BEYAZTAȘ v. TURKEY

Decizia nr. 32004/06 Mehmet BEYAZTAȘ împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința la 10 decembrie 2013 în calitate de comitet compus din: Peer Lorenzen, președinte, András Sajó, Nebojša Vučinić, judecători și Stanley Naismith, grefierul secțiunea, având în vedere cererea depusă la 28 iulie 2006, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Dl Mehmet Beyaztaș, este un național turc, care s-a născut în 1957 și trăiește în Adana. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Beyaztaș și dl Beyaztaș, avocați care practică în Ankara. Guvernul turc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. La 21 august 1981, reclamantul a fost adus la Curtea Militară Adana, care a ordonat detenția sa cu suspiciune de a fi membru al unei organizații ilegale, Devrimci Yol La 9 În septembrie 2009, Curtea Ankara Assize cu jurisdicție specială, care a înlocuit Curtea Militară Adana, a susținut că procedurile penale ar trebui întrerupte din cauza faptului că urmărirea penală a devenit limitată la timp (zamanașımı Cassation. Mai 2011 Curtea a hotărât să comunice reclamantului plângerea privind durata procedurii penale împotriva acestuia guvernului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. La 21 noiembrie 2011 și 27 Martie 2013, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul căreia reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-i plăti 15,500 EUR (cinci mii cinci sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și EUR 500 (cincă sute de euro) pentru a acoperi orice și toate costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite, plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Stanley Naismith Peer Lorenzen Președintele grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 32004/06

Mehmet BEYAZTAȘ

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 10

December 2013 as a Committee composed of:

Peer Lorenzen,

President,

András Sajó,

Nebojša Vučinić,

judges,

and Stanley Naismith,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 28

July 2006,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr

Mehmet

Beyaztaș, is a Turkish national, who was born in 1957 and lives in Adana. He was represented before the Court by Mr

K.

Beyaztaș and Mr

M.

Beyaztaș, lawyers practising in Ankara.

The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

On 21

August 1981 the applicant was brought before the Adana Military Court, which ordered his detention on suspicion of membership of an illegal organisation,

Devrimci Yol

.

On 9

September 2009 the Ankara Assize Court with special jurisdiction, which replaced the Adana Military Court, held that the criminal proceedings should be discontinued on the ground that the prosecution had become time-barred (

zamanașımı

).

The case is still pending before the Court of Cassation.

On 31

May 2011 the Court decided to communicate the applicant’s complaint concerning the length of the criminal proceedings against him to the Government under Article

6 §

1 of the Convention.

On 21

November 2011 and 27

March 2013, the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Turkey in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him EUR

15,500 (fifteen thousand five hundred euros) to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as EUR

500 (five hundred euros) to cover any and all costs and expenses, which will be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period, plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

THE LAW

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article

37 §

1

in fine

of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article

39 of the Convention.

Stanley Naismith

Peer Lorenzen

Registrar

President