MARTZAKLIS ET AUTRES c. GRÈCE

Comunicat la 8 aprilie 2014 Prima secțiune Cerere nr. 20378/13 Andreas MARTZAKLIS și altele împotriva Greciei introduse la 19 martie 2013 EXPOSAT DE FAPTELE Lista părților reclamante figurează în anexă. Acestea sunt reprezentate de dl E.-L. Koutra și de dl R. Milkonova, avocate la Atena. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt seropozitivi și în prezent ținuți la spitalul Aghios Pavlos (secțiunea psihiatrică) din închisoarea Korydallos. Toate au o rată minimă de invaliditate de 67%. Într-o cerere trimisă la 5 octombrie 2012 procurorului general responsabil pentru închisoarea Korydallos, 45 de seropozitivi ținuți la spitalul Aghios Pavlos, inclusiv reclamanții, se plângeau de condițiile detenției lor la etajul al doilea al acestui spital. Ei scoteau în evidență starea de suprapopulare care domnea acolo, admiterea necontrolată a noilor bolnavi, faptul că aceștia erau ținuți împreună cu alți deținuți care sufereau de cancer, de astm, de hepatită, de boli venerice, de bronșită, de râie, de psoriazis și chiar de tuberculoză, boli care necesitau spitalizare în celule individuale, deoarece mai multe dintre ele erau transmisibile. O cantitate limitată de creme au fost distribuite la unii seropozitivi, de asemenea, afectate de râie. În timp ce le-a fost recomandat să schimbe cearceafurile și lenjerie zilnic și să le spele la temperaturi ridicate, masina de spălat rufe a fost off-service. În timp ce mergeau să - și ia medicamentele, asistentele le spuneau să nu atingă gratiile, unde le dădeau medicamentele, pentru a evita riscul infecției. La 12 octombrie 2012, procurorul-supraveghetor i-a informat pe deținuți că cazurile de glazură de la mai puțin de 15 persoane pe baza articolului 6 din Codul penitenciarelor, deținuții seropozitivi, inclusiv reclamanții, s-au plâns, de asemenea, la consiliul spitalului închisorii, dar nu au primit niciun răspuns. O delegație de seropozitivi a fost primită de procuror pentru a atrage atenția asupra faptului că numărul de persoane din spitalul Aghios Pavlos creștea și condițiile de detenție au devenit insuportabile. Reclamanții susțin că celulele sunt atât de suprapopulate, încât spațiul personal al fiecărui deținut este mai mic de 2 m2, suprafața incluzând paturile și baia. Sălile de baie nu îndeplinesc standardele minime de igienă, iar curățenia spațiului este lăsată la discreția câtorva persoane HIV care primesc o alocație și care pot cumpăra astfel produse de curățare. Hrana este atât de săracă în valoare nutrițională, încât seropozitivii riscă să declare boala, din cauza corpului lor. Locurile nu sunt încălzite suficient și deținuții sunt expuși la temperaturi scăzute, în special în timpul nopții. Mai mulți deținuți fumează în spații comune, în celule și în adăposturi și nefumători, mai ales cei care au probleme respiratorii, devin fumători pasivi. Nu există nici un medic specialist în boli infecțioase în spital, astfel încât seropozitivii sunt expuși riscului ca urmare a diagnosticării non-specialiștilor în acest domeniu. Atunci când se distribuie medicamente, la mail-ul, echipat cu mănuși, lasă cutiile la sol de cealaltă parte a barelor de celule și seropozitivele trebuie să le recupereze prin gratii, evitându-le să le atingă pe celelalte, așa cum li se recomandă. Reclamanții se plâng, de asemenea, de faptul că diagnosticarea este efectuată automat și că medicii prescrie întotdeauna aceleași medicamente fără a efectua o examinare individuală a fiecărui pacient. Transferurile către spitalele externe, dacă este necesar, sunt întotdeauna efectuate cu mult întârziere. Distribuția medicamentelor prescrise anumitor solicitanți este adesea întreruptă fără o explicație pentru perioade cuprinse între o săptămână și o lună. Alte persoane nu au început încă tratamentul și această întârziere este justificată de către medicii care le spun că limita [virusului din sânge] pentru a face necesar începerea tratamentului a fost crescută În cele din urmă, reclamanții se plâng că nu au acces la lumea exterioară, la știri sau chiar la telefon și că inculpații nu sunt separați de condamnați. Dreptul intern relevant la art. 110A din Codul penal este astfel formulat (1) Eliberarea condiționată se acordă independent de îndeplinirea condițiilor menționate în art. 105 și 106 în cazul în care condamnatul suferă de sindromul de imunodeficiență dobândită, de insuficiență renală cronică care impune hemodializă regulată sau tuberculoză tenace, si . este tetraplegic, si . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . %, dacă suferă de demență senilă și a depășit vârsta de 80 de ani sau dacă suferă de neoplasme maligne în fază terminală. (2) Verificarea condițiilor prevăzute în primul paragraf se face, la cererea condamnatului, de către camera de judecată a tribunalului corecțional competent, care dispune o expertiză specială a cărei desfășurare este stabilită printr-o decizie comună a miniștrilor justiției și sănătății, a prevăzătorității și a securității sociale. (3) Eliberarea condiționată stabilită în temeiul primului alineat al prezentului articol se înscrie în cazierul judiciar și se acordă o singură dată. Articolele relevante din Codul de procedură penală dispun de art. 497 alineatul (7) În cazul în care pârâtul a fost condamnat de o instanță judecătorească în primă instanță la o pedeapsă privativă de libertate și a formulat un apel care nu are efect suspensiv, procurorul sau el însuși pot solicita ca acesta să fie suspendat la executarea hotărârii până la pronunțarea hotărârii judecătorești în instanță. Cererea se adresează fie instanței de apel, fie, în cazul în care hotărârea este pronunțată de instanța de apel criminală, Tribunalului de apel penal care se află în formațiune de cinci judecători. În cazul în care acuzatul nu este nici deosebit de periculos, nici recidivist, în cazul în care nu riscă să fugă, în absența unor temeri egoiste, nu comite noi infracțiuni, și dacă consecințele pe care le-ar lua pentru el sau pentru familia sa executarea pedepsei până la pronunțarea hotărârii de apel sunt excesive și ireparabile. Acuzatul poate fi eliberat sub condiție (...). art. 572 Procurorul-supraveghetor în apropierea tribunalului corecțional al locului în care se aplică pedeapsa, exercită competențele prevăzute de Codul [de procedură penală] privind prelucrarea deținuților și controlul executării culpelor și aplicarea măsurilor de securitate, în conformitate cu dispozițiile prezentului cod, ale Codului Penal și ale legilor aferente. În vederea exercitării funcțiilor menționate mai sus, procurorul-supraveghetor în apropierea tribunalului corecțional vizitează închisoarea cel puțin o dată pe săptămână. În timpul acestor vizite, acesta îi înțelege pe deținuții care au solicitat în prealabil o audiere. (...) La art. 6 din Codul penal (Legea 2776/99) se citește astfel. Deținuții au dreptul de a se adresa în scris și la intervale rezonabile în cadrul Consiliului închisorii, în cazul în care sunt implicați în mod ilegal sau au ordine împotriva lor și în cazul în care dispozițiile prezentului cod nu prevăd o altă cale de atac. În termen de 15 zile de la notificarea unei decizii de respingere sau la o lună de la depunerea cererii, în cazul în care administrația a omis să ia o decizie, deținuții au dreptul să sesizeze instanța competentă cu privire la executarea pedepselor. În cazul în care instanța are dreptul la acțiune, aceasta dispune măsurile care pot fi luate în conformitate cu actul sau ordinea ilegală (...) Constatările instituțiilor naționale și internaționale Ombudsmanul Republicii la 24 octombrie și 9 noiembrie 2011, douăzeci și opt de seropozitivi deținuți la spitalul Agios Pavlos din închisoarea Korydallos, l-au sesizat pe Ombudsmanul Republicii cu o cerere pentru a se plânge de condițiile lor de detenție. La 8 februarie 2012, o delegație a serviciului Ombudsmanului a vizitat locul. Într-un raport întocmit la 26 octombrie 2012 după această vizită, Ombudsmanul Republicii sublinia în special în ceea ce privește seropozitivii deținuți (...) în același timp, spitalul găzduiește 51 de deținuți seropozitivi într-un spațiu separat cu o capacitate de 35 de persoane. Numărul mare de deținuți în comparație cu infrastructurile existente este cea mai gravă problemă din cadrul spitalului. În ciuda mărimii mari a adăposturilor, situația a devenit sufocantă și condițiile de viață insuportabile și periculoase pentru deținuți, din cauza numărului tot mai mare de seropozitivi. Astfel, normele în materie de spațiu personal nu sunt respectate (...). În plus, etalarea permanentă și forțată a persoanelor care, pe lângă seropozitivitate, suferă de alte boli, cum ar fi astmul, bolile venerice, psoriazisul, tuberculoza nediagnosticată, cauzează riscul transmiterii acestor boli și îngreunează tratamentul bolnavilor. (...) Punctul culminant al cererei se referă la petiția cu care pacienții cu HIV pozitivi au fost tratați. Se menționa că tratamentele au fost întrerupte pe perioade lungi de timp din cauza lipsei creditelor și în ciuda faptului că acestea ar trebui administrate în mod continuu, în caz contrar efectul lor este anulat. Din discuțiile cu medicii și din conducere reiese că, în ciuda eforturilor depuse pentru a programa administrarea acestor tratamente, creșterea numărului de seropozitivi care au nevoie de ele, combinată cu lipsa unui credit nelimitat pentru cumpărarea de medicamente, are ca rezultat întârzieri. La data vizitei, dintr - un număr total de 51 seropozitivi, 18 primeau tratament, iar 5 urmau să primească tratament, dar acordul Ministerului Sănătății pentru creditele necesare era încă în așteptare. (...) Ceilalți nu primeau tratament, dar erau urmăriți astfel încât necesitatea unui tratament să fie reevaluată. (...) Dosarele medicale care au fost examinate în mod aleatoriu de către delegația Ombudsmanului au arătat că acestea conțin informații care se abateu de la gradul de precizie și de detaliu impus de Codul de conduită medicală și nu permit monitorizarea eficientă a aspectelor medicale ale persoanelor spitalizate. (...) VII. Concluzia (...) Chiar dacă seropozitivii nu sunt pacienți care au nevoie de spitalizare, s-a decis ca aceștia să fie plasați la clinica închisorii, astfel încât să aibă condiții mai bune de detenție și acces direct la serviciile de sănătate. Cu toate acestea, din cauza creșterii numărului acestora, condițiile de detenție s-au înrăutățit și s-au înregistrat probleme legate de tratamentul lor. În plus, ei sunt privați de drepturile fundamentale de care ar trebui să se bucure deținuții, indiferent de seropozitivitate, în timpul șederii lor într - o instituție penitenciară, cum ar fi sportul, formarea profesională, școala pentru minori, divertismentul, munca... În cele din urmă, reunirea seropozitivilor într-o aripă a închisorii a creat condiții de viață în ghetou și a favorizat stigmatizarea lor. (...) Nu este permisă nici un fel de izolare ne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . , 25.1.2005, § 55). În schimb, cei care sunt bolnavi de SIDA trebuie tratați fără a fi obligați să fie izolați în totalitate, în cazul în care acest lucru este doar pentru protecția lor împotriva bolilor infecțioase la care sunt vulnerabili din cauza fragilității sistemului imunitar.... Într-un comunicat de presă din 6 martie 2014, Ombudsmanul Republicii reamintea constatările sale și concluziile raportului său din 2012. La 4 martie 2014, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, raportoarea PEAPCE privind accesul egal la asistență medicală, Liliane Maury Pasquier (Elveția, SOC), a solicitat autorităților elene să îmbunătățească situația în cel mai scurt timp posibil, în acest sens. Sunt foarte îngrijorată de condițiile nesănătoase ale deținuților din spitalul Korydallos (Atena) care au fost transferați în mass-media. La spital, conceput pentru 60 de persoane, ar găzdui în prezent 200 de deținuți, dintre care majoritatea ar fi seropozitivi sau ar suferi de boli contagioase, cum ar fi tuberculoza și hepatita. În astfel de condiții, este imposibil să se asigure deținuților asistență medicală adecvată, fără a uita că suprapopularea nu poate decât să contribuie la răspândirea bolilor contagioase care pun în pericol viața tuturor deținuților din spital. Aș dori să subliniez faptul că dreptul la sănătate este un drept fundamental al omului și că statul trebuie să asigure tuturor și tuturor accesul echitabil la asistența medicală adecvată. Acest lucru este cu atât mai mult cazul atunci când . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . De asemenea, fac apel la guvernul elen să îmbunătățească condițiile de viață ale deținuților din spitalul Korydallos cât mai curând posibil. Pe de altă parte, aș dori să subliniez faptul că o posibilă eliberare a unor prizonieri de la spital anunțată de ministrul justiției nu va avea nici un sens dacă guvernul elen va garanta că deținuții vor beneficia de îngrijirile necesare imediat după ieșirea lor din GRIFS. Invocând art. 3 din Convenție (voletele materiale și procedurale), reclamanții se plâng de condițiile lor de deținere și de interdicția autorităților de a lua în considerare dacă aceste condiții sunt compatibile cu starea lor de sănătate. Invocând art. 3, coroborat cu art. 13 din Convenție, reclamanții se plâng de absența unei acțiuni efective pentru a se plânge de condițiile lor de detenție. Invocând art. 3, coroborat cu art. 14 din Convenție, reclamanții se plâng că fac obiectul unui tratament discriminatoriu din cauza Într-o aripă specifică a spitalului Aghios Pavlos și a modului în care își primesc medicamentele. Invocând art. 3, coroborat cu art. 14 din Convenție, reclamanții se referă la un tratament discriminatoriu între seropozitorii condamnați în temeiul unei hotărâri judecătorești și seropozitivii plasați în detenție provizorie : Primele pot solicita și obține eliberarea lor în conformitate cu art. 110A și 497 alin. (7) din Codul penal, în timp ce al doilea nu poate beneficia de aceste dispoziții. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Părțile sunt invitate să indice care dintre cei care sunt deținuți în temeiul unei hotărâri judecătorești de condamnare și cei care sunt în detenție provizorie. Reclamanții, cel puțin cei care au fost deținuți în temeiul unei hotărâri judecătorești de condamnare, ar putea beneficia de art. 110A din Codul penal sau de art. 479 alineatul (7) din Codul de procedură penală, pentru a îndeplini condiția de epuizare a căilor de atac interne Reclamanții sunt supuși, cu încălcarea articolului 3, luate separat sau combinate cu art. 14 din Convenție, tratamente inumane sau degradante, din cauza condițiilor lor de detenție în spitalul Aghios Savvas din închisoarea Korydallos și din cauza Au avut reclamanții la dispoziția lor, astfel cum se prevede la art. 13 din convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut formula o acțiune de necunoaștere a articolului 3 în ceea ce privește condițiile de detenție și tratamentul medical acordat spitalului din închisoarea Korydallos? ? În special, sesizarea procurorului-supraveghetor al închisorii și al Consiliului închisorii constituie o cale de atac eficientă în cazuri precum cele ale acestor solicitanți Cei care sunt reținuți provizoriu și care, din acest motiv, nu ar putea beneficia de dispozițiile articolului 497 alineatul (7) din Codul de procedură penală, au făcut obiectul unei diferențe de tratament, contrar articolului 14 coroborat cu art. 3, în raport cu cei care pot invoca acest articol pentru a solicita eliberarea lor în libertate Anexă Andreas MARTZAKLIS născut la data de 28/07/1951 Christos SARRIS născut la data de 10.10/1968 Christos EFSTATHIOU născut la data de 09/11/1972 Efthymios KARATZOGLOU Ahileas PAPADIOTIS născut la data de 09/01/1983 Dimitrios NIKOLOPOULOS născut la data de 02/11/1985 Spyridon PETRINITIS născut la 1.1.1979 Chrysafis CHATZIKOS născut la data de 13.9.1979 Christos DORIZAS născut la data de 12.8.1976 Panagiotis KORMALIS născut la data de 02.8.1979 Aimilianos CHATITOGLOU născut la data de 14.8.1982 Antonios POULOPOULOS născut la data de 25/01/1968 Nikolaos DROSAKIS născut la data de 19/06/1986

Communiquée le 8 avril 2014

PREMIÈRE SECTION

Requête n

o

20378/13

Andreas MARTZAKLIS et autres

contre la Grèce

introduite le 19 mars 2013

EXPOSÉ DES FAITS

La liste des parties requérantes figure en annexe. Elles sont représentées par M

es

E.-L. Koutra et R. Milkonova, avocates à Athènes.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.

Les requérants sont séropositifs et actuellement détenus à l’hôpital Aghios Pavlos (section psychiatrique) de la prison de Korydallos. Ils ont tous un taux d’invalidité minimum de 67%.

Dans une pétition envoyée le 5 octobre 2012 au procureur-superviseur responsable de la prison de Korydallos, quarante-cinq séropositifs détenus à l’hôpital Aghios Pavlos, dont les requérants, se plaignaient des conditions de leur détention au deuxième étage de cet hôpital. Ils soulignaient l’état de surpopulation qui y régnait, l’admission incontrôlée de nouveaux malades, le fait qu’ils étaient détenus mélangés avec d’autres détenus souffrant du cancer, d’asthme, d’hépatite, de maladies vénériennes, de bronchite, de gale, de psoriasis et même de tuberculose, maladies qui nécessitaient une hospitalisation dans des cellules individuelles car plusieurs d’entre elles étaient transmissibles. Une quantité limitée de crèmes avaient été distribuées à certains séropositifs atteints aussi de la gale. Alors qu’il leur était conseillé de changer de draps et de sous-vêtements quotidiennement et de les faire laver à haute température, le lave-linge était hors service. Lorsqu’ils allaient chercher leurs médicaments, les infirmières leur disaient de ne pas toucher les barreaux, par où elles leur passaient les médicaments, pour éviter le risque d’infection. Aucune information officielle n’a été donnée aux détenus par le personnel administratif ou médical dans le but de minimiser la gravité de l’épidémie.

Le 12 octobre 2012, le procureur-superviseur informa les détenus que les cas de gale s’élevaient à «

seulement 15 personnes

».

Se fondant sur l’article 6 du code pénitentiaire, les détenus séropositifs, dont les requérants, se plaignirent aussi auprès du conseil de l’hôpital de la prison, mais ils ne reçurent aucune réponse.

Une délégation de séropositifs fut accueillie par le procureur-superviseur pour attirer l’attention sur le fait que le nombre de personnes détenues dans l’hôpital Aghios Pavlos ne cessait de croître et que les conditions de détention étaient devenues insupportables.

Les requérants soutiennent que les cellules sont tellement surpeuplées que l’espace personnel de chaque détenu est de moins de 2 m², superficie incluant les lits et la toilette.

Les salles d’eau ne remplissent pas le standard minimum d’hygiène et la propreté des lieux est laissée à la discrétion de quelques personnes séropositives qui reçoivent une allocation et qui peuvent ainsi acheter des produits de nettoyage.

La nourriture est tellement pauvre en valeur nutritionnelle que les séropositifs risquent de déclarer la maladie, en raison de l’affaiblissement de leur organisme.

Les lieux ne sont pas suffisamment chauffés et les détenus sont exposés à de basses températures surtout pendant la nuit.

La question de fumeurs n’est pas non plus réglée. Plusieurs détenus fument dans les espaces communs, les cellules et les chambrées et les non-fumeurs, surtout ceux qui ont des problèmes respiratoires, deviennent de fumeurs passifs.

Il n’y a pas de médecin spécialiste des maladies infectieuses à l’hôpital, de sorte que les séropositifs encourent des risques suite à des diagnostics de non-spécialistes en la matière.

Lors de la distribution des médicaments, l’infirmier, équipé de gants, laisse les boîtes au sol de l’autre côté des barreaux des cellules et les séropositifs doivent récupérer les leurs à travers les barreaux en évitant de toucher les autres, comme l’infirmier le leur recommande.

Les requérants se plaignent aussi du fait que les diagnostics sont faits de manière automatique et que les médecins prescrivent toujours les mêmes médicaments sans procéder à un examen individuel de chaque patient. Les transferts vers les hôpitaux externes, en cas de besoin, sont toujours faits avec beaucoup de retard. La distribution des médicaments prescrits à certains requérants est souvent interrompue sans explication pour des périodes variant entre une semaine et un mois. D’autres requérants n’ont pas encore entamé leur traitement et ce retard est justifié par les médecins qui leur affirment que «

la limite [du virus dans le sang] pour rendre nécessaire le commencement du traitement a été augmentée

».

Enfin, les requérants se plaignent qu’ils n’ont pas accès au monde extérieur, aux actualités voire même au téléphone, et que les prévenus ne sont pas séparés des condamnés.

B.

Le droit interne pertinent

L’article 110A du code pénal est ainsi libellé

:

«

%, s’il souffre de démence sénile et qu’il a dépassé l’âge de quatre-vingts ans révolus, ou s’il est atteint de néoplasmes malins en phase terminale.

»

Les articles pertinents du code de procédure pénale disposent

:

Article 497 § 7

«

Lorsque l’accusé a été condamné par un jugement d’une juridiction de première instance à une peine privative de liberté et qu’il a formé un appel n’ayant pas d’effet suspensif, le procureur ou lui-même peuvent demander qu’il soit sursis à l’exécution du jugement jusqu’à ce que la juridiction d’appel se prononce de manière définitive. La demande est adressée soit à la juridiction d’appel soit, si le jugement est rendu par la cour d’appel criminelle, à la cour d’appel criminelle siégeant en formation de cinq juges. Le sursis est ordonné si l’accusé n’est ni particulièrement dangereux ni récidiviste, s’il ne risque pas de fuir, en l’absence de craintes sérieuses qu’il ne commette de nouvelles infractions, et si les conséquences qu’emporterait pour lui ou pour sa famille l’exécution de la peine jusqu’au prononcé de l’arrêt d’appel sont excessives et irréparables. L’accusé peut être libéré sous condition (...).

»

Article 572

«

1.

Le procureur-superviseur près le tribunal correctionnel du lieu où la peine est purgée, exerce les compétences prévues par le code [de procédure pénale] concernant le traitement des détenus et contrôle l’exécution des peines et l’application des mesures de sécurité, conformément aux dispositions du présent code, du code pénal et des lois y afférentes.

2.

En vue d’exercer les fonctions susmentionnées, le procureur-superviseur près le tribunal correctionnel visite la prison au moins une fois par semaine. Lors de ces visites, il entend les détenus qui ont préalablement sollicité une audition.

(...)

»

L’article 6 du code pénitentiaire (loi

n

o

2776/1999) se lit ainsi

:

«

1.

Les détenus ont le droit de s’adresser par écrit et à des intervalles raisonnables au Conseil de la prison, en cas d’actes ou d’ordres illégaux pris à leur encontre et si les dispositions du présent code ne prévoient pas d’autre recours. Dans les quinze jours suivant la notification d’une décision de rejet ou un mois après le dépôt de la demande, si l’administration a omis de prendre une décision, les détenus ont le droit de saisir le tribunal compétent de l’exécution des peines. Si le tribunal fait droit au recours, il ordonne les mesures susceptibles de pallier l’acte ou l’ordre illégal (...)

»

C.

Les constats des institutions nationales et internationales

1.

Le Médiateur de la République

Les 24 octobre et 9 novembre 2011, vingt-huit séropositifs détenus à l’hôpital Aghios Pavlos de la prison de Korydallos saisirent d’une pétition le Médiateur de la République pour se plaindre de leurs conditions de détention. Le 8 février 2012, une délégation du service du Médiateur visita les lieux.

Dans un rapport établi le 26 octobre 2012 suivant cette visite, le Médiateur de la République soulignait plus particulièrement en ce qui concernait les séropositifs détenus

:

«

(...) En même temps, l’hôpital accueille 51 détenus séropositifs dans un espace séparé d’une capacité de 35 personnes.

Le grand nombre de détenus par rapport aux infrastructures existantes constitue le problème le plus grave au sein de l’hôpital. En dépit de la grande taille des chambrées, la situation est devenue étouffante et les conditions de vie insupportables et dangereuses pour la vie des détenus, en raison du nombre croissant de séropositifs. Ainsi, les normes en matière d’espace personnel ne sont pas respectées (...). En outre, l’entassement permanent et forcé des personnes qui, en plus de la séropositivité, souffrent d’autres maladies, telles asthme, maladies vénériennes, psoriasis, tuberculose non diagnostiquée, cause des risques de transmission de ces maladies et rend difficile le traitement des malades.

(...)

Le point culminant de la pétition concernait l’irrégularité avec laquelle les séropositifs recevaient leur traitement. Il était mentionné que les traitements étaient interrompus pendant de longues périodes en raison du manque de crédits et en dépit du fait que ceux-ci devaient être administrés de manière continue, faute de quoi leur effet est annulé. Il ressort des discussions avec les médecins et la direction que malgré les efforts faits pour programmer l’administration de ces traitements, l’augmentation du nombre des séropositifs qui ont en ont besoin, combiné avec le manque d’un crédit illimité pour l’achat des médicaments, a comme conséquence de retards. A la date de la visite, sur un nombre total de 51 séropositifs, 18 recevaient un traitement et 5 devraient en recevoir, mais l’accord de ministère de la Santé pour les crédits nécessaires était encore en attente. (...) Les autres ne recevaient pas de traitement, mais ils étaient suivis de manière à ce que la nécessité d’un traitement soit réévaluée.

(...)

Les dossiers médicaux qui ont été examinés au hasard par la délégation du Médiateur a permis de constater qu’ils contenaient des informations qui s’écartaient du degré de précision et de détail imposé par le code de la déontologie médicale et ne permettent pas le suivi efficace de l’historique médical des personnes hospitalisées. (...)

VII. Conclusion

(...)

Même si les séropositifs ne sont pas des patients ayant besoin d’hospitalisation, il a été décidé de les placer au dispensaire de la prison afin qu’ils aient de meilleures conditions de détention et un accès plus direct aux services de santé. Toutefois, en raison de l’augmentation de leur nombre, les conditions de détention ont empiré et on note des problèmes concernant leur traitement. En outre, ils sont privés des droits fondamentaux dont devraient jouir les détenus, indépendamment de la séropositivité, lors de leur séjour dans un établissement pénitentiaire, comme le sport, la formation professionnelle, la scolarité pour les mineurs, le divertissement, le travail, (...). Enfin, le rassemblement des séropositifs dans une aile de la prison a créé des conditions de vie en ghetto et favorise leur stigmatisation. (...) Aucune sorte d’isolement n’est permise en principe, en raison d’infection par le virus HIV (Cour européenne des droits de l’homme,

Enhorn c. Suède

, 25.1.2005, § 55). En revanche, ceux qui sont malades du sida doivent être traité sans être mis nécessairement en isolement total, si ce n’est que pour leur protection contre les maladies infectieuses auxquelles ils sont vulnérables en raison de la fragilisation de leur système immunitaire. (...)

»

Dans un communiqué de presse du 6 mars 2014, le Médiateur de la République rappelait ses constats et les conclusions de son rapport de

Εθνικό Σύστημα Υγείας

), décidée en 2009, n’a pas encore été réalisée.

2.

L’Assemblée Parlementaire du Conseil de l’Europe

La rapporteure de l’APCE sur l’égalité de l’accès aux soins de santé, Liliane Maury Pasquier (Suisse, SOC), a appelé, le 4 mars 2014, les autorités grecques à améliorer la situation dans les meilleurs délais, en ces termes

:

«

Je suis très préoccupée par les conditions insalubres des détenus de l’hôpital pénitentiaire de Korydallos (Athènes) reportées dans les médias. L’hôpital, conçu pour 60 personnes, accueillerait actuellement 200 détenus dont la plupart seraient séropositifs ou souffriraient de maladies contagieuses comme la tuberculose et l’hépatite. Dans de telles conditions, il est impossible d’assurer aux détenus des soins de santé appropriés, sans oublier que la surpopulation ne peut que contribuer à la propagation des maladies contagieuses mettant ainsi en danger la vie de tous les détenus de l’hôpital.

Je tiens à rappeler que le droit à la santé est un droit fondamental de l’être humain et que l’Etat doit assurer à toutes et à tous un accès équitable aux soins de santé appropriés. Ceci est d’autant plus le cas lorsqu’il s’agit, comme en l’espèce, de prisonniers qui sont entièrement sous le pouvoir et la responsabilité de l’Etat. Aussi, j’appelle le gouvernement grec à améliorer les conditions de vie des détenus de l’hôpital pénitentiaire de Korydallos dans les meilleurs délais. Par ailleurs, je tiens à souligner qu’une éventuelle libération de certains prisonniers de l’hôpital annoncée par le ministre de la Justice n’aura de sens que si le gouvernement grec garantit que des soins nécessaires seront prodigués aux prisonniers dès leur sortie

».

GRIEFS

Invoquant l’article 3 de la Convention (volets matériel et procédural), les requérants se plaignent de leurs conditions de détention et de l’omission des autorités d’examiner si ces conditions sont compatibles avec leur état de santé.

Invoquant l’article 3, combiné avec l’article 13 de la Convention, les requérants se plaignent de l’absence d’un recours effectif pour se plaindre de leurs conditions de détention.

Invoquant l’article 3, combiné avec l’article 14 de la Convention, les requérants se plaignent de faire l’objet d’un traitement discriminatoire en raison de leur «

ghettoïsation

» dans une aile spécifique de l’hôpital Aghios Pavlos et de la manière dont ils reçoivent leurs médicaments.

Invoquant l’article 3, combiné avec l’article 14 de la Convention, les requérants invoquent un traitement discriminatoire entre les séropositifs condamnés en vertu d’une décision judiciaire et les séropositifs placés en détention provisoire

: les premiers peuvent demander et obtenir leur mise en liberté en application des articles 110A et 497 § 7 du code pénal, alors que les seconds ne peuvent pas bénéficier de ces dispositions.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Les parties sont invitées à indiquer quels sont parmi les requérants ceux qui sont détenus en vertu d’une décision judiciaire de condamnation et ceux qui sont en détention provisoire.

2.

Les requérants, du moins ceux qui étaient détenus en vertu d’une décision judiciaire de condamnation, pourraient-ils bénéficier des articles

110A du code pénal ou de l’article 479 § 7 du code de procédure pénale, afin de satisfaire la condition de l’épuisement des voies de recours internes

?

3.

Les requérants sont-t-ils soumis, en violation de l’article

3, pris isolément ou combiné avec l’article 14 de la Convention, à des traitements inhumains ou dégradants, en raison de leurs conditions de détention dans l’hôpital Aghios Savvas de la prison de Korydallos et en raison de leur prétendue «

ghettoïsation

» dans une aile spécifique de cet hôpital

? En outre, sont-ils soumis à un traitement médical adapté à leur état de santé

?

4.

Les requérants avaient-ils à leur disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel ils auraient pu formuler leur grief de méconnaissance de l’article 3 en ce qui concerne leurs condition de détention et leur traitement médical dispensé à l’hôpital de la prison de Korydallos

? En particulier, la saisine du procureur-superviseur de la prison et du conseil de la prison constitue-t-elle un recours effectif dans des cas comme ceux de ces requérants

?

5.

Ceux qui parmi les requérants sont placés en détention provisoire et qui pour cette raison ne pourraient pas bénéficier des dispositions de l’article 497 § 7 du code de procédure pénale, ont-ils fait l’objet d’une différence de traitement, contraire à l’article 14 combiné avec l’article 3, par rapport aux condamnés qui, eux, peuvent invoquer cet article afin de demander leur mise en liberté

?

ANNEXE

Andreas MARTZAKLIS né le 28/07/1951

Christos SARRIS né le 10.10/1968

Christos EFSTATHIOU né le 09/11/1972

Efthymios KARATZOGLOU

Achilleas PAPADIOTIS né le 09/01/1983

Dimitrios NIKOLOPOULOS né le 02/11/1985

Spyridon PETRENITIS né le 01/03/1979

Chrysafis CHATZIKOS né le 13/09/1979

Christos DORIZAS né le 12/08/1976

Panagiotis KORMALIS né le 02/08/1979

Aimilianos CHAMITOGLOU né 14/07/1982

Antonios POULOPOULOS né le 25/01/1968

Nikolaos DROSAKIS né le 19/06/1986