I.A.A. și alții împotriva Regatului Unit

Comunicat la 13 ianuarie 2014 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 25960/13 I.A.A. și alții împotriva Regatului Unit depusă la 15 aprilie 2013 DECLARAREA FACTELOR O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Cei cinci solicitanți sunt toți cetățenii somalieni, cuprinzând patru frați biologici, în prezent în vârstă între 12 și 19 ani, și primul lor văr și frate prin adopție, care are în prezent zece ani. Mama reclamanților („Sponsorul”) s-a născut în Somalia. Are nouă copii cu primul soț, care a dispărut în 2003. Sponsorul s-a recăsătorit și are un copil cu al doilea soț. De asemenea, și-a adoptat nepoata ei, care este a cincea reclamantă în cadrul procedurii în fața Curții.

În 2003 al doilea soț al Sponsorului a sosit în Regatul Unit unde i s-a acordat statutul de refugiat. În 2004 sponsorul a părăsit Somalia să se alăture celui de-al doilea soț în Regatul Unit. În 2005, singurul copil al Sponsorului cu al doilea soț a primit permisiunea de intrare pentru a se alătura cuplului din Regatul Unit. În sponsorizarea cererii de autorizare de intrare, sponsorul nu a menționat că a avut copii de la primul soț care locuia încă în Somalia. În 2006, sora Sponsorului s-a mutat din Somalia în Etiopia, luând cu ea copiii rămasi, inclusiv cei cinci solicitanți. În 2007 sponsorul a divorțat de al doilea soț. În 2009 doi dintre copiii Sponsorului (nu este nici o solicitantă în acest caz) care locuiau în Etiopia au solicitat autorizația de intrare pentru a se alătura ei în Regatul Unit.

Se pare că acești copii au fost alesiți să se alăture ei pentru că unul era cel mai mic și celălalt era în sănătatea proastă. Cererea a fost inițial refuzată, dar mai târziu a fost acordată clearance-ul de intrare după un apel de succes la Tribunalul de Azil și Immigrație. Pentru a permite recursul, Tribunalul a acceptat în primul rând, că Sponsorul a avut o singură responsabilitate efectivă pentru copiii din străinătate; în al doilea rând, și în al doilea rând, că există o familie serioasă și convingătoare sau alte motive care au făcut ca excluderea lor continuă din Regatul Unit nedorită; în al treilea rând, că Sponsorul și copiii ei au avut o viață de familie împreună ca unitate înainte ca Sponsorul să se alăture la Regatul Unit al doilea soț; și în al patrulea rând, că Sponsorul nu a putut reloca în mod rezonabil în Etiopia pentru a îngriji copiii ei, deoarece nu ar avea nici un loc de muncă și nici un mod de supraviețuire acolo.

În acest moment sau în jurul acestui timp sora Sponsorului a părăsit Etiopia și s-a întors în Somalia, lăsând reclamanții în îngrijirea fratelui lor cel mai vechi, care avea apoi 16 ani. Cele cinci solicitanți și fratele lor cel mai vechi, care nu este o parte la procedurile dinaintea Curții, au solicitat clearance-ul de intrare pentru a se alătura Sponsorului în Regatul Unit. La 9 februarie 2009, Secretarul de Stat pentru Departamentul de Acasă a refuzat cererile de autorizare de intrare care au fost depuse de actualii cinci solicitanți din cauza faptului că reclamanții nu au îndeplinit cerințele de la alineatele 297 sau 352D din Regulamentul privind imigrația HC395 (modificat) deoarece nu depindeau de sprijinul Sponsorului și nu erau copiii biologici ai unui refugiat recunoscut.

Secretarul de stat a examinat, de asemenea, art. 8 din Convenție, dar a concluzionat că, deși a existat o interferență limitată cu drepturile reclamanților în temeiul articolului 8, refuzul autorizației de intrare proporțională și justificată. La 23 februarie 2010, apelul reclamanților împotriva acestei decizii a fost respins, deoarece judecătorul imigrației a constatat că reclamanții nu au putut îndeplini cerințele normelor privind imigrația.

El a constatat, de asemenea, că art. 8 nu a fost implicat deoarece viața de familie nu exista „în prezent” deoarece contactul dintre Sponsor și reclamanții a fost sporad din 2004. Cu toate acestea, la 8 iunie 2010 s-a acordat permisiunea de a face recurs, deoarece motivele de recurs au susținut chestiuni argumentabile în ceea ce privește modul în care judecătorul imigrației a abordat emitența articolului 8.Decizia de recurs a fost pronunțată la 17 septembrie 2010. Deși judecătorul imigrației nu a avut nicio îndoială că judecătorul anterior a fost corect să găsească că reclamanții nu pot îndeplini cerințele normelor privind imigrația, el a considerat că este de asemenea clar că nu a abordat în mod corespunzător problema articolului 8. În special, el s-a concentrat pe existența vieții de familie „în prezent” atunci când testul corect era dacă existase la data deciziei, și anume 9 februarie 2009. Prin urmare, judecătorul de imigrare a concluzionat că judecătorul anterior s-a înșelat în lege și-a anulat decizia.

În reconsiderarea ediției de la art. 8, judecătorul imigrației a acceptat că viața de familie existase între sponsor și reclamanții la data deciziei Secretarului de stat și că refuzul autorizației de intrare a interferat cu această viață de familie. Cu toate acestea, el a concluzionat că interferența a fost proporțională deoarece Sponsorul a luat o decizie conștientă de a părăsi reclamanții din Somalia, știind că separarea ar putea fi permanentă, și la data deciziei pe care o trăia separat de ei de mai mult de patru ani.

Reclamanții au solicitat să permită apelul pe teren, printre altele , că judecătorul de imigrare nu a luat în considerare concluziile judecătorului de imigrare în primul recurs al doi copii împotriva refuzului de autorizare de intrare în 2009. La 3 decembrie 2010, Tribunalul superior a refuzat cererea reclamanților de concediu de recurs, deoarece a constatat că judecătorul imigrației a luat în considerare toate factorele relevante în cadrul rundei și a ajuns la o concluzie care este deschisă rațional la el. La 26 ianuarie 2011 a fost, de asemenea, refuzată de Curtea de Apel. Cu toate acestea, la 23 iunie 2011, Curtea de Apel a pronunțat o hotărâre prin consimțământ, prin care a ordonat că recursul reclamanților ar trebui să fie trimis la Camera de Immigrație și Azil a Tribunalului Superior.

Noul Tribunal și-a promulgat decizia la 26 ianuarie 2012. evaluarea dacă refuzul autorizației de intrare a constituit sau nu o ingerință disproporționată cu drepturile reclamanților în temeiul articolului 8 din convenție, aceasta a acceptat concluziile judecătorului imigrației în apelul celor doi copii împotriva refuzului autorizației de intrare. Tribunalul a acceptat, de asemenea, faptul că interesul cel mai bun al copiilor trebuia să fie considerat ca o considerație primară, deși nu ca o considerație primară, în evaluarea proporționalității și că ar trebui să se permită să se alăture Sponsorului în Regatul Unit.

Cu toate acestea, principiul general rămâne adevărat că un cetățen străin care nu poate îndeplini cerințele privind autorizarea de intrare în temeiul normelor privind imigrația (și reclamanții nu ar fi contestat că acest lucru este cazul) nu ar putea, în mod normal, să demonstreze că excluderea sa din Regatul Unit ar constitui o ingerință disproporționată cu drepturile sale, cu excepția cazului său, cu excepția cazului în care ar putea arăta motive bune pentru care ar trebui tratat mai favorabil că generalitatea acestor cazuri. În plus, Tribunalul a remarcat că interesul cel mai bun al reclamanților nu a putut fi privit în mod izolat și, prin urmare, este relevant că sponsorul a decis să-i părăsească în Somalia, știind că separarea este probabilă să continue pentru un viitor previzibil, și că a permis să treacă cinci ani înainte de a încerca să le aducă în Regatul Unit, timp în care au încetat mult timp să trăiască împreună ca unitate de familie cu ea.

Tribunalul a concluzionat că „circunstanțele în care recurentele locuiau împreună în Addis Abeba la data hotărârii acestuia, și în care încă trăiesc acum, sunt fără îndoială dure, să-l pună la cel mai jos. Într-adevăr, ele pot fi considerate destul de dure. Dar, din păcate, acestea sunt condiții în care un număr mare de alți indivizi sunt obligați să trăiască în toate regiunile nefavorabile ale lumii. Regatul Unit nu are nici camera, nici resursele pentru a le asigura pe toate. Nu există nici un motiv logic pentru care apelanții ar trebui priviți diferit de numărul vast de alți indivizi nefericiți care ar sări la oportunitatea unei vieți noi și mai bune în Regatul Unit, dar care nu pot îndeplini cerințele de intrare stabilite de secretarul de stat în Regulamentul privind imigrația și care, prin urmare, nu pot să beneficieze de această oportunitate.

Cu privire la faptele cazului recurentelor, astfel cum sunt prezentate înaintea mea, nu sunt convinsă că acestea au arătat de ce ar trebui tratate în mod diferit, conform generalității resortisanților străini în aceeași poziție sau similară. În scurt, deși accept că excluderea lor din Regatul Unit ar constitui o ingerință în drepturile lor la art. 8 și cu cele ale terțelor părți afectate de excludere, acest lucru nu ar constitui totuși o ingerință disproporționată atunci când ar fi echilibrat împotriva interesului public la care am referit. Prin urmare, apelurile lor sunt respinse.” În mai 2012 cel mai vechi frate al reclamanților, care aveau grijă de ei, a părăsit unitatea de familie din Etiopia și locul ei actual sunt necunoscute.

De atunci, reclamanții au fost îngrijiți de primul reclamant, care are acum nouăzeci de ani. La 16 octombrie 2012, Curtea de Apel a refuzat permisiunea de a face recurs, deoarece a constatat că judecătorul imigrației nu a reușit să țină seama de nici un factor relevant. Punctul 352D din Regulamentul privind imigrația conține cerințele privind concediul de a intra ca copil al unui părinte care a fost acordat statutul de refugiat în Regatul Unit, cu condiția ca: 352D.

Cerințele care trebuie îndeplinite de o persoană care solicită permisiunea de a intra sau de a rămâne în Regatul Unit pentru a se alătura sau rămâne cu părintele care este în prezent un statut de refugiat acordat ca atare în temeiul normelor privind imigrația în Regatul Unit sunt că reclamantul: (i) este copilul unui părinte care este în prezent un statut de refugiat acordat ca atare în temeiul normelor privind imigrația în Regatul Unit; și (ii) este sub 18 ani și (iii) nu conduce o viață independentă, este necăsătorit și nu este un partener civil, și nu a format o unitate de familie independentă; și (iv) a făcut parte din unitatea de familie a persoanei acordate azil în momentul în care persoana care a acordat azil a părăsit țara reședinței sale obișnuite pentru a solicita azil; și (v) nu ar fi exclus de la protecție în temeiul articolului 1F din Convenția Națiunilor Unite și al Protocolului privind statutul refugiaților dacă ar solicita azil în propriul său drept; și vi) dacă dorește să intre în Regatul Unit deține un permis valabil de intrare în Regatul Unit pentru această capacitate." Lăsați-vă să intre ca copil al unui părinte prezent și stabilit în Regatul Unit În momentul respectiv, punctul 297 din Regulamentul privind imigrația conține cerințele privind concediul de a intra ca copil al unui părinte prezent și stabilit în Regatul Unit.

Cu condiția ca: 297. Cerințele care trebuie îndeplinite de o persoană care solicită concediu nedefinit pentru a intra în Regatul Unit ca copil al unui părinte, al unui părinți sau al unui rude prezent și stabilit sau care este admis pentru a stabili în Regatul Unit sunt că el: (i) caută permisiunea de a intra în Regatul Unit pentru a însoți sau aderarea unui părinte, a părinților sau a unui rude într-una dintre următoarele circumstanțe: (a) ambii părinți sunt prezenti și stabiliți în Regatul Unit; sau (b) ambii părinți sunt admisi în aceeași ocazie pentru înțelegere; sau (c) un părinți este prezent și stabilit în Regatul Unit și celălalt este admis în aceeași ocazie pentru înțelegere; sau (d) un părinte este prezent și stabilit în Regatul Unit sau fiind admis în aceeași ocazie pentru îndepărtare și celălalt părinte este mort; sau (e) un părinte este prezent și stabilit în Regatul Unit sau fiind admis în aceeași ocazie pentru îndepărtare și a avut singura responsabilitate pentru educația copilului; sau (f) un părinte sau un rude este prezent și stabilit în Regatul Unit sau fiind admis în aceeași ocazie pentru decontare și există familii grave și convingătoare sau alte considerații care fac excluderea copilului nedorit și aranjamente adecvate au fost făcute pentru îngrijirea copilului; și (ii) este sub vârsta de 18; și (iii) nu conduce o viață independentă,

nu este căsătorit și nu este un partener civil, și nu a format o unitate de familie independentă; și (iv) poate și va fi adăugat adecvat de către părinte, părinți sau rude copilul caută să se alăture fără a recurge la fonduri publice în cazare pe care părintele, părinții sau rudele copilului doresc să se alăture, dețină sau ocupe exclusiv; și (v) poate și va fi menținut în mod adecvat de către părinte, părinți sau rude copilul încearcă să se alăture, fără a recurge la fonduri publice; și (vi) deține un permis valabil de intrare în Regatul Unit pentru a intra în această capacitate; și (vii) nu se încadrează în refuzul în temeiul motivelor generale de refuz.” COMPLAINT Reclamanții se plâng, în temeiul articolului 8 din Convenție, că refuzul guvernului contestat de a le acorda intrarea în Regatul Unit în scopul reunirii cu Sponsorul a încălcat dreptul de a respecta viața lor de familie.

În ceea ce privește bucuria vieții lor de familie, reclamanții, în ciuda faptului că sunt în Etiopia și nu au fost niciodată în Regatul Unit, pot fi considerați ca fiind în competența statului respectiv în sensul articolului 1 din Convenție, din cauza cererii de autorizare de intrare pentru a se alătura mamei lor acolo? Refuzul clearance-ului de intrare a reclamantului a încălcat dreptul de a respecta viața lor familială și privată în temeiul articolului 8 din Convenție? Apendice I.A.A., care s-a născut la 1 ianuarie 1994, este un național somal care trăiește în prezent în Etiopia. Ea este reprezentată de Asily Aid. Z.A.A., care s-a născut la 8 mai 1996, este un național somal care locuiește în prezent în Etiopia.

Ea este reprezentată de Asilo Aid. B.A.A., care s-a născut la 3 ianuarie 1995, este un național somal care locuiește în prezent în Etiopia. El este reprezentat de Asilo Asilo Aid. A.A., care s-a născut la 3 aprilie 2001, este un național somalian care locuiește în prezent în Etiopia. El este reprezentat de Asilo Asilo Aid. A.M., care s-a născut la 7 iulie 2002, este o națională somalică care trăiește în prezent în Etiopia. Ea este reprezentată de Asilul Aid.

Communicated on 13 January 2014

FOURTH SECTION

Application no. 25960/13 I.A.A. and Others against the United Kingdom lodged on 15 April 2013

STATEMENT OF FACTS

A list of the applicants is set out in the appendix. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. The five applicants are all Somali citizens. They comprise four biological siblings, who are currently aged between twelve and nineteen years, and their first cousin and sibling by adoption, who is currently ten years old. The applicants’ mother (“the Sponsor”) was born in Somalia. She has nine children with her first husband, who disappeared in 2003. The Sponsor subsequently remarried and has one child with her second husband. She has also adopted her niece, who is the fifth applicant in the proceedings before the Court. In 2003 the Sponsor’s second husband arrived in the United Kingdom where he was granted refugee status.

In 2004 the Sponsor left Somalia to join her second husband in the United Kingdom. She left her children in Somalia in the care of her sister. In 2005 the Sponsor’s only child with her second husband was granted entry clearance to join the couple in the United Kingdom. In sponsoring the application for entry clearance, the Sponsor did not mention that she had children by her first husband who were still living in Somalia. In 2006 the Sponsor’s sister moved from Somalia to Ethiopia, taking the remaining children, including the five applicants, with her. In 2007 the Sponsor divorced her second husband. In 2009 two of the Sponsor’s children (neither of which is an applicant in the present case) who were living in Ethiopia applied for entry clearance to join her in the United Kingdom.

Apparently those children were chosen to join her because one was the youngest and the other was in poor health. The application was initially refused but entry clearance was later granted following a successful appeal to the then Asylum and Immigration Tribunal. In allowing the appeal, the Tribunal accepted first, that the Sponsor had effective sole responsibility for the children abroad; secondly, and in the alternative, that there were serious and compelling family or other reasons which made their continued exclusion from the United Kingdom undesirable; thirdly, that the Sponsor and her children had enjoyed family life together as a unit before the Sponsor travelled to the United Kingdom to join her second husband; and fourthly, that the Sponsor could not reasonably relocate to Ethiopia to care for her children as she would have no job and no means of survival there.

In or around this time the Sponsor’s sister left Ethiopia and returned to Somalia, leaving the applicants in the care of their oldest sibling, who was then sixteen years’ old. The five applicants and their oldest sibling, who is not a party to the proceedings before this Court, applied for entry clearance to join the Sponsor in the United Kingdom. On 9 February 2009 the Secretary of State for the Home Department refused the applications for entry clearance that had been lodged by the present five applicants on the ground that the applicants did not meet the requirements of paragraphs 297 or 352D of the Immigration Rules HC395 (as amended) because they were not dependent on the Sponsor’s support and they were not the biological children of a recognised refugee.

The Secretary of State also considered Article 8 of the Convention but concluded that although there was a limited interference with the applicants’ rights under Article 8, the refusal of entry clearance proportionate and justified. On 23 February 2010 the applicants’ appeal against this decision was dismissed as the Immigration Judge found that the applicants could not meet the requirements of the Immigration Rules. He further found that Article 8 was not engaged as family life did not exist “at the present time” as contact between the Sponsor and the applicants had been sporadic since 2004. However, on 8 June 2010 permission to appeal was granted as the grounds of appeal raised arguable issues in relation to the manner in which the Immigration Judge had approached the Article 8 issue.

The appeal decision was promulgated on 17 September 2010. While the Immigration Judge had little doubt that the previous judge was correct to find that the applicants could not meet the requirements of the Immigration Rules, he found it to be equally clear that he had not adequately addressed the Article 8 issue. In particular, he had concentrated on whether family life existed “at the present time” when the correct test was whether it had existed at the date of the decision, namely 9 February 2009. Consequently, the Immigration Judge concluded that the previous judge had erred in law and set aside his decision. In reconsidering the Article 8 issue, the Immigration Judge accepted that family life had existed between the Sponsor and the applicants at the date of the Secretary of State’s decision and that the refusal of entry clearance had interfered with that family life.

Nevertheless, he concluded that the interference had been proportionate because the Sponsor had made a conscious decision to leave the applicants in Somalia, knowing that the separation might be permanent, and at the date of the decision she had been living separately from them for more than four years. The applicants sought leave to appeal on the ground, inter alia , that the Immigration Judge had failed to take into account the findings of the Immigration Judge in the first two children’s appeal against the refusal of entry clearance in 2009. On 3 December 2010 the Upper Tribunal refused the applicants’ application for leave to appeal as it found that the Immigration Judge had considered all the relevant factors in the round and reached a conclusion which was rationally open to him.

On 26 January 2011 permission to appeal was also refused by the Court of Appeal. However, on 23 June 2011 the Court of Appeal made an order by consent ordering that the applicants’ appeal should be remitted to the Immigration and Asylum Chamber of the Upper Tribunal. The new Tribunal promulgated its decision on 26 January 2012. In assessing whether or not the refusal of entry clearance amounted to a disproportionate interference with the applicants’ rights under Article 8 of the Convention, it accepted the conclusions of the Immigration Judge in the two children’s appeal against the refusal of entry clearance. The Tribunal also accepted that the best interests of the children had to be treated as a primary consideration, albeit not the primary consideration, in assessing proportionality and that it was in the applicants’ best interests that they should be allowed to join the Sponsor in the United Kingdom.

Nevertheless, the general principle remained true that a foreign national who cannot satisfy the requirements for entry clearance under the Immigration Rules (and the applicants had not disputed that this was the case) would not normally be able to show that his exclusion from the United Kingdom would constitute a disproportionate interference with his Article 8 rights unless he could show good reason why his case should be treated more favourably that the generality of such cases. Moreover, the Tribunal noted that the applicants’ best interests could not be viewed in isolation and it was therefore relevant that the Sponsor had decided to leave them in Somalia, knowing that the separation was likely to continue for the foreseeable future, and that she had allowed five years to pass before attempting to bring them to the United Kingdom, by which time they had long ceased to live together as a family unit with her.

The Tribunal concluded that: “The circumstances in which the appellants were living together in Addis Ababa at the date of the respondent’s decision, and in which they are still living now, are undoubtedly harsh, to put it at its lowest. Indeed, they may fairly be characterised as harsh. But sadly they are conditions in which vast numbers of other individuals are compelled to live throughout the unhappier regions of the world. The United Kingdom does not have either the room or the resources to provide for all of them. There is no reason in logic why the appellants should be viewed differently from the vast numbers of other unfortunate individuals who would jump at the opportunity of a new and better life in the United Kingdom, but who cannot fulfil the requirements for entry laid down by the Secretary of State in the Immigration Rules and are therefore unable to avail themselves of that opportunity.

On the facts of the appellants’ case as presented before me, I am not persuaded that they have shown why they should be treated differently form the generality of foreign nationals in the same or similar position. In short, whilst I accept that their exclusion from the United Kingdom would constitute an interference with their Article 8 rights and those of the third parties affected by their exclusion,, nevertheless that would not constitute a disproportionate interference when balanced against the larger public interest to which I have referred. Their appeals therefore fall to be dismissed.” In May 2012 the applicants’ oldest sibling, who had been looking after them, left the family unit in Ethiopia and her current whereabouts are unknown.

Since then, the applicants have been cared for by the first applicant, who is now nineteen years old. On 16 October 2012 the Court of Appeal refused permission to appeal as it found that the Immigration Judge had not failed to take into account any relevant factors. B. Relevant domestic law

TO THE PARTIES

1. As far as the enjoyment of their family life is concerned, can the applicants, despite being in Ethiopia and never having been to the United Kingdom, be regarded as coming within that State’s jurisdiction for the purposes of Article 1 of the Convention by reason of their request for entry clearance in order to join their mother there? 2. Did the refusal of entry clearance violate the applicants’ right to respect for their family and private life under Article 8 of the Convention? APPENDIX 1. I.A.A., who was born on 1 January 1994, is a Somali national who is currently living in Ethiopia. She is represented by Asylum Aid. 2. Z.A.A., who was born on 8 May 1996, is a Somali national who is currently living in Ethiopia.

She is represented by Asylum Aid.