CtEDO 03.02.2014 Auto

SOBKO v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
03.02.2014
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SOBKO v. UKRAINE (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 3 februarie 2014 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 15102/10 Oleksandr Fedorovych SOBKO împotriva Ucrainei depusă la 3 martie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Oleksandr Fedorovych Sobko, este un național ucrainean, care s-a născut în 1981 și îndeplinește o condamnare la închisoare într-un penitenciar neespecificat. El este reprezentat în fața Curții de către dl I.M. Gavrylchenko, avocat practicant în Cherkasy. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 octombrie 2008, în prima jumătate a zilei, reclamantul, împreună cu soția sa și G. (Ms), un vecin, au fost săpat cartofi în apropierea casei lor. Fiica de unsprezece luni a solicitat a fost în casă, împreună cu steponul său de patru ani, V., care urmărea desene animate la DVD-player. Casa a fost blocată, iar reclamantul a păstrat cheia în buzunar. La ora 11.15, când reclamantul transporta un sac cu cartofi la pivniță, soția lui i-a cerut să se uite la copii. El nu s-a întors timp de aproximativ douăzeci de minute. Când s-a întors, el a spus că a băut niște bere. La ora 12.30, când lucrarea s-a terminat, reclamantul s-a dus la casă. El a ieșit și i-a spus soției că fiul ei era mort. Când a intrat în camera de zi, a văzut V. întins pe podea cu un cablu în jurul gâtului. Televizorul a fost răsturnat pe podeaua din apropiere. Reclamantul a exprimat o presupunere că V. ar fi putut încerca să ajungă la controlul la distanță deasupra televizorului, a răsturnat televizorul și, ca urmare, a fost strangulat accidental de cabluri. Cineva a chemat poliția. Până când au sosit, V. a fost pus în patul său și televizorul a fost pus pe un pat într-o cameră diferită. Soția și soția sa a explicat acest lucru prin stresul lor. În seara aceea în aceeași zi, expertul, care a condus autopsia, a sunat investigatorul și l-a informat că băiatul a fost strangulat de cineva și nu ca urmare a unui accident. Investigatorul, împreună cu ofițerul de poliție de serviciu, s-a întors la domiciliul reclamantului și a inspectat din nou scena. Reclamantul și-a menținut contul că a avut loc un accident. Ofițerii de poliție l-au dus la secția de poliție, fără a hotărî formal statutul său de procedură. Ofițerul de poliție de datorie a avut o conversație cu reclamantul din secția de poliție și l-a sugerat să spună adevărul. Prin urmare, reclamantul a scris o declarație de „remitere voluntară la poliție”, în care a explicat că a strangulat V. după ce s-a supărat de mizeria din cameră. În aceeași zi, 3 octombrie 2008, un caz penal a fost deschis împotriva reclamantului cu suspiciune de ucidere a unui copil. La 4 octombrie 2008, la aproximativ 1 a.m., reclamantul a fost oficial arestat ca suspect. El a scris în raportul de arestare că a renunțat la dreptul său la apărare juridică și regretat ceea ce a făcut. În aceeași zi el a scris o altă declarație de „renunțare voluntară la poliție” cu același conținut ca înainte. La 4 octombrie 2008, un avocat a fost desemnat pentru solicitant. În timpul interogatoriului în calitate de acuzat și în timpul reconstrucției crimei, în prezența avocatului său, reclamantul a menținut mărturisirea. La 23 februarie 2009 a fost finalizată evaluarea experților medicali forense în ceea ce privește moartea lui V.. Expertul a exclus posibilitatea de a V. strangling accidental de cablurile TV rezultate din căderea televizorului pe el. Nici aceaceasta ar putea fi originea vânătăilor sale. La o dată neespecificată în timpul procedurii judiciare, reclamantul a retras declarațiile sale de confesiune, astfel cum se presupune că au obținut sub presiune. La 18 mai 2009, Curtea Regională de Apel Cherkasy, care a stat în calitate de instanță de primă instanță, a declarat reclamantul vinovat de crimă a unui copil și l-a condamnat la 12 ani de închisoare. Curtea s-a bazat, în special, pe declarația reclamantului de „renunțare voluntară la poliție” din 3 octombrie 2008. Acesta a hotărât să nu ia în considerare o astfel de declarație repetată din 4 octombrie 2008 pe motiv că dreptul reclamantului la apărare juridică a fost încălcat (a fost interogat ca suspect și ar fi trebuit să fie reprezentat legal în această etapă). În plus, instanța se baza pe documente materiale și experte. La 28 mai 2009, o copie a hotărârii a fost transmisă reclamantului. La 24 iunie 2009, reclamantul, fiind reprezentat legal, a recurs în casație. El se plângea, în special, despre lipsa de acces la un avocat în timpul interogatoriului său inițial la secția de poliție la 3 Octombrie 2008. El a susținut că a fost forțat să mărturisească prin „violență fizică și presiune psihologică”. Reclamantul a contestat, de asemenea, exactitatea constatărilor experților și nu a fost de acord cu evaluarea faptelor de către instanța de judecată. În aceeași zi, reclamantul a prezentat, de asemenea, o cerere de participare la ședința de casație, împreună cu avocatul său. La 15 septembrie 2009, în cadrul unei audieri cu participarea procurorului, însă, în absența reclamantului sau avocatului său, Curtea Supremă a susținut hotărârea instanței de primă instanță, considerând că dreptul reclamantului la apărare juridică nu a fost încălcat, deoarece mărturisirea sa din 4 octombrie 2008 a fost exclusă din dovezi. Hotărârea Curții Supreme nu a menționat cererea reclamantului de participare la audiere. Dosarul în care se află nu conține nici o hotărâre a Curții Supreme în acest sens, și nu se știe dacă această decizie a fost luată deloc. Legea internă și practică Constituția Ucrainei (1996) Dispozițiile relevante ale Constituției se citesc după cum urmează: „Toată lumea are dreptul la asistență juridică. O astfel de asistență este oferită gratuit în cazurile prevăzute de lege. Toată lumea este liberă să aleagă apărătorul drepturilor sale. ...” art. 63 „O persoană nu are responsabilitatea de a refuza să depună mărturie sau de a explica ceva despre el însuși sau însuși, membrii familiei sau rudele apropiate în gradul determinat de lege. Un suspect, un acuzat sau un inculpat are dreptul de a ridica o apărare. O persoană condamnată se bucură de toate drepturile omului și cetățenilor, cu excepția restricțiilor stabilite de lege și stabilite în hotărârile judecătorești.” Codul penal (2001) În temeiul articolului 115 alineatul (1), crima premeditată este pedepsită cu închisoare pentru o perioadă de șapte-15 ani. În conformitate cu art. 2 alineatul (2) 115, crimă premeditată în circumstanțele agravante enumerate în acest alineat (inclusiv uciderea unui copil) este pedepsită cu închisoare pentru un termen de zece până la 15 ani sau închisoarea pe viață. Codul de procedură penală (1960, abrogat cu efect începând cu 19 noiembrie 2012) art. 45 prevedea că reprezentarea juridică în cursul anchetei, anchetei preliminare și procesului înaintea instanței de primă instanță era obligatorie dacă, printre altele , eventuala pedeapsă era o condamnare la viață . De asemenea , aceasta a precizat că în acest caz ar trebui să fie furnizată o reprezentare juridică de la momentul arestării sau încheierii acuzațiilor împotriva persoanei . Dispozițiile care reglementează revizuirea cassării cazurilor penale, cum sunt în vigoare la momentul material și în măsura în care este cazul, se citesc după cum urmează: art. 383. Deciziile instanței care pot fi revizuite în cadrul procedurii de cassare „Poate fi instituită o procedură de cassare în ceea ce privește: 1) hotărârile, hotărârile și hotărârile luate de o instanță de recurs care acționează ca instanță de primă instanță; ...” art. 386. Practici pentru depunerea de apeluri de casă și introducerea de apeluri de casă „În cazul hotărârilor judecătorești enumerate la art. 383 alineatul (1) din prezentul cod se poate depune apeluri în termen de o lună de la data depunerii hotărârii sau a pronunțarii hotărârii sau a hotărârii împotriva căreia se face apel; un inculpat condamnat care este reținut în arest [pot depune recursul] – în același termen de la data primirii unei copie a hotărârii sau a hotărârii. ...” art. 391. Persoanele care participă la revizuirea cazului „... O cerere a unui inculpat condamnat care este reținut în arest care să fie convocat pentru a prezenta observații în cursul revizuirii cazării a unei hotărâri judecătorești enumerate la art. 383 alineatul (1) din prezentul Cod este obligatorie pentru instanța de casă, în cazul în care este depusă în termenul depunerii unui recurs de casă. Participanții la instanța de judecată care apar la ședința de judecată au dreptul de a face declarații orale.” art. 395. Domeniul de aplicare a examinării cazului de către instanța de casă „Jurnalul de casă examinează legalitatea și rezonabilitatea hotărârii judecătorești în lumina documentelor pe dosar și a documentelor depuse în plus, în limitele apelului. ...” art. 396. Rezultatele reexaminării cazului de către instanța de casă „In urma revizuirii cassării cazului, instanța ia una dintre următoarele hotărâri: să susțină hotărârea, hotărârea sau hotărârea și să respingă apelul sau invocarea cassării; să anuleze hotărârea, hotărârea sau hotărârea și să remiteți cazul pentru o nouă investigație sau judecată sau o reexaminare de apel; să anuleze hotărârea, hotărârea sau hotărârea și să înceteze procedura; să modifice hotărârea, hotărârea sau hotărârea; ...” art. 398. Motivele de anulare sau de modificare a hotărârii, hotărârea sau de modificare a hotărârii sunt următoarele: o încălcare substanțială a legii procedurii penale; aplicarea necorespunzătoare a dreptului penal; incompatibilitatea pedepsei impuse cu gravitatea infracțiunii sau caracterul inculpatului. Hotărârea dată de o instanță de recurs care acționează ca instanță de primă instanță poate fi anulată sau modificată din cauza prejudecății, a unei anchete incomplete, a unei anchete preliminare sau judiciare, sau în cazul în care concluziile instanței declarate în hotărâre sunt incompatibile cu circumstanțele factuale ale cauzei. ...” COMPLAINTĂ Reclamantul se plâng în temeiul articolelor 6 1 și 3 (c) din Convenția cu privire la lipsa accesului la un avocat în timpul întrebărilor inițiale de la poliție și la faptul că au avut loc auzul de casă în absența lui și a avocatului său, dar cu participarea procurorului. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva acestuia, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție și în lumina garanțiilor procedurale prevăzute de alineatul (3) litera (c) din această dispoziție? În special: A fost respectat dreptul reclamantului de a nu se incrimina în sine și de a reprezenta legal, având în vedere interogarea sa inițială fără un avocat și utilizarea declarațiilor sale auto-incriminante în organismul inculparea probelor? Interesele justiției au cerut reclamantului să fie prezent la audiere a Curții Supreme? A fost respectat principiul egalității de arme în ceea ce privește procedurile dinaintea Curții Supreme, având în vedere absența reclamantului și a avocatului său de la audiere, la care a participat procurorul?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă