- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 10 decembrie 2013
- Stat pârât
- RUS
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Markov împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
Primă secțiune decizia nr. 12297/06 Aleksandr Aleksandrovich MARKOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 10 decembrie 2013 în calitate de comitet compus din: Khanlar Hajiyev, președinte, Julia Laffranque, Erik Møse, judecători și André Wampach, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 16 ianuarie 2006, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl Aleksandr Aleksandrovich Markov este un național rus, care s-a născut în 1957 și a trăit înaintea arestării sale în orașul Petropavlovsk-Kamchatskiy. Guvernul rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Reclamantul, care a fost condamnat la zece ani de închisoare la 11 mai 2005 de către Curtea Orașului Petropavlovsk-Kamchatskiy, după condamnarea sa de răpire și extorcare, s-a plâns, în special în temeiul articolelor 3 și 6 din Convenție, cu privire la maltraturile după arestarea sa și condamnarea ilegală pe baza unor dovezi presupusă extrase sub presiune. Reclamațiile reclamantului au fost comunicate guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul. Observațiile Guvernului au fost transmise reclamantului, care a fost invitat să-și prezinte propriile observații. Niciun răspuns nu a fost primit la scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea din 11 februarie 2013, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale s-a expirat la 3 ianuarie 2013 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului.
Reclamantul a fost atrasă atenția asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate trage un caz din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmeze cererea. La 27 iunie 2013, Curtea a solicitat Guvernului să furnizeze informații factuale. În special, guvernul a fost solicitat să confirme că reclamantul a primit scrisorile Curții, inclusiv cea trimisă la 11 februarie 2013, și să furnizeze dovezi în sprijinul declarațiilor lor. La 13 august 2013, Guvernul a informat Curtea că la 7 Februarie 2011 reclamantul a fost eliberat. După ce a produs extrase din registrele de corespondență ale coloniei corecționale a reclamantului, au subliniat, de asemenea, că scrisorile Curții primite după ce eliberarea reclamantului au fost transmise la adresa sa de origine, pe care le-a indicat autorităților la eliberarea sa.
Curtea a transmis scrisoarea guvernului din 13 august 2013 adresa de domiciliu a reclamantului. Nu s-a primit niciun răspuns. HOTĂRÂREA În acest context, Curtea reamintește că, în conformitate cu art. 47 § 6 din Regulamentul Curții, „aplicanții trebuie să păstreze Curtea informată cu privire la orice schimbare de adresă și de orice circumstanță relevantă pentru cerere”. În temeiul acestei dispoziții, reclamantul trebuie să furnizeze cel puțin un minim de informații, și anume adresa poștală, permițând Curții să conducă corespondență cu el și să efectueze petiția sa. În acest caz, reclamantul nu a informat Curtea cu privire la modificarea adresei poștale sau a indicat orice adresă provizorie la care poate fi efectuată comunicarea cu el.
Reclamantul ar fi putut, de asemenea, să numească un reprezentant cu care Curtea ar fi putut menține comunicarea în timp ce reclamantul nu a putut răspunde. Curtea consideră că reclamantul nu mai dorește să își continue cererea în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cazuri.
André Wampach Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al grefierului
FIRST SECTION
DECISION Application no. 12297/06 Aleksandr Aleksandrovich MARKOV against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 10 December 2013 as a Committee composed of: Khanlar Hajiyev, President, Julia Laffranque, Erik Møse, judges, and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 16 January 2006, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
The applicant, Mr Aleksandr Aleksandrovich Markov, is a Russian national, who was born in 1957 and lived before his arrest in the town of Petropavlovsk-Kamchatskiy. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. The applicant, who had been sentenced to ten years of imprisonment on 11 May 2005 by the Petropavlovsk-Kamchatskiy Town Court following his conviction of kidnapping and extortion, complained, in particular, under Articles 3 and 6 of the Convention about the ill-treatment after his arrest and unlawful conviction on the basis of evidence allegedly extracted under duress. The applicant’s complaints were communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits.
The Government’s observations were forwarded to the applicant, who was invited to submit his own observations. No reply was received to the Registry’s letter. By letter dated 11 February 2013, sent by registered post, the applicant was notified that the period allowed for submission of his observations had expired on 3 January 2013 and that no extension of time had been requested. The applicant’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. No response followed. On 27 June 2013 the Court asked the Government to provide factual information.
In particular, the Government was requested to confirm that the applicant had received the Court’s letters, including the one sent on 11 February 2013, and to provide evidence in support of their statements. On 13 August 2013 the Government informed the Court that on 7 February 2011 the applicant had been released. Having produced extracts from the correspondence logs of the applicant’s correctional colony, they further stressed that the Court’s letters received after the applicant’s release had been forwarded to his home address which he had indicated to the authorities upon his release. The Court forwarded the Government’s letter of 13 August 2013 to the applicant’s home address. No response has been received.
THE LAW In that context, the Court recalls that, pursuant to Rule 47 § 6 of the Rules of Court, “applicants shall keep the Court informed of any change of address and of all circumstances relevant to the application”. Under that Rule, it is incumbent on the applicant to provide at least a minimum of information, namely his postal address, enabling the Court to conduct correspondence with him and to proceed with his petition. In the present case the applicant failed to inform the Court of the change of his postal address or to indicate any provisional address at which communication with him can be effected. The applicant also could have appointed a representative with whom the Court could have maintained communication while the applicant was not able to respond.
The Court infers therefrom that the applicant no longer wishes to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. André Wampach Khanlar Hajiyev Deputy Registrar President