PEREIRA ORFAO c. PORTUGAL

RESPONDENT

PRT

HOTĂRÂRE

14.01.2014

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

PEREIRA ORFAO c. PORTUGAL (CtEDO, 2014)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZII RĂSPUNSURI nr. 34725/09 și 36682/09 António PEREIRA ORFÃO împotriva Portugaliei și António PEREIRA ORFAO împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 14 ianuarie 2014 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Fatoș Arac Având în vedere cererile sus-menționate depuse la 23 iunie 2009 și la 30 iunie 2009, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, domnul António Pereira Órfão, este un resortisant portughez născut în 1951 și rezident în Leiria (Portugalia). A fost reprezentat de agentul său, dl F. Graça de Carvalho, procuror general adjunct. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Cererea nr. 3475/09 la 19 mai 2000, mașina reclamantului a fost confiscată de Garda Națională Republicană (denumită în continuare GNR) La 25 noiembrie 2002, reclamantul a recuperat mașina și a constatat că lipsesc mai multe piese și echipamente din mașină. La 26 februarie 2003, reclamantul a prezentat o cerere de asistență judiciară în fața centrului de securitate socială de la Setúbal, în scopul de a depune o cerere în despăgubire împotriva GNR. În acest caz, acesta solicita scutirea de la plata cheltuielilor judiciare și plata onorariilor unui avocat care a fost numit în instanță. Printr-o decizie din 25 martie 2003, cererea reclamantului a fost acceptată. Consiliul Districtului Lisabona de ordine a avocaților a fost numit ulterior mai mulți avocați din oficiu, după cum urmează - 21 aprilie 2003 : desemnarea M. A., care solicită să fie eliberat din funcția sa la 9 februarie 2004 - 18 martie 2004 : desemnarea M. B., care solicită retragerea din funcție la 14 aprilie 2004 - 23 aprilie 2004: desemnarea dlui C., care solicită retragerea din funcție la 24 august 2004 - 3 septembrie 2004: desemnarea dlui D., care solicită retragerea din funcție la 27 septembrie 2004 - 5 noiembrie 2004: desemnarea dlui E., care solicită retragerea din funcție la 9 februarie 2006 - 14 noiembrie 2006 : desemnarea dlui F., care solicită retragerea din funcție la 20 decembrie 2006 - februarie 2007 : desemnarea dlui G., care solicită retragerea din funcție la 5 martie 2007 - 11 aprilie 2008 : desemnarea dlui H., care solicită retragerea din funcție la 12 iunie 2008 - 15 iulie 2008 : desemnarea dlui I., care solicită retragerea din funcție la 18 iulie 2008 - 3 decembrie 2008: desemnarea dlui J., care solicită retragerea din funcție la 27 ianuarie 2009 - 26 martie 2009: desemnarea dlui M. K., care solicită retragerea din funcție la 24 aprilie 2009 - 2 iulie 2009: desemnarea dlui M printr-o scrisoare din 9 iulie 2009, reclamantul a informat dl M. L. quel a considerat că nu mai este în măsură să introducă acțiunea în cauză, anunțând intenția sa de a depune o cerere în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Cererea nr. 36682/09 10. La 29 mai 2001, reclamantul a prezentat o cerere de asistență judiciară la centrul de securitate socială din Setúbal în scopul de a depune o cerere de despăgubire împotriva societății comerciale C. care i-a vândut mașina menționată la punctul 4. 11. La o dată nespecificată, cererea reclamantului a fost acceptată. Consiliul Districtului Lisabona de ordine a avocaților a numit apoi mai mulți avocați din oficiu, după cum urmează - 23 martie 2002 : desemnarea M.A., care solicită să fie pensionat din funcție la 17 iunie 2002 - 29 octombrie 2002 : desemnarea M. B., care solicită să fie retras din funcție la 14 aprilie 2004 - 23 aprilie 2004 . C., care solicită retragerea din funcție la 24 august 2004 - 3 septembrie 2004: desemnarea dlui D., care solicită retragerea din funcție la 11 martie 2005 - 28 aprilie 2005: desemnarea dlui E., care solicită retragerea din funcție la 15 iulie 2005 - 26 iulie 2005: desemnarea dlui M. F., care solicită retragerea din funcție la o dată care nu a fost precizată de consiliul de administrație al întreprinderii ÖOrdre - 3 aprilie 2006 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . I., care solicită retragerea din funcție la 9 ianuarie 2009 - 18 februarie 2009: desemnarea M 13. Prin scrisoarea din 20 mai 2009, reclamantul l-a informat pe M.J. că nu mai consideră că mai este în măsură să introducă acțiunea în cauză și-a anunțat intenția de a depune o cerere în fața Curții Europene a Drepturilor Omului 14. Printr-o scrisoare din 15 martie 2004, Consiliul Districtului Lisabona de ordinea avocaților l-a invitat pe reclamant să își acorde întreaga colaborare avocaților săi din oficiu și să nu se implice în conduita cauzei de către aceiași avocați din oficiu. Dreptul intern relevant 15. În momentul faptelor, asistența judiciară (apoio judiciário) era reglementată de legea nr. 30-E/2000 din 20 decembrie 2000 (în redactarea sa din Decretul-lege nr. 38/2003 din 8 martie 2003). Aceaceasta este reglementată de Legea nr. 34/2004 din 29 iulie 2004 (în redactarea sa din Legea nr. 47/2007 din 28 august 2007), care a transpus în ordinea juridică portugheză Directiva nr. 2003/8/CE a Consiliului Uniunii Europene 16. Competența de a acorda asistență juridică aparține serviciilor de securitate socială (servços da segurance social). Pentru a permite persoanelor ale căror resurse sunt insuficiente să își exercite drepturile în justiție, asistența judiciară în Portugalia include, printre altele, scutirea de la plata cheltuielilor judiciare, desemnarea unui avocat din oficiu și plata onorariilor (art. 15 din Legea nr. 30-E/2000 din 20 decembrie 2000, art. 16 din Legea nr. 34/2004 din 29 iulie 2004).În cazul în care asistența judiciară este acordată în această ultimă manieră, este de competența avocaților să desemneze un avocat (art. 32 din Legea nr. 30-E/2000 și art. 30 din Legea nr. 34/2004), acesta dispune apoi de un termen de 30 de zile pentru a introduce acțiunea, dacă este cazul (art. 34 din Legea nr. 30-E/2000 și art. 33 din Legea nr. 34/2004). 17. În ceea ce privește posibilitățile de deșeuri ale avocatului desemnat în cadrul asistenței judiciare, art. 35 alin. (4) din Legea nr. 30-E/2000 prevederea deșeurilor (d. un avocat) fiind acceptat, ordinul avocaților sau camera de mărturisire (camara dos solicitadori) se face imediat la numirea și desemnarea unui nou avocat 18. La data faptelor, Statutul ordinii avocaților (Estato da Ordem dos Advogados) era reglementat de Decretul-lege nr. 84/8 din 16 martie 1984 (în redactarea sa, în conformitate cu Legea nr. 6/86 din 23 martie 1986, de Decretul-lege nr. 119/86, din 28 mai, 325/88 din 23 septembrie și de Legea nr. 33/94 din 6 septembrie 1994, 30-E/2000 din 20 decembrie 2000 și 80/2001 din 20 decembrie 1991). În conformitate cu Legea nr. 15/2005 din 26 ianuarie 2005 (în redactarea sa din Decretul-lege nr. 226/2008 din 20 noiembrie 2008 și Legea nr. 12/2010 din 25 ianuarie 2010). 19. În conformitate cu Statutul său, ordinul avocaților este o asociație de drept public, reglementată de lege, independentă de stat. 20. Căile de atac împotriva deciziilor sale sunt prevăzute la art. 6 din Legea nr. 15/2005, care dispune de 1. Actele desfășurate de organele de ordine ale avocaților, în exercitarea atribuțiilor sale, sunt pasibile de acțiunile legale prevăzute în prezentul Statut. (...) (3) Actele desfășurate de organele de ordine ale avocaților pot face, de asemenea, obiectul unei acțiuni în fața instanțelor administrative, în conformitate cu termenii generali ai dreptului. 21. Acțiunile ierarhice și acțiuni în fața instanțelor administrative erau prevăzute și în vechiul statut al ordinii avocaților (regulat prin Legea nr. 84/84 din 16 martie 1984). În conformitate cu art. 9 din Legea nr. 1□ (art. 7 din vechiul statut), organele de ordine ale avocaților sunt, printre altele: (...) (c) Ciocanul (...) (h) Consiliile districtelor (conselhos distriteis) (i) Președinții consiliilor districtelor (...) 23. În Portugalia, ordinea avocaților este organizată în șapte districte: Lisabona, Porto, Evora, Faro, Azore și Madeira (art. 2 din Legea nr. 15/2005). Consiliile de district și președinții consiliilor de district trebuie să decidă cu privire la cererile de deșeuri sau de demitere a unei reprezentări în temeiul asistenței judiciare (patrocínio judiciário), prezentate de avocații și avocații stagiari din district respectivi [art. 50 alineatul (1) litera (q) și art. 51 alineatul (1) litera (n) din lege [art. 50 alineatul (1) litera (b) ] (1) lit. (p) din Legea nr. 15/2005. GrieFS 24. Invocând articolele 6, 7 și 17 din Convenție, reclamantul se plânge că nu a avut acces la o instanță în aceste două cazuri. Curtea decide, în conformitate cu art. 42 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură, să unească cererile, având în vedere similitudinea acestora cu privire la faptele și aspectele juridice pe care le ridică. Cu privire la încălcarea în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenția 26. Pe lângă articolele 6, 7 și 17 din convenție, reclamantul se plânge că nu a beneficiat de asistență judiciară adecvată în cadrul fiecărei cauze, încălcând dreptul său de a avea acces la o instanță. 27. Stăpâna calificării juridice a faptelor cauzei (Guerra și alții c. Italia , 19 februarie 1998, § 44, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1998 I), Curtea consideră că cauzele trebuie examinate numai în lumina articolului 6 alineatul (1) din Convenție, ale cărui dispoziții relevante în speță se citesc după cum urmează art. 6 alineatul (1) Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 28. Guvernul consideră că reclamantul însuși a decis să nu continue acțiunile în vederea introducerii celor două acțiuni civile, beneficiul asistenței judiciare nerestricționate fiind, de asemenea, o excepție bazată pe neechivocarea căilor de atac interne. Acesta susține că reclamantul ar fi putut apela la ordonanțele Consiliului de District de Ordin al avocaților care au dreptul la cererile succesive de dezosare a avocaților, în fața băștinașului și în fața instanțelor administrative. 29. Reclamantul și-a ridicat complet obiecțiile fără a răspunde cu excepția titrată a neobosirii căilor de atac interne. 30. Curtea reamintește doar în temeiul articolului 35 alineatul (1) din Convenție, aceasta nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne. În această privință, ea subliniază că orice reclamant trebuie să fi acordat instanțelor interne posibilitatea ca art. 35 alineatul (1) să aibă ca scop, în principiu, ca statele contractante să evite sau să corecteze presupusele încălcări ale acestora ( Această regulă se bazează pe ipoteza, obiect de la art. 13 din Convenția Cu toate acestea, art. 35 din Convenție prevede epuizarea doar a recursurilor atât referitoare la infracțiunile incriminate, disponibile cât și adecvate. Aceste acțiuni trebuie să existe într-un grad suficient de certitudine, nu numai în teorie, ci și în practică, altfel le lipsesc eficiența și accesibilitatea dorite; este de datoria statului pârât să demonstreze că aceste cerințe sunt îndeplinite (a se vedea, printre altele, Vernillo c. Franța, 20 februarie 1991, § 27, seria A nr. 198, Dalia c. Franța , 19 februarie 1998, Culegerea hotărârilor și deciziilor 1998-I și Civet c. Franța [GC], n 29340/95, CEDO 1999-VI). 31. În cazul de față, Curtea arată că a existat, în dreptul portughez, acțiuni specifice pe care reclamantul le putea face și care erau de natură să remedieze încălcarea în cauză. În primul rând, reclamantul ar fi putut exercita o cale de atac în privința acestui fapt prin introducerea ciorapului astfel cum se prevede la art. 39 alineatul (1) litera (p) din Legea nr. 1, din 26 ianuarie 2005 privind Statutul ordinii avocaților. Reclamantul ar fi putut, de asemenea, să sesizeze instanțele administrative, la art. 6 alineatul (3) din această lege, care prevede posibilitatea de a face apel la actele desfășurate de organele de ordine ale avocaților în fața instanțelor administrative. Reclamantul nu a luat în considerare în mod direct niciuna dintre aceste acțiuni. În mod similar, Curtea consideră că este de competența sa să facă acest lucru, întrucât nu există obligații privind declanșarea ex officio a procedurilor menționate, care să nu afecteze statul pârât în acest domeniu. 32. În cazul în care reclamantul nu a epuizat una dintre căile de atac interne, atât disponibile, cât și accesibile, cererile trebuie respinse, în conformitate cu art. 35 alineatele (1) și (4) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să unească în mod unanim actele Declară cererile inadmisibile. Fatoș Arac