrebările medicului legist despre rele tratamente. În urma vizitelor medicului legist, reclamantul a fost supus la două interogatorii-test, astfel încât să învețe pe de rost răspunsurile pe care ar trebui să le răspundă la întrebările care i-ar fi adresate în timpul declarației sale polițienești. La 21 ianuarie 2011, la ora 2:40, reclamantul a făcut declarația pe care a făcut-o mai întâi memorată, în prezența unui avocat din oficiu și a două gărzi civile, dintre care unul poartă o cagulă. El își semnează declarația cu cuvântul Aztnugal Pe 22 ianuarie 2011, încă în stare de arest la secret, reclamantul a fost tradus în fața instanței centrale d'ingine n n° 3 aproape l'audiencia Nacional . El și-a făcut declarația în prezența aceluiași avocat din oficiu care l-a asistat în timpul declarației în custodie publică. Judecătorul central din oficiu a dispus plasarea reclamantului în detenție provizorie și a fost eliberat pe cauțiune la 26 iulie 2012. La 11 martie 2011, reclamantul a depus o plângere în fața judecătorului de gardă din Pamplona, susținând că a fost supus unor tratamente abuzive în timpul custodiei sale secrete și a fost asistat de o avocată la alegerea sa, dl Bilbao Gredilla, care îl reprezintă acum în fața Curții. El a solicitat audierea sa de către judecător, precum și prezentarea copiilor rapoartelor medicilor legiști, a declarațiilor sale în fața gărzii civile în timpul detenției sale secrete și în fața instanței centrale de informare, precum și a eventualelor înregistrări ale camerelor de securitate de la sediul în care a fost arestat. El a solicitat identificarea agenților care s-au ocupat de el în timpul custodiei sale și audierea de către judecător a agenților astfel identificați. În plus, el a solicitat audierea, în calitate de martori, a medicilor legiști care l-au examinat și a avocaților care erau prezenți în timpul declarațiilor sale. El a solicitat să fie supus unui examen fizic și psihologic pentru a stabili existența unor eventuale leziuni sau sechele psihologice. Printr-o ordonanță din 3 mai 2011, instanța judecătorească nr. 3 din Pamplone a considerat că judecătorul competent era judecătorul decan al Madridului. printr-o decizie din 28 octombrie 2011, ladiennecia provincia Madrid i-a dat dreptul reclamantului și a decis că plângerea sa trebuia examinată de instanța judecătorească nr. 3 din Pamplona. Ca urmare a ordonanței pronunțate la 13 decembrie 2011 de către instanța judecătorească, la 30 decembrie 2011, reclamantul a depus declarația prin videoconferință din centrul penitenciarului în care era deținut. La 22 februarie 2012, clinica medico-legistă din Pamplone și instanța centrală din Pamplone nr. 3 audiencia Nacional au prezentat Curții nr. 3 din Pamplone raportul din 18 ianuarie 2011 întocmit de medicul legist din Pamplone înainte de transferul reclamantului la Madrid, precum și rapoartele din 18, 19, 20 și 21 ianuarie 2011 întocmite de medicul legist aproape ll Audiencia nacional care l-a examinat pe reclamant în timpul arestului său secret. Prin ordonanța de nejudiciare din 27 februarie 2012, instanța pronunțată n 3 din Pamplona a luat în considerare, având în vedere rapoartele medicilor legiști cu privire la reclamant și declarația făcută de acesta prin videoconferință, pe care l-a făcut acesta din urmă, pe care nu a avut nici o dovadă a faptului că relele tratamente pe care le denumiseră au fost efectuate efectiv. La 6 martie 2012, reclamantul a făcut apel. Prin o decizie din 29 iunie 2012, la La 15 octombrie 2012, reclamantul a formulat o acțiune în fața Tribunalului Constituțional prin intermediul unei decizii din 6 martie 2013, notificată la 15 martie 2013, înalta instanță a declarat acțiunea inadmisibilă GRIEFS. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de absența unei anchete efective din partea instanțelor interne cu privire la relele tratamente pe care le-a suportat în timpul custodiei sale secrete. El subliniază situația deosebit de vulnerabilă a deținuților în timpul custodiei secrete și condițiile acesteia din urmă. Reclamantul a fost supus, cu încălcarea articolului 3 din convenție, torturii sau tratamentelor inumane sau degradante având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (Labita c. Italia [GC], n 26772/95, CEDH 2000-IV și Otamendi Egiguren c. Spania, . 47303/08, 16 octombrie 2012), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele articolului 3 din convenție
Requête n
o
58488/13
Jon Patxi ARRATIBEL GARCIANDIA
contre l’Espagne
introduite le 6 septembre 2013
Le requérant, M. Jon Patxi Arratibel Garciandia, est un ressortissant espagnol né en 1975 et résidant à Etxarri Aranatz. Il est représenté devant la Cour par M
es
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 18 janvier 2011, vers 3 heures du matin, le requérant fut arrêté à son domicile par des agents de la garde civile dans le cadre d’une enquête judiciaire portant sur un délit présumé d’appartenance à l’organisation EKIN, organisation faisant partie du groupe terroriste ETA. Un agent de la garde civile portant une cagoule lut ses droits au requérant et l’informa qu’il était détenu au secret. Une perquisition eut lieu à son domicile ainsi que dans le bar où il travaillait.
À 12 heures 40, le requérant fut examiné par un médecin légiste de Pampelune. Le requérant signala avoir mal à l’épaule droite en raison des menottes. Le médecin constata une ecchymose sur les poignets.
Le même jour, pendant le trajet en voiture vers Madrid, le requérant, qui portait un masque sur les yeux et était menotté, fut soumis à des menaces. Il fut conduit dans les locaux de la Direction générale de la Garde civile à Madrid. Dès son placement en garde à vue au secret, le requérant fut interrogé à plusieurs reprises, moyennant des menaces et des insultes. Ses jambes et bras furent enveloppés avec de la mousse et il fut attaché à une chaise et soumis à six ou sept sessions d’asphyxie moyennant le placement d’un sachet plastique autour de sa tête. Il reçut des coups dans les testicules et fut enveloppé dans une couverture ajustée près du corps avec du ruban adhésif et jeté sur un matelas. Il fut de nouveau soumis à des sessions d’asphyxie moyennant le placement du sachet plastique pendant des heures. À 20 heures il fut examiné par le médecin légiste, qui constata des marques d’ecchymoses sur les poignets en raison des menottes portées pendant le transfert à Madrid. Le requérant indiqua ne pas avoir subi de mauvais traitements physiques ni psychiques.
Le 19 janvier 2011, le requérant fut examiné à 10 heures 35 et à 19
heures 35 par le médecin légiste près l’
Audiencia Nacional
. Dans son rapport consécutif à cette visite, ce dernier indiqua que le requérant disait qu’il se sentait mal, qu’il avait mal à la tête et au cou mais qu’il ne voulait pas en parler. Il ne répondit pas aux questions du médecin légiste sur la question de savoir s’il avait subi des mauvais traitements. Lors du second examen, le requérant indiqua ne pas vouloir être examiné.
Pendant la nuit du 19 janvier 2011, les chevilles du requérant furent attachées et il fut contraint de faire des flexions. Il fut dénudé, soumis à des menaces de placement d’électrodes sur les testicules et son pénis fut introduit dans un récipient rempli d’eau.
Le 20 janvier 2011, le requérant fut examiné par un médecin légiste à deux reprises, à 10 heures 30 et à 20 heures 10. Le médecin légiste indiqua dans son rapport que le requérant fit valoir qu’il se sentait mal, qu’il avait mal aux yeux, au cou et à la mandibule. Il ne répondit pas aux questions du médecin légiste sur d’éventuels mauvais traitements. À la suite des visites du médecin légiste, le requérant fut soumis à deux interrogatoires-test afin qu’il apprenne par cœur les réponses qu’il devrait donner aux questions qui lui seraient posées lors de sa déclaration policière.
Le 21 janvier 2011, à 2 heures 40, le requérant fit la déclaration qu’il avait d’abord mémorisée, en présence d’un avocat commis d’office et de deux gardes civiles, dont l’un portait une cagoule. Il signa sa déclaration avec le mot «
Aztnugal
», c’est-à-dire «
«
laguntza
» à l’envers, qui signifie «
aide
» en basque. À 9 heures 50 et à 21
heures, le requérant fut examiné par le médecin légiste. Il signala qu’il se sentait mal et qu’il avait peu dormi. Il ne répondit pas aux questions sur les éventuels mauvais traitements subis et ne souhaitait pas être examiné.
Le 22 janvier 2011, toujours en situation de garde à vue au secret, le requérant fut traduit, devant le juge central d’instruction n
o
3 près l’
Audiencia Nacional
. Il fit sa déclaration en présence du même avocat commis d’office qui l’avait assisté pendant la déclaration en garde à vue. Le juge central d’instruction ordonna le placement du requérant en détention provisoire. Il fut remis en liberté sous caution le 26 juillet 2012.
Le 11 mars 2011, le requérant porta plainte devant la juge de garde de Pampelune, alléguant avoir subi des mauvais traitements pendant sa garde à vue au secret. Il fut assisté par une avocate de son choix, M
e
L. Bilbao Gredilla, qui le représente maintenant devant la Cour. Il demanda son audition par le juge, ainsi que la production des copies des rapports des médecins légistes, de ses déclarations devant la garde civile pendant sa détention au secret et devant le juge central d’instruction, et des éventuels enregistrements des caméras de sécurité des locaux où il était placé en garde à vue. Il sollicita l’identification des agents qui s’occupèrent de lui pendant sa garde à vue et l’audition par le juge des agents ainsi identifiés. Il demanda en outre l’audition, en tant que témoins, des médecins légistes l’ayant examiné et de l’avocat commis d’office présent lors de ses déclarations. Il demanda à être soumis à un examen physique et psychologique afin d’établir l’existence d’éventuelles lésions ou séquelles psychologiques.
Par une ordonnance du 3 mai 2011, le juge d’instruction n
o
3 de Pampelune considéra que le juge compétent était le juge doyen de Madrid. Par une décision du 28 octobre 2011, l’
Audiencia
provincial de Madrid fit droit au requérant et décida que sa plainte devait être examinée par le juge d’instruction n
o
3 de Pampelune.
Faisant suite à l’ordonnance rendue le 13 décembre 2011 par le juge d’instruction, le 30 décembre 2011 le requérant fit sa déposition par vidéo-conférence à partir du centre pénitentiaire où il était détenu.
Le 22 février 2012, la clinique médico-légiste de Pampelune et le juge central d’instruction n
o
3 près l’
Audiencia Nacional
remirent au juge d’instruction n
o
3 de Pampelune le rapport daté du 18 janvier 2011 établi par le médecin légiste de Pampelune avant le transfert du requérant à Madrid, ainsi que les rapports des 18, 19, 20 et 21 janvier 2011 établis par le médecin légiste près l’
Audiencia nacional
qui examina le requérant pendant sa garde à vue au secret.
Par une ordonnance de non-lieu du 27 février 2012, le juge d’instruction n
o
3 de Pampelune considéra, au vu des rapports des médecins légistes au sujet du requérant et la déclaration faite par ce dernier par vidéo-conférence, qu’il n’y avait pas d’indices démontrant que les mauvais traitements qu’il dénonçait eussent été réellement infligés.
Le 6 mars 2012, le requérant fit appel. Par une décision du 29 juin 2012, l’
Audiencia Provincial
de Navarre confirma l’ordonnance de non-lieu.
Le 15 octobre 2012, le requérant forma un recours d’
amparo
devant le Tribunal constitutionnel. Par une décision du 6 mars 2013, notifiée le 15
mars 2013, la haute juridiction déclara le recours irrecevable
.
Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint de l’absence d’enquête effective de la part des juridictions internes au sujet des mauvais traitements qu’il dénonça avoir subis au cours de sa garde à vue au secret. Il souligne la situation particulièrement vulnérable des détenus pendant la garde à vue au secret et les conditions de cette dernière.
1.
Le requérant a-t-il été soumis, en violation de l’article 3 de la Convention, à la torture ou à des traitements inhumains ou dégradants
?
2.
Eu égard à la protection procédurale contre les traitements inhumains ou dégradants (
Labita c. Italie
[GC], n
o
26772/95, CEDH 2000-IV et
Otamendi Egiguren c. Espagne
, n
o
. 47303/08, 16 Octobre 2012), l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 3 de la Convention
?