CtEDO 26.11.2013 Auto

ISMAYILOV v. AZERBAIJAN

RESPONDENT
AZE
HOTĂRÂRE
26.11.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ISMAYILOV v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 7361/12 Fakhraddin ISMAYILOV împotriva Azerbaidjanului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 26 noiembrie 2013 în calitate de comitet compus din: Erik Møse, președinte, Khanlar Hajiyev, Dmitry Dedov, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 14 ianuarie 2012, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 31 iulie 2013 cere Curtea să elimine aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dl Fakhraddin Ismayilov, este un național azerbaiyan, care s-a născut în 1957 și trăiește în Azerbaidjan. Guvernul Azerbaigian („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Ç. Asgarov. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la continuarea neexecuției hotărârii pronunțate în favoarea sa și în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la încălcarea dreptului la bucurarea pașnică a bunurilor sale ca urmare a nerespectării aplicarea hotărârii. Cererea a fost comunicată guvernului DREPTUL reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la continuarea neexecutării hotărârii pronunțate în favoarea sa și în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la încălcarea dreptului la bucurie pașnică a bunurilor sale ca urmare a nerespectării Prin scrisoarea din 31 iulie 2013, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea, care a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația furnizată după cum urmează: „Guvernul Republicii Azerbaidjan dorește prin prezenta să exprese – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea faptului că a existat o încălcare a drepturilor reclamantului garantate în temeiul articolului 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Guvernul este pregătit să plătească reclamantului, dl Fakhraddin Ismayilov, suma de 5.000 EUR (cincă mii de euro) în compensare pentru prejudiciu material și moral. Această sumă este eliberată de orice impozit care poate fi aplicabil și se plătește în termen de trei luni de la data notificării [deciziei] a Curții în conformitate cu art. 37 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea perioadei menționate mai sus, dobânzile simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Guvernul consideră că această sumă va fi o reparație adecvată și o compensare suficientă pentru încălcările impușite. Cu toate acestea, dacă Curtea consideră că suma de mai sus nu constituie o reparație adecvată și o compensare suficientă, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului prin satisfacție echitabilă, astfel de alte sumă sugerată de Curte. Această declarație nu scuti Guvernul de obligația lor de a executa hotărârea instanței în favoarea reclamantului. Având în vedere mai sus, Guvernul ar sugera că circumstanțele prezentei cauze permit Curții să ajungă la concluzia că există „un alt motiv”, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, justificând încetarea examinării cererii și că, în plus, nu există motive de caracter general, astfel cum se definește la art. 37 § 1 în amendă În consecință, Guvernul invită Curtea să excludă cererea din lista sa de cazuri.” Prin scrisoarea din 3 septembrie 2013, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale, având în vedere că suma sugerată de compensare nu era suficientă. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să ia o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să elimine un caz din lista sa dacă „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Acesta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în funcție de principiile stabilite în jurisprudența sa, în special Tahsin Acar Hotărârea (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Azerbaidjanului, practica sa privind plângerile în temeiul articolelor 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la neexecuția hotărârilor finale pronunțate în favoarea reclamanților (a se vedea, de exemplu, Mirzayev c. Azerbaidjan, nr. 50187/06, 3 decembrie 2009). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, care poate fi interpretată doar ca fiind o întreprindere de aplicare a hotărârii în favoarea reclamanților, precum și cantitatea de compensare propusă – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificată continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) Curtea consideră că aceste sume ar trebui convertite în manate azerbaiyane la rata aplicabilă la data plății și plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția europeană privind drepturile omului. În cazul în care nu s-a reglementat în această perioadă, dobânzile simple se plătesc pe sumele în cauză la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate în conformitate cu art. 6 din Convenție și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și cu modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să excludă aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. André Wampach Erik Møse Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă