GERÇEL c. TURQUIE

Comunicat la 6 ianuarie 2014 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 55839/09 Fatma Nur GERÇEL împotriva Turciei introdusă la 8 octombrie 2009 EXPOSAT DE FAPT, recurenta, dna Fatma Nur Gerçel, este un resortisant turc născut în 1946 și rezident în Istanbul. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Karataș, avocat la Istanbul. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Lucrările recurentei în cadrul asociației Asociația a fost fondată în 1989, al cărei obiectiv este de a promova educația tinerelor fete, oferind în prezent burse de studii pentru mii de elevi și studenți. Lucrările asociației au fost realizate de cel puțin 13 premii la nivel internațional. Pe plan politic, asocierea vizează înființarea unei societăți în conformitate cu principiile "D" Atatürk și este strict legată de principiul laicității. Fondatorul asociației, T.S., a fost unul dintre organizatorii marilor manifestări care au avut loc în 2007 și ale căror demonstranți au acuzat partidul de a dori să consolideze poziția de lider în instituțiile naționale. Unii organizatori ai acestor manifestări în litigiu au fost reținuți provizoriu în cadrul anchetei penale Ergenekon Procesul Ergenekon în 2007 a inițiat o anchetă penală împotriva membrilor presupusi ai unei organizații criminale pe nume Ergenekon, toți suspectați de a se angaja în activități menite să răstoarne guvernul prin forță și violență. Potrivit Parchetului, inculpații au plănuit și au comis acte de provocare, cum ar fi atacuri împotriva personalităților cunoscute ale publicului, atacuri cu bombă în locuri sensibile, cum ar fi sanctuarele sau jurisdicțiile înalte. Astfel, ei ar fi dorit să genereze o atmosferă de teamă și panică în public și, prin urmare, să creeze un climat de nesiguranță, astfel încât să deschidă calea unei lovituri militare. Prin mai multe acte de acuzare, instanța de judecată a intentat acțiuni penale în fața instanței de judecată împotriva mai multor persoane, inclusiv generali și ofițeri ai armatei, membri ai serviciilor de informații, oameni de afaceri, politicieni, profesori și jurnaliști. El le-a reproșat că a plănuit o lovitură de stat cu scopul de a răsturna ordinea constituțională democratică, infracțiune pe viață, în special în temeiul articolului 312 din Codul Penal. Din actele de acuzare reiese că primul indice care revelează existența organizației clandestine pe nume Ergenekon ar fi fost descoperirea unui magazie de arme (26 de grenade ofensive) în timpul unei percheziții efectuate în iunie 2007 la Ümraniye, un cartier de lacună. În cadrul mai multor percheziții efectuate în cadrul aceleiași anchete, elemente de probă care evidențiază structura ierarhică a organizației, precum și planurile sale de acțiune menite să răstoarne guvernul prin forță ar fi fost confiscate. Parchetul explicat în actele de acuzare depuse în cadrul acestei cauze că, în conformitate cu structura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . , militarii apăreau ca principalii actori ai organizației și că civilii erau mai degrabă însărcinați să furnizeze mijloace logistice și financiare și să facă propagandă. În plus, potrivit Parchetului, rețeaua stabilise, pentru a-și desfășura activitățile, planuri de acțiune concrete, dintre care unele puteau fi dezvăluite. Patru dintre aceste planuri de acțiune, Kafes (cușoara), "rtica ile mücadel" (lupta împotriva fundamentalismului), "Sar (reflectarea lunii în apă) se referea la executarea loviturii militare ca atare. În cele din urmă, planul de acțiune Eldiven (mănușa) se referea la restructurarea autorității guvernamentale și a instituțiilor politice în perioada de după lovitura de stat. Planul de acțiune Kafes prevedea, într-o primă etapă, că membrii organizației includ acte de violență împotriva minorităților religioase, cum ar fi amenințările prin telefon, sloganurile scrise pe pereți, instalația de explozibili în cartierele în care locuiau majoritatea membrilor minorităților, atacurile împotriva apărătorilor drepturilor minorităților cunoscute publicului și, în cele din urmă, răpirile de oameni de afaceri și de artiști membri ai acestor minorități. Cea de-a doua etapă a planului Kafes a fost aceea de a manipula mass-media, astfel încât partidul la putere să fie acuzat că a comandat aceste acte de violență. Planul de acțiune pentru combaterea fundamentalismului prevedea în special difuzarea prin intermediul mass-mediei a unor știri false despre partidul la putere, pentru a-și păta imaginea și pentru a-și pierde sprijinul public. , astfel cum a fost prezentat în jurnalul ținut de fostul comandant-șef al Marinei, amiralul Ö.Ö., a prevăzut manipularea presei și d Õ ui studenților, membrilor sindicatelor și asociațiilor de a organiza proteste împotriva guvernului și de a pune în aplicare campanii de afișaj la nivel național pentru a face să pară o nemulțumire generală împotriva guvernului. Acest plan de acțiune ar fi fost elaborat de generalii militari M.Ș.E., A.Y., Ö.Ö.Ö. și Un alt obiectiv al acestui plan era acela de a asigura susținerea președintelui Republicii împotriva guvernului sau de a neutraliza orice opoziție din partea sa. Planul de acțiune Yakamoz se referea, printre altele, la executarea loviturii militare și la crearea de noi administrații după răsturnarea guvernului. Planul de acțiune Eldiven Acest plan de acțiune a vizat restructurarea mass-mediei și a formațiunilor politice, reorganizarea forțelor armate, alegerea unui nou președinte al Republicii, reorganizarea instituțiilor dependente de președinție și reorientarea politicii externe. Potrivit Parchetului, planurile de acțiune ale generalului Dassein și ale echipei lui Yakamoz Eldiven, care erau descrise în cetromuri aparținând generalului M.Ș.E., fuseseră elaborate de acesta și de echipa sa, alcătuită din militari înalt-gradați. La cererea Parchetului, curtea descrisă din Istanbul a impus punerea în detenție provizorie a unei mari părți a inculpaților și ulterior a prelungit această măsură. Potrivit elementelor conținute în dosar, procedurile penale sunt în curs de desfășurare în fața instanțelor naționale. La 13 aprilie 2009, la cererea instanței de judecată și a instanței de judecată, ofițerii poliției au condus percheziții la domiciliul și locurile de muncă ale conducătorilor asociației, inclusiv ale reclamantei. În aceeași zi, reclamanta a fost arestată la Istanbul și reținută. Polițiștii au informat imediat că a fost acuzat de a fi membru al organizației ilegale Ergenekon în timpul percheziției efectuate la domiciliul reclamantei și la sucursalele asociației, poliția sesizează mai multe documente. Aceste documente se refereau la lucrările asociației, în special la listele pe care erau incluse numele burselor de valori ale acesteia și la monitorizarea proiectelor acesteia. Astfel, poliția prezintă mai multe documente ale recurentei în care existau notele sale referitoare la activitatea sa în cadrul asociației și la politica de zi cu zi a țării. În plus, poliția a găsit mai multe documente conținând informații personale despre opiniile politice și religioase ale terților persoane din sucursalele asociației. La 16 aprilie 2009, reclamanta a fost prezentată în fața procurorului districtual al Republicii Dahja ( În plus, procurorul i-a pus întrebări despre alți suspecți în cadrul anchetei penale Ergenekon. În plus, l-a întrebat despre activitatea sa în cadrul asociației, în special cu privire la acțiunile pe care le desfășoară în cadrul asociației. La 17 aprilie 2009, recurenta s-a prezentat în fața judecătorului care a dispus eliberarea sa provizorie și a decis să interzică recurentei să părăsească teritoriul. Prin actul de punere sub acuzare din 25 noiembrie 2010, procurorul a inițiat o acțiune penală împotriva recurentei și a solicitat condamnarea sa în temeiul articolului 135 alineatul (2), al articolului 314 alineatul (2) și al articolului 327 alineatul (2) din Codul penal și al articolului 5 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului. În primul rând, procurorul era acuzat de faptul că era membru al organizației ilegale menționate mai sus, iar procurorul a susținut că unul dintre membrii asociației era un student cu responsabilitate de a fi membru al unei organizații ilegale și pus în detenție provizorie în acest scop. În plus, reclamantul, fiind membru al consiliului de administrație al asociației care oferea o bursă acestei persoane, a avut ca scop utilizarea acesteia din urmă în favoarea organizației Ergenekon, procurorul acuzând-o pe reclamantă de a fi una dintre organizatoarele marilor evenimente care au avut loc în 2007. În plus, potrivit procurorului general, reclamanta era responsabilă de arhivele care conțin date personale și de opiniile politice și religioase ale părților terțe, în special ale burselor de valori ale asociației. În cele din urmă, procurorul a acuzat-o pe reclamantă că a încercat să aranjeze întâlniri între bursierele asociației și tinerii ofițeri ai armatei și, prin aceasta, să încerce să obțină informații secrete care țin de securitatea statului. Procurorul își baza acuzațiile în principal pe listele bursierelor confiscate în timpul perchezițiilor efectuate la domiciliul și locul de muncă al reclamantei și al colegilor săi acuzați și pe interceptările telefonice. Dreptul intern relevant la art. 135 din Codul penal se citește după cum urmează: 1. Oricine înregistrează ilegal date personale va fi condamnat la o pedeapsă între șase luni și trei ani de închisoare. 2. Oricine înregistrează ilegal date personale cu privire la opiniile politice, filozofice și religioase ale indivizilor, cu privire la originea acestora, la morala lor, la viața sexuală, la starea lor de sănătate sau la legăturile lor sindicale, va fi condamnat la aceeași pedeapsă ca și cea prevăzută în paragraful precedent. La art. 314 din Codul penal, care prevede intrarea în vigoare a unei organizații ilegale, se citește după cum urmează în primele sale două paragrafe (1) Oricine constituie sau conduce o organizație în vederea comiterii infracțiunilor prevăzute în secțiunile a patra și a cincea ale prezentului capitol va fi condamnat la o pedeapsă de 10-15 ani de închisoare. (2) Orice membru al unei organizații va fi condamnat la o sentință de cinci până la zece ani de închisoare. La art. 3 alineatul (1) din Codul penal se citește după cum urmează: Oricine obține informații care trebuie să rămână secrete din motive legate de securitatea statului sau de interesele politice externe sau interne ale statului va fi condamnat la o pedeapsă de trei ani până la opt ani de închisoare. Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului prevede la art. 5 o creștere cu jumătate a pedepselor prevăzute de Codul penal pentru anumite infracțiuni enumerate la articolele 3 și 4, dintre care figurează în dreptul intern. Arestarea depinde de necesitatea acestei măsuri pentru anchetă și de indiciile care permit să se creadă că persoana a comis o infracțiune. GRIEF Invocând art. 5 alin. (1) din Convenție, recurenta se plânge că, atunci când a fost reținută, nu există dovezi care să indice existența unor motive plauzibile pentru a fi comis infracțiunea comisă împotriva unei organizații ilegale. 1 din Convenție

Communiquée le 6 janvier 2014

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

55839/09

Fatma Nur GERÇEL contre la Turquie

introduite le 8 octobre 2009

EXPOSÉ DES FAITS

La requérante, Mme Fatma Nur Gerçel, est une ressortissante turque née en 1946 et résidant à Istanbul. Elle est représentée devant la Cour par M

e

.

H.

Karataș, avocat à Istanbul.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.

1.

Les travaux de la requérante au sein de l’association «

Çağdaș Yașamı Destekleme Derneği

»

La requérante est avocate. À l’époque des faits, elle était membre du conseil d’administration du

Çağdaș Yașamı Destekleme Derneği

(l’association du soutien à la vie moderne (ci-après « l’association »)).

L’association, fondée en 1989, dont l’objectif est de promouvoir l’éducation des jeunes filles, offrit à ce jour des bourses d’études à des milliers d’élèves et étudiants. Les travaux de l’association furent couronnés par au moins treize prix au niveau international.

Au plan politique, l’association vise la mise en place d’une société en accord avec les principes d’Atatürk et elle est strictement attachée au principe de laïcité. La fondatrice de l’association, T.S., était un des organisateurs des grandes manifestations qui eurent lieu en 2007 et dont les manifestants accusaient le parti au pouvoir de vouloir renforcer la place de l’Islam dans les institutions étatiques. Certains organisateurs de ces manifestations litigieuses furent mis en détention provisoire dans le cadre de l’enquête pénale «

Ergenekon

».

2.

Le procès Ergenekon

En 2007, le parquet d’Istanbul engagea une enquête pénale contre les membres présumés d’une organisation criminelle du nom d’«

Ergenekon

», tous soupçonnés de se livrer à des activités visant à renverser le gouvernement par la force et la violence. Selon le parquet, les accusés auraient planifié et commis des actes de provocation, comme des attentats contre des personnalités connues du public, des attentats à la bombe dans des endroits sensibles comme les locaux de sanctuaires ou de hautes juridictions. Ils auraient ainsi visé à générer une atmosphère de peur et de panique dans l’opinion publique et par là même à créer un climat d’insécurité, de manière à ouvrir la voie à un coup d’Etat militaire.

Par plusieurs actes d’accusation, le parquet d’Istanbul intenta des actions pénales devant la cour d’assises d’Istanbul contre plusieurs personnes, dont des généraux et des officiers de l’armée, des membres des services de renseignement, des hommes d’affaires, des hommes politiques, des professeurs et des journalistes. Il leur reprocha d’avoir planifié un coup d’Etat dans le but de renverser l’ordre constitutionnel démocratique, crime passible de l’emprisonnement à perpétuité, principalement en vertu de l’article 312 du code pénal.

Il ressort des actes d’accusation que le premier indice révélant l’existence de l’organisation clandestine du nom d’

Ergenekon

aurait été la découverte d’une cache d’armes (26 grenades offensives) lors d’une perquisition effectuée en juin 2007 à Ümraniye, un quartier d’Istanbul. Lors de plusieurs perquisitions effectuées dans le cadre de la même enquête, des éléments de preuve mettant en lumière la structure hiérarchique de l’organisation ainsi que ses plans d’action tendant à renverser le Gouvernement par la force auraient été saisis.

Le parquet expliqua dans les actes d’accusation déposés dans le cadre de cette affaire que, selon la structure hiérarchique d’

Ergenekon

, les militaires apparaissaient comme les principaux acteurs de l’organisation et que les civils étaient plutôt chargés de fournir des moyens logistiques et financiers et de faire de la propagande.

Par ailleurs, toujours selon le parquet, le réseau avait établi, pour mener ses activités, des plans d’action concrets, dont certains avaient pu être dévoilés. Quatre de ces plans d’action,

Kafes

(la cage),

İrtica ile mücadele

(la lutte contre le fondamentalisme),

Sarıkız

(la blonde) et

Ayıșığı

(le clair de lune), concernaient la période antérieure au coup d’Etat militaire projeté et avaient comme objectif principal la préparation du terrain en vue de justifier cette intervention. Le plan d’action

Yakamoz

(le reflet de la lune dans l’eau) portait sur l’exécution du coup d’Etat militaire en tant que tel. Enfin, le plan d’action

Eldiven

(le gant) portait sur la restructuration du pouvoir gouvernemental et des institutions politiques pendant la période postérieure au coup d’Etat.

Le plan d’action

Kafes

prévoyait, dans un premier temps, que les membres de l’organisation accomplissent des actes de violence contre les minorités religieuses, tels que des menaces par téléphone, des slogans écrits sur les murs, la pose d’explosifs dans les quartiers où habitaient majoritairement les membres de ces minorités, des attentats contre les défenseurs des droits des minorités connus du public, et, enfin, des enlèvements d’hommes d’affaires et d’artistes membres de ces minorités. La deuxième étape du plan

Kafes

visait à manipuler les médias afin que l’AKP, le parti au pouvoir, soit accusé d’avoir commandité ces actes de violence.

Le plan d’action pour lutter contre le fondamentalisme prévoyait en particulier la diffusion par le biais des médias de fausses nouvelles concernant l’AKP, le parti au pouvoir, afin de ternir son image et de lui faire perdre son soutien auprès de l’opinion publique.

Le plan d’action

Sarıkız

, tel qu’exposé dans le journal tenu par l’ancien commandant en chef de la marine, l’amiral Ö.Ö., prévoyait de manipuler la presse et d’inciter des étudiants, des membres des syndicats et des associations à organiser des manifestations de protestation contre le gouvernement et de mettre en œuvre des campagnes d’affichage à l’échelle nationale afin de faire croire à un mécontentement général contre le gouvernement. Ce plan d’action aurait été élaboré par les généraux d’armée M.Ș.E., A.Y., Ö.Ö. et İ.F.

Le plan d’action

Ayıșığı

visait principalement à évincer ou à neutraliser le chef d’état-major, le général d’armée H.Ö., qui était réputé hostile à toute action antidémocratique. Le plan avait également pour but de faire quitter leur parti à un certain nombre de députés de l’AKP, le parti au pouvoir. Un autre objectif de ce plan était de s’assurer du soutien du président de la République à un putsch militaire contre le gouvernement, ou à neutraliser toute opposition de sa part.

Le plan d’action

Yakamoz

portait notamment sur l’exécution du coup d’Etat militaire et la mise en place de nouvelles administrations après le renversement du gouvernement.

Le plan d’action

Eldiven

concernait les mesures spécifiques à prendre après la réussite du putsch militaire contre le gouvernement. Ce plan d’action portait sur la restructuration des médias et des formations politiques, la réorganisation des forces armées, l’élection d’un nouveau président de la République, la réorganisation des institutions dépendant de la présidence et la réorientation de la politique extérieure.

D’après le parquet, les plans d’action

Ayıșığı

,

Yakamoz

et

Eldiven

, qui étaient décrits dans des cédéroms appartenant au général d’armée M.Ș.E., avaient été élaborés par celui-ci et par son équipe, composée de militaires haut-gradés.

À la demande du parquet, la cour d’assises d’Istanbul ordonna la mise en détention provisoire d’une grande partie des accusés, et prolongea par la suite cette mesure.

D’après les éléments contenus dans le dossier, les procédures pénales sont actuellement en cours devant les juridictions nationales.

3.

L’opération menée contre l’association et l’arrestation et la mise en détention provisoire de la requérante

Le 13 avril 2009, sur demande du parquet d’Istanbul et autorisation de la cour d’assises d’Istanbul, les officiers de la police d’Istanbul menèrent des perquisitions aux domiciles et lieux de travail des dirigeants de l’association, dont la requérante.

Le même jour, la requérante fut arrêtée à Istanbul et placée en garde à vue. Les policiers l’informèrent tout de suite qu’il lui était reproché d’être membre de l’organisation illégale

Ergenekon

.

Lors de la perquisition effectuée au domicile de la requérante et aux succursales de l’association, la police saisit plusieurs documents. Ces documents concernaient les travaux de l’association, notamment les listes sur lesquelles figuraient les noms des boursiers de cette dernière et le suivi de ses projets. Ainsi, la police saisit plusieurs documents appartenant à la requérante dans lesquels il y avait ses notes concernant ses travaux au sein de l’association et la politique quotidienne du pays. En outre, la police trouva plusieurs documents contenant des données personnelles sur les opinions politiques et religieuses des tierces personnes dans les succursales de l’association.

Le 16 avril 2009, la requérante fut traduite devant le procureur de la République d’Istanbul («

le procureur

») et fut interrogée sur les accusations portées à son encontre. Le procureur lui posa des questions sur d’autres suspects dans le cadre de l’enquête pénale

Ergenekon

. En outre, il l’interrogea sur ses travaux au sein de l’association, notamment sur les boursiers de l’association. La requérante nia son appartenance à une organisation illégale.

Le 17 avril 2009, la requérante comparut devant le juge assesseur, lequel ordonna sa mise en liberté provisoire. Il décida en outre d’interdire à la requérante de sortir du territoire.

Par un acte d’accusation du 25 novembre 2010, le procureur engagea devant la cour d’assises d’Istanbul une action pénale contre la requérante et requit sa condamnation en vertu des articles 135 § 2, 314 § 2 et 327 § 2 du code pénal et de l’article 5 de la loi n

o

3713 relative à la lutte contre le terrorisme. Il lui était reproché dans cet acte tout d’abord d’être membre de l’organisation illégale précitée. Le procureur soutenait en effet que l’un des boursiers de l’association était un étudiant soupçonné d’être membre d’une organisation illégale et placé en détention provisoire pour ce fait. La requérante, étant membre du conseil d’administration de l’association qui offrait une bourse à cette personne, avait pour but d’utiliser cette dernière en faveur de l’organisation

Ergenekon

. En outre, le procureur accusait la requérante d’être une des organisatrices des grandes manifestations qui eurent lieu en 2007. De plus, selon le procureur, la requérante était responsable des archives contenant des données personnelles et sur les opinions politiques et religieuses des tierces personnes, notamment les boursiers de l’association. En dernier lieu, le procureur accusait la requérante d’essayer d’arranger des rencontres entre les boursières de l’association et les jeunes officiers de l’armée et par là, de tenter d’obtenir des informations secrètes relevant de la sécurité de l’Etat.

Le procureur fondait ses accusations essentiellement sur les listes des boursiers saisies lors des perquisitions effectuées aux domiciles et lieux de travail de la requérante et de ses coaccusés et sur les écoutes téléphoniques.

D’après les éléments contenus dans le dossier, la procédure pénale engagée à l’encontre de la requérante est en cours devant les juridictions nationales.

B.

Le droit interne pertinent

L’article 135 du code pénal se lit comme suit :

«

L’article 314 du code pénal, qui prévoit le délit d’appartenance à une organisation illégale, se lit comme suit dans ses deux premiers paragraphes

:

«

(1)

Quiconque constitue ou dirige une organisation en vue de commettre les infractions énoncées dans les quatrième et cinquième sections du présent chapitre sera condamné à une peine de dix à quinze ans d’emprisonnement.

(2)

Tout membre d’une [telle] organisation sera condamné à une peine de cinq à dix ans d’emprisonnement.

»

L’article 327 § 1 du code pénal se lit comme suit :

«

Quiconque se procure des informations qui doivent rester secrètes pour des raisons liées à la sécurité de l’Etat ou aux intérêts politiques extérieurs ou intérieurs de l’Etat sera condamné à une peine de trois ans à huit ans d’emprisonnement. »

La loi n

o

3713 relative à la lutte contre le terrorisme prévoit dans son article 5 une augmentation de moitié des peines prévues par le code pénal pour certaines infractions, énumérées aux articles 3 et 4, au nombre desquelles figure l’infraction susmentionnée.

L’article 91 § 2 du code de procédure pénale dispose

:

«

Le placement en garde à vue dépend de la nécessité de cette mesure pour l’enquête et des indices permettant de croire que l’intéressé a commis une infraction.

»

GRIEF

Invoquant l’article 5 § 1 de la Convention, la requérante se plaint que lors de son placement en garde à vue, il n’existait aucun élément de preuve indiquant l’existence de raisons plausibles de la soupçonner d’avoir commis l’infraction pénale d’appartenance à une organisation illégale.

QUESTION AUX PARTIES

La requérante a-t-elle été privée de sa liberté en violation de l’article 5 §

1 de la Convention

?