BELYAKOV v. RUSSIA

Prima secțiune decizia nr. 18660/10 Valeriy Ivanovich BELYAKOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 10 decembrie 2013 în calitate de comitet compus din: Elisabeth Steiner, președinte, Mirjana Lazareva Trajkovska, Linos-Alexandre Sicilianos, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 13 martie 2010, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl Valeriy Ivanovich Belyakov este un național rus, care s-a născut în 1946 și a trăit în Slavyansk, regiunea Krasnodar. Guvernul rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 că audierea de recurs din 29 septembrie 2009 s-a desfășurat în absența sa și s-a plâns în temeiul articolului 6 și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind rezultatul procedurii de mai sus. În absența sa, reclamația reclamantului a fost comunicată Guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul. Observațiile au fost transmise reclamantului, care a fost invitat să-și prezinte propriile observații. Nu s-a primit niciun răspuns la scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea din 20 februarie 2013, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale s-a expirat la 13 decembrie 2012 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului. Reclamantul a fost atrasă atenția asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate examina o procedură din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmărească cererea. La 29 mai 2013, serviciul poștal a revenit scrisoarea din 20 februarie 2013 Curții cu o notă care indică faptul că reclamantul (reclamantul) a murit. Curtea reiterează că, într-o serie de cazuri în care un reclamant a murit în cursul procedurii, Curtea a luat în considerare declarațiile moștenitorilor reclamantului sau ale membrilor familiei apropiate care exprimă dorința de a continua procedura în fața Curții. Acesta a făcut atât de frecvent în cazurile care au implicat în principal pecuniare și, din acest motiv, cereri transferabile. Curtea observă că, în acest caz, niciunul dintre moștenitorii sau membrii familiei apropiate a reclamantului nu a informat Curtea cu privire la dorința lor de a continua procesul în fața Curții. În plus, Curtea nu vede nici o chestiune de interes general care să justifice continuarea examinării cererii (a se vedea, în schimb, Karner v. Austria nr. 40016/98, § 26, CEDH 2003-IX). Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii și să încheie în temeiul articolului 37 1 litera (c) din Convenție că cererea ar trebui eliminată din lista sa de cazuri. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista de cazuri. André Wampach Elisabeth Steiner Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 18660/10

Valeriy Ivanovich BELYAKOV

against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 10

December 2013 as a Committee composed of:

Elisabeth Steiner,

President,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

Linos-Alexandre Sicilianos,

judges

and André Wampach,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 13 March 2010,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Valeriy Ivanovich Belyakov, is a Russian national, who was born in 1946 and lived in Slavyansk, Krasnodar region.

The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr

G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

The applicant complained under Article 6 that the appeal hearing of 29

September 2009 had been held in his absence. He also complained under Article 6 and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention of the outcome of the above proceedings.

The applicant’s complaint under Article 6 about holding the appeal hearing in his civil case in his absence was communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits. The observations were forwarded to the applicant, who was invited to submit his own observations. No reply was received to the Registry’s letter.

By letter dated 20 February 2013, sent by registered post, the applicant was notified that the period allowed for submission of his observations had expired on 13 December 2012 and that no extension of time had been requested. The applicant’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application.

On 29 May 2013 the postal service returned the letter of 20 February 2013 to the Court with a note indicating that the addressee (the applicant) had died.

THE LAW

The Court reiterates that in a number of cases in which an applicant died in the course of the proceedings the Court has taken into account the statements of the applicant’s heirs or of close family members expressing the wish to pursue the proceedings before the Court. It has done so most frequently in cases which primarily involved pecuniary, and, for this reason, transferable claims.

The Court observes that in the present case none of the applicant’s heirs or close family members informed the Court of their wish to pursue the proceedings before the Court. Furthermore, the Court does not see any question of general interest which would justify the continued examination of the application (see, by contrast,

Karner v. Austria

,

no. 40016/98, § 26, ECHR 2003-IX).

Having regard to the above, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application and concludes pursuant to Articles 37

§

1 (c) of the Convention that the application should be struck out of its list of cases.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

André Wampach

Elisabeth Steiner

Deputy Registrar

President