GUTU c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere nr. 48404/07 Dumitru GUTU împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 21 ianuarie 2014 într-un comitet compus din Luis López Guerra, președinte, Nona Tsotsoria, Valeriu Grițco, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea sus-menționată formulată la 29 octombrie 2007, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 2 mai 2012 și invitând Curtea să șteargă o parte din cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Dumitru Gutu, este un resortisant moldovean născut în 1988 și locuiește în Chișinău. Cu toate acestea, în cazul în care ar fi fost reținută în arest provizoriu, acesta s-ar fi plâns că instanțele interne nu și-ar fi motivat suficient deciziile cu privire la detenție provizorie. În plus, în cadrul procedurii privind detenția sa provizorie, avocatul său nu ar fi avut acces la elementele din dosarul de judecată. Plângerile menționate anterior au fost comunicate statului sub unghiul art. 5 alin. (1), (3) și (4) din Convenție. În urma eșecului încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, printr-o scrisoare din 2 mai 2012, guvernul a informat Curtea că intenționa să formuleze o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de o parte a cererii. În plus, el a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. În acest caz, guvernul recunoaște că privarea de libertate a reclamantului între 18 octombrie 2007, ora 22:50 și 19 octombrie 2007, ora 5:00 era ilegală, încălcând dispozițiile art. 5 alin. (1) din Convenție. Guvernul recunoaște, de asemenea, că instanțele interne nu și-au motivat suficient deciziile (...) privind plasarea reclamantului în arest provizoriu, încălcând dispozițiile articolului § 3 din Convenție. În plus, procedura prin care reclamantul a încercat să conteste legalitatea punerii în detenție a acesteia nu era conformă cu cerințele art. 5 alin. (4) din Convenție, în special din cauza faptului că avocatul reclamantului nu a avut acces la dosarul de detenție pentru a se putea contesta efectiv legalitatea deținerii clientului său. Prin urmare, a existat o încălcare a drepturilor reclamantului garantate prin art. 1, 3 și 4 din Convenția luată separat. (...) Guvernul (...) propune să se plătească reclamantului suma globală de 3 500 (trei mii cinci cenți) euro, care acoperă prejudiciile materiale și morale suferite, precum și cheltuielile și cheltuielile suportate de solicitant. (...) [Această sumă] (...) va fi convertită în lei moldovenești la rata aplicabilă la data plății și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. (...) Printr-o scrisoare din 7 iulie 2012, reclamantul a indicat faptul că a fost nesatisfăcut de termenii declarației unilaterale Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. 10. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația pe baza principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003 WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03). 11. Curtea a stabilit într-o serie de cauze, printre care cele îndreptate împotriva Republicii Moldova, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea articolului 5 alineatul (1), a articolului 3 și a articolului 4 din convenție (a se vedea, de exemplu, Sarban c. Moldova, n 3456/05, § 95-104, 4 octombrie 2005 Becciev c. Moldova, n 95/98/03, § 53-64, 4 octombrie 2005 Boichenco c. Moldova, 41088/05, § 139-145, 148-154, 11 iulie 2006 Guțu c. Moldova, n 20289/02, § 58-62, 7 iunie 2007 și Musuc c. Moldova, n 42440/06, § 37-47, 49-57, 6 noiembrie 2007). Având în vedere natura concesiunilor cuprinse în declarația guvernului, precum și în suma propusă a despăgubirii, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării acestei părți a cererii [art. 37 alineatul (c) din convenție]. 13. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu se supună examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine din convenție]. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul prevăzut la art. 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008 15. În aceste circumstanțe, este necesar să se șteargă cauza rolului atât timp cât se referă la obiecțiile întemeiate pe art. 5 alin. (1), (3) și (4) din Convenție. Cu privire la celelalte obiecții 16. În cererea sa, reclamantul susținea, de asemenea, că privarea sa de libertate este contrară art. 3 din Convenție, deoarece ar fi fost atinsă de o boală psihică. Invocând art. 8 din Convenție, el se plângea că a fost arestat la domiciliu în timpul nopții și fără mandat legal. Pe teritoriul art. 13 din Convenție, el susținea că unul dintre acțiunile sale de contestare a detenției sale provizorii, nu ar fi fost luat în considerare de către instanța superioară. În cele din urmă, fără a invoca dispozițiile Convenției, acesta a pledat pentru nevinovăția sa și a contestat hotărârile instanțelor interne adoptate în cadrul procesului penal îndreptat împotriva sa 17. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și cu condiția ca aceasta să aibă competența de a cunoaște afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. 18. Prin urmare, această parte a cererii este în mod evident greșit fondată și trebuie respinsă, în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 5 alineatul (1), 3 și 4 din convenție și de modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel luate. de a elimina această parte a cererii de rol în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Declara restul cererii inadmisibile. Marialena Tsirli Luis López Guerra modulière Presedinte adjunct

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

47804/07

Dumitru GUTU

contre la République de Moldova

La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 21 janvier 2014 en un comité composé de

:

Luis López Guerra,

président,

Nona Tsotsoria,

Valeriu Grițco,

juges,

et de Marialena Tsirli,

greffière adjointe

de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 29 octobre 2007,

Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 2 mai 2012 et invitant la Cour à rayer une partie de la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante à cette déclaration

;

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

1.

Le requérant, M. Dumitru Gutu, est un ressortissant moldave né en 1988 et résidant à Chișinău.

2.

Le gouvernement moldave («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, M. L. Apostol.

3.

Invoquant l’article 5 de la Convention, le requérant contestait la légalité des six premières heures de son placement en garde à vue. Sans invoquer d’article de la Convention, il se plaignait également que les tribunaux internes n’auraient pas suffisamment motivé leurs décisions relatives à son placement en détention provisoire. Sous l’angle de l’article 6 de la Convention, il alléguait en outre que, dans le cadre de la procédure relative à sa détention provisoire, son avocat n’aurait pas eu accès aux éléments du dossier d’instruction.

4.

Les griefs susmentionnés ont été communiqués au Gouvernement sous l’angle de l’article 5 §§ 1, 3 et 4 de la Convention.

EN DROIT

A. Sur les griefs communiqués

5.

Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 2

mai 2012 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par une partie de la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.

6.

La déclaration était ainsi libellée

:

«Le Gouvernement reconnait que, dans la présente affaire, la privation de liberté du requérant du 18 octobre 2007 à 22 h 50 au 19 octobre 2007 à 5 h 00 était illégale, en violation de l’article 5 § 1 de la Convention. Le Gouvernement reconnaît également que les tribunaux internes n’ont pas suffisamment motivé leurs décisions (...) relatives au placement du requérant en détention provisoire, en violation de l’article

5

Par conséquent, il y a eu violation des droits du requérant garantis par l’article

5

§§

1, 3 et 4 de la Convention pris isolément.

(...) le Gouvernement (...) propose de verser au requérant la somme globale de 3

500 (trois mille cinq cents) euros, couvrant les préjudices matériel et moral subis, ainsi que les frais et dépens encourus par le requérant. (...)

[Cette somme] (...) sera convertie en lei moldaves au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. (...)

»

7.

Par une lettre du 7 juillet 2012, le requérant a indiqué qu’il n’était pas satisfait des termes de la déclaration unilatérale

.

8.

La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si

:

«

pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête

».

9.

La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.

10.

À cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt

Tahsin Acar

(

Tahsin Acar c. Turquie

(question préliminaire) [GC],

n

o

26307/95, §§

75-77, CEDH 2003

‑

VI

;

WAZA Spółka z o.o. c. Pologne

(déc.) n

o

11602/02, 26

juin 2007, et

Sulwińska c. Pologne

(déc.) n

o

28953/03).

11.

La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la République de Moldova, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation de l’article 5 §§ 1, 3 et 4 de la Convention (voir, par exemple,

Sarban c. Moldova

, n

o

3456/05, §§ 95-104, 4 octobre 2005

;

Becciev c. Moldova

, n

o

9190/03, §§

53-64, 4

octobre 2005

;

Boicenco c. Moldova

, n

o

41088/05, §§ 139-145, 148-154, 11 juillet 2006

;

Guțu c.

Moldova

, n

o

20289/02, §§ 58-62, 7 juin 2007, et

Musuc c. Moldova

, n

o

42440/06, §§ 37-47, 49-57, 6 novembre 2007).

12.

Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de cette partie de la requête (article 37 §

1

c) de la Convention).

13.

En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article

37 § 1

in fine

de la Convention).

14.

Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (

Josipović c. Serbie

(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).

15.

Dans ces circonstances, il convient de rayer l’affaire du rôle pour autant qu’elle concerne les griefs tirés de l’article 5 §§ 1, 3 et 4 de la Convention.

B.

Sur les autres griefs

16.

Dans sa requête, le requérant alléguait également que sa privation de liberté était contraire à l’article 3 de la Convention, car il aurait été atteint d’une maladie psychique. Invoquant l’article

8 de la Convention, il se plaignait d’avoir été arrêté à son domicile pendant la nuit et sans mandat légal. Sur le terrain de l’article 13 de la Convention, il alléguait qu’un de ses recours tendant à contester sa détention provisoire, n’aurait pas été pris en compte par l’instance supérieure. Enfin, sans invoquer de dispositions de la Convention, il clamait son innocence et contestait les décisions des tribunaux internes adoptées dans le cadre du procès pénal dirigé à son encontre.

17.

Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et pour autant qu’elle ait compétence pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles.

18.

Il s’ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée, en application de l’article 35 §§ 3 (a) et 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Prend acte

des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 5 §§ 1, 3 et 4 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris

;

Décide

de rayer cette partie de la requête du rôle en application de l’article

37 § 1 c) de la Convention.

Déclare

le restant de la requête irrecevable.

Marialena Tsirli

Luis López Guerra

Greffière adjointe

Président