SABADOSH c. RÉPUBLIQUE TCHÈQUE

Secțiunea a cincea Cerere nr. 76192/13 Lyubomyr SABADOSH împotriva Republicii Cehe introdusă la 5 decembrie 2013 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Lyubomyr Sababosh, este un resortisant ucrainean născut în 1974 și rezident în Česká Lípa în Republica Cehă. Este reprezentat în fața Curții de către dl Pazdziora, avocat în barou ceh. În urma unei cereri de extrădare din partea autorităților ucrainene din iulie 2010 pentru infracțiunile de trafic de persoane și de proxenetism comise de reclamant în 2005, autoritățile cehe au introdus o procedură de extrădare în legătură cu acesta din urmă. După ce prima sa decizie a fost anulată, tribunalul regional din orașul Labem a decis, la 13 decembrie 2012, că extrădarea reclamantului în Ucraina nu era admisibilă din cauza temerilor, dezafectate de diferitele rapoarte și documente disponibile, că procedura penală din Ucraina nu respectă principiile consacrate la articolele 3 și 6 din convenție.

La 7 martie 2013, Curtea Supremă de la Praga a reformat hotărârea prin care s-a hotărât că extrădarea este admisibilă. Potrivit acesteia, există motive întemeiate să se considere că riscul de încălcare a articolului 3 era într-adevăr prezent în speță, în ceea ce privește încălcarea în cauză și în ceea ce privește persoana în cauză. Cu toate acestea, având în vedere situația personală a reclamantului, lipsa caracterului politic al urmăririlor penale și garanțiile concrete furnizate de autoritățile ucrainene, Curtea Supremă a concluzionat că acest lucru nu este cazul în speță. Aceleași motive au determinat Curtea Constituțională să respingă acțiunea constituțională a reclamantului, la 27 noiembrie 2013, fără ca aceasta să se pronunțe asupra doleanțelor formulate pe teren la art. 8. Reclamantul așteaptă în prezent o decizie a ministrului justiției cehe cu privire la extrădarea sa.

reclamantul susține că, în cazul extrădării în Ucraina, există riscul ca acesta să fie expus la abuzuri din cauza, printre altele, a condițiilor rele din închisorile ucraineane, a suprapopulației penitenciare și a violenței utilizate pentru a extrage mărturisirea. 2. Invocând art. 6 din Convenție, Comitetul consideră că procesul său penal în Ucraina nu ar fi în conformitate cu garanțiile de echitate. (3) Reclamantul se plânge în sfârșit că extrădarea sa în Ucraina ar fi grav dăunătoare pentru viața sa de familie. Documente în sprijinul, el subliniază în această privință că acesta își are reședința permanentă pe teritoriul Republicii Cehe timp de 18 ani, că a doua sa soție este cehă și că au împreună o fiică de doi ani ; în plus, fiicele sale minore din prima căsătorie (precum și mama și fratele său) trăiesc în Republica Cehă și se îngrijesc de întreaga familie.

El susține că a avut mult de lucru în Republica Cehă, în timp ce el nu mai are nicio legătură cu Ucraina În opinia sa, dacă soția și copiii săi l-ar urma în Ucraina, ele ar fi obligate să locuiască singure într-o țară pe care nu o cunosc și a cărei limbă nu o cunosc (în timp ce el ar fi în detenție), ceea ce ar fi contrar, printre altele, interesului și bunăstării copiilor. Este această măsură necesară într-o societate democratică și proporțională cu scopul legitim urmărit (a se vedea, de exemplu, Shakurov c. Rusia, nr. 55822/10, § 202, 5 iunie 2012)

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 76192/13 Lyubomyr SABADOSH contre la République tchèque introduite le 5 décembre 2013

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Lyubomyr Sabadosh, est un ressortissant ukrainien né en 1974 et résidant à Česká Lípa en République tchèque. Il est représenté devant la Cour par M e O. Pazdziora, avocat au barreau tchèque. Les circonstances de l’espèce A la suite d’une demande d’extradition formulée par les autorités ukrainiennes en juillet 2010 pour les infractions de traite d’êtres humains et de proxénétisme prétendument commises par le requérant en 2005, une procédure d’extradition concernant ce dernier a été intentée par les autorités tchèques. Après que sa première décision a été annulée, le tribunal régional d’Ústí nad Labem a décidé, le 13 décembre 2012, que l’extradition du requérant en Ukraine n’était pas admissible en raison des craintes, dégagées des différents rapports et documents disponibles, que la procédure pénale en Ukraine ne soit pas respectueuse des principes consacrés par les articles 3 et 6 de la Convention.

Le 7 mars 2013, la haute cour de Prague a réformé la décision en statuant que l’extradition était admissible. Selon elle, il y avait lieu d’examiner s’il existait des motifs substantiels de considérer que le risque de violation de l’article 3 était réellement présent en l’espèce, au regard de l’infraction en question et de la personne de l’extradé. Or, eu égard à la situation personnelle du requérant, à l’absence de caractère politique des poursuites pénales et aux garanties concrètes fournies par les autorités ukrainiennes, la haute cour a conclu que tel n’était pas le cas en l’espèce. Les mêmes motifs ont amené la Cour constitutionnelle à rejeter le recours constitutionnel du requérant, en date du 27 novembre 2013, sans qu’elle se prononce sur les doléances formulées sur le terrain de l’article 8. Le requérant est actuellement en attente d’une décision du ministre de la Justice tchèque relative à son extradition.

GRIEFS 1. Sur le terrain de l’article 3 de la Convention le requérant allègue que, en cas d’extradition vers l’Ukraine, il risque d’y être exposé à de mauvais traitements en raison notamment des mauvaises conditions dans les prisons ukrainiennes, de la surpopulation carcérale et de la violence utilisée pour extraire les aveux. 2. Invoquant l’article 6 de la Convention, il considère que son procès pénal en Ukraine ne serait pas respectueux des garanties de l’équité. 3. Le requérant se plaint enfin que son extradition vers l’Ukraine serait gravement préjudiciable à sa vie familiale. Documents à l’appui, il souligne à cet égard qu’il réside de façon permanente sur le territoire de la République tchèque depuis dix-huit ans, que sa seconde femme est tchèque et qu’ils ont ensemble une fille de deux ans ensemble ; de plus, ses filles mineures du premier mariage (ainsi que sa mère et son frère) vivent en République tchèque et il subvient aux besoins de toute la famille.

Il affirme avoir beaucoup d’attaches en République tchèque alors qu’il n’a plus aucun lien avec l’Ukraine (il aurait d’ailleurs demandé la nationalité tchèque). Selon lui, si sa femme et ses enfants devaient le suivre en Ukraine, elles seraient obligées de vivre seules dans un pays qu’elles ne connaissent pas et dont elles ne connaissent pas la langue (alors que lui serait en détention), ce qui serait notamment contraire à l’intérêt et au bien-être des enfants.

QUESTIONS AUX PARTIES

L’extradition du requérant vers l’Ukraine est-elle susceptible d’entraîner des conséquences exceptionnellement graves pour sa vie familiale au sens de l’article 8 de la Convention ? Cette mesure est-elle nécessaire dans une société démocratique et proportionnée au but légitime poursuivi (voir, par exemple, Shakurov c. Russie , n o 55822/10, § 202, 5 juin 2012) ?