Stepić împotriva Serbiei

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 32805/10 Ljubiša STEPI usted împotriva Serbiei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 10 decembrie 2013 în calitate de comitet compus din: Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Dragoljub Popović, Helen Keller, judecători și Stanley Naismith, grefierul secțiunea, având în vedere cererea depusă la 27 mai 2010, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL, dl Ljubiša Stepić, a fost un național sârb, care s-a născut în 1953 și a trăit în Šabac. La 15 iunie 2012, soția reclamantului a informat Curtea că reclamantul a murit în cursul procedurii dinainte de Curte.

Guvernul sârb („ Guvernul”) a fost reprezentat inițial de fostul lor agent, dl S. Carić și ulterior de agentul lor interimar, dna V. Rodić. Având în vedere art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul s-a plâns de faptul că Statul pârât nu a aplicat pe deplin deciziile finale ale instanței dictate în favoarea sa împotriva unei societăți sociale/de stat de către Curtea Municipală Šabac la 4 mai 2006 și, respectiv, 12 mai 2006. La 26 august 2013, fiul reclamantului, dl Aleksandar Stepić, a informat Curtea că, în cadrul procedurii de moștenire, el a fost declarat singur moștenitor al reclamantului. De asemenea, el și-a exprimat dorința de a continua cererea depusă de tatăl său.

Guvernul nu a contestat această cerere. La 2 și 3 octombrie 2013, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora moștenitorul reclamantului a convenit să renunțe la orice alte cereri împotriva Serbiei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-i plăti 2000 EUR (2 mii de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi convertite în moneda locală la rata aplicabilă la data plății, și ar fi eliberate de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Această sumă ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte.

În cazul în care nu s-a plătit suma în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Părțile, de asemenea, au convenit că, în termen de trei luni, guvernul va plăti, din fondurile proprii, sumele acordate în deciziile interne examinate în acest caz, mai puțin sume care ar fi putut fi deja plătite pe baza deciziilor respective, plus costurile procedurii interne de aplicare. Aceste plăți vor constitui rezoluția finală a cauzei pe care le petrece în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Dreptul trebuie, în primul rând, să examineze dacă dl Aleksandar Stepić se află în picioare pentru a urmări cererea inițială depusă de reclamant, care a murit în cursul procedurii în fața Curții. În diferite cazuri în care un reclamant a murit în cursul procedurii, Curtea a luat în considerare declarațiile moștenitorilor reclamantului sau ale membrilor apropiati ai familiei sale care au exprimat dorința de a continua procedura în fața Curții (a se vedea, de exemplu, Deweer c. Belgia , 27 februarie 1980 , §§§ 37-38, Serie A nr. 35; și Kovačić și alții c. Slovenia [GC], nr. 44574/98, 45133/98 și 48316/99, §§ 189 192, 3 octombrie 2008]. Având în vedere faptul că dl Aleksandar Stepić, în calitate de fiu al reclamantului, este moștenitorul său legal în temeiul dreptului național, Curtea constată că trebuie să continue în locul reclamantului.

Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate pentru a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Stanley Naismith Paulo Pinto de Albuquerque Registrar Președintele

SECOND SECTION

DECISION Application no. 32805/10 Ljubiša STEPIĆ against Serbia The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 10 December 2013 as a Committee composed of: Paulo Pinto de Albuquerque, President, Dragoljub Popović, Helen Keller, judges, and Stanley Naismith, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 27 May 2010, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Ljubiša Stepić, was a Serbian national, who was born in 1953 and lived in Šabac. On 15 June 2012 the applicant’s wife informed the Court that the applicant had died in the course of the proceedings before the Court. The Serbian Government (“the Government”) were initially represented by their former Agent, Mr S. Carić and subsequently by their acting Agent, Ms V. Rodić. Relying on Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, the applicant complained about the respondent State’s failure to fully enforce final court decisions rendered in his favour against a socially/State-owned company by the Šabac Municipal Court on 4 May 2006 and 12 May 2006 respectively.

On 26 August 2013 the applicant’s son, Mr Aleksandar Stepić, informed the Court that in the framework of inheritance proceedings he had been declared as the applicant’s sole heir. He also expresed his wish to further pursue the application lodged by his father. The Government have not contested this request. On 2 and 3 October 2013 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant’s heir agreed to waive any further claims against Serbia in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him 2,000 EUR (two thousand euros) to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which would be converted into local currency at the rate applicable on the date of payment, and would be free of any taxes that may be applicable.

This sum would be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay the sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The parties, furthermore, agreed that within the said three-month period the Government would pay, from their own funds, the sums awarded in the domestic decisions under consideration in the present case, less any amounts which may have already been paid on the basis of the said decisions, plus the costs of the domestic enforcement proceedings.

These payments will constitute the final resolution of the case pending before the European Court of Human Rights. THE LAW The Court must first examine whether Mr Aleksandar Stepić has standing to pursue the application originally lodged by the applicant, who died in the course of the proceedings before the Court. In various cases in which an applicant has died in the course of the proceedings the Court has taken into account the statements of the applicant’s heirs or of close members of his family who have expressed the wish to pursue the proceedings before the Court (see, for example, Deweer v. Belgium , 27 February 1980, §§ 37-38, Series A no. 35; and Kovačić and Others v. Slovenia [GC], nos.

44574/98, 45133/98 and 48316/99, §§ 189 ‑ 192, 3 October 2008). Regard being had to the fact that Mr Aleksandar Stepić, as the applicant’s son, is his lawful heir under national law, the Court finds that he has standing to proceed in the applicant’s stead. The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention.

Stanley Naismith Paulo Pinto de Albuquerque Registrar President