NICOLESCU v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
NICOLESCU v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
Reclamanții, dl Daniel Nicolescu și dna Estera Nicolescu, sunt cetățeni români, care s-au născut în 1939 și, respectiv, 1946 și trăiesc în Bacău. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl A. Surdescu, un avocat practicant la București. Guvernul român (“Guvernul”) au fost reprezentate de coagentul lor, dna I. Cambrea și apoi de agentul lor, dna C. Brumar, al Ministerului Afacerilor Externe. Într-o decizie finală din 4 mai 2004, Curtea de județ Bacău a respins plângerea penală depusă de către reclamanții împotriva a doi jurnaliști care au publicat mai multe articole despre ele. În acel moment, au fost, respectiv, director și profesor la liceu local. Decizia a devenit disponibilă la 18 mai 2004. La 10 august 2004, reclamanții au trimis Curții o scrisoare care a afirmat că „Statul român a încălcat unele dintre drepturile [și] garantate de Convenția” și a solicitat un formular de cerere pentru a „depune în mod legal cererea la Curții” (ca modificate legală de sesizare a Curții). La 29 octombrie 2004, Curtea a transmis formularul de cerere și a instruit reclamanții cu privire la modul în care să citească cerințele de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenția și articolele 45 și 47 din Regulamentul Curții. La 10 februarie 2005, reclamanții și-au trimis formularul de cerere și documentele de sprijin, punând la dispoziția articolelor 6 § 1 și 8 din Convenția.