Mladina D.D. Ljubljana împotriva Sloveniei

Reclamantul, societatea privată Mladina d.d. Ljubljana, a cărui sediul social se află în Ljubljana, este editorul revistei săptămânale Mladina. La 16 și 22 iunie 2005, Adunarea Națională (denumită în continuare „Parlamentul”) a examinat un proiect de lege privind parteneriatele civile cu același sex. La o dată ulterioară a adoptat Legea privind înregistrarea parteneriatului civil cu același sex (denumită în continuare „Actul”). În cursul dezbaterii parlamentare cu privire la această chestiune, unii deputați ai Partidului Național sloven (denumit în continuare „SNP”), care s-au opus recunoașterii juridice a parteneriatelor cu același sex, au luat cuvântul pentru a-și exprima dezacordul cu proiectul propus.

La 27 iunie 2005, revista Mladina a publicat un articol de o pagină intitulat „Legea privind înregistrarea parteneriatului civil la Same-Sex” adoptată, cu poziția în primul rând: „Aripii drepți plini de mândrie, dar în conformitate cu organizațiile non-guvernamentale, Actul nu este în conformitate cu Constituția”, rezumatând dezbaterea parlamentară anterioară adoptării Actului. Primele trei paragrafe ale articolului se citesc după cum urmează: „Săptămâna trecută, a doua lectură a Legii propuse privind înregistrarea parteneriatelor civile cu același sex s - a încheiat ca un curs de accident în mod îngust, înconjurat de o mentalitate a Epocii de Pietre. Reprezentanții noștri aleși au fost atât de dornici să respingă amendamentele la proiectul [și] drepturile reale ale cetățenilor orientați pe același sex, încât au decis să adopte Actul în cadrul celei de-a treia încercări în cadrul unei singure sesiuni parlamentare.

Miercuri, Actul a venit la fructe, rezultatul fiind 44 de voturi împotrivă cu 3 ... armele SNP ... s-au strălucit strălucitor în timpul explicației voturilor lor. [B.Z.] a scos toate aceleași stupidități ca în lectura anterioară (cum ar fi că Actul a fost complet inutile, că Actul a fost extorcat de grupuri marginale, că există alte grupuri care merită prioritatea legislației), și a abordat obiecțiile împotriva utilizării cuvintelor sale, cum ar fi "faggots" și "lesbians" în urmă cu o săptămână. El a declarat: "De unde vin eu, îi numim "fagguți" și "lesbieni"; în Primarska [o regiune din Slovenia], ei sunt numiti "kulotini" și în Ljubljana ei sunt "gays". Eu nu sunt cineva care să-și schimbe modul de a vorbi doar pentru că a venit la Ljubljana.

În Štajerska [o altă regiune din Slovenia], avem pur și simplu fagoți și lesbieni.” [S.P.], de asemenea de la SNP, asigurat cu un zâmbet joacă că probabil nu a existat o singură persoană în sala de adunări care a dorit „frutul loinilor lor să se declare ceea ce votăm astăzi, cu drepturile noastre ... Cu alte cuvinte, niciunul dintre noi nu ar dori să aibă un fiu sau o fiică care să opteze pentru acest tip de căsătorie. Dacă oamenii noștri fără adăpost ar putea urma urmele de pâine în Finlanda sau chiar mai departe, lăsați aceste doamne și domnilor să meargă și acolo să se căsătorească. Dar cele mai mari victime ale acestei legi ar fi copiii unei astfel de căsătorii: „Imaginați-vă doar un copil al cărui tată vine să-l ia de la școală și îl salute cu „Heeeey, am venit să vă iau hooooome!

Ați luat haina pe încă?” El a însoțit această observație genială cu o imitare cafea care ar fi trebuit probabil să ilustreze clar unele înțelegere ortodoxă a unui fagot efeminat stereotipic și cu maniere, în timp ce, în realitate [ce a ilustrat a fost] doar atitudinea tipic a unui faliment cerebral care este norocos să trăiască într-o țară cu un astfel de pool limitat de resurse umane, încât o persoană din caracteristicile sale poate ajunge chiar în Parlament, atunci când într-o țară normală demn de orice respect el nu ar putea fi chiar un javier în școala primară urbană medie.” 8. În cea de-a doua jumătate a articolului, autorul a descris în primul rând răspunsurile altor parlamentari la discursurile membrilor SNP, și în ultimii doi paragrafi încheiat cu opiniile privind nou-adoptarea Actului exprimat de organizațiile neguvernamentale care susțin drepturile cuplurilor de același sex, care deploră în principal faptul că legea acordă un set foarte limitat de drepturi acestor cupluri.

Acesta s-a încheiat prin raportarea anunțului de către reprezentanții acestor organizații că acestea ar contesta nou-adoptarea Actului în fața Curții Constituționale. La 26 august 2005, membrul SNP S.P. a adus o acțiune în fața Curții de districtul Ljubljana pentru difamarea onoarei și a reputației sale împotriva companiei solicitante, susținând că a suferit o durere mentală severă datorită ofensivității articolului. El a susținut că reprezentarea lui ca „caută cerebrală” a fost obiectivă și subjectivă ofensivă, singura sa intenție de a-l reduce. 10. La 20 septembrie 2005, societatea reclamantă a răspuns că a considerat că acțiunile sale au fost legale, deoarece un echilibru trebuie să fie atins între dreptul de onoare și reputație al S.P.

și dreptul său la libertatea de exprimare. A invocat standardele și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește libertatea presei de a transmite informații cu privire la chestiunile de interes public. Societatea reclamantă a considerat că declarațiile S.P. în dezbaterea parlamentară au constituit un atac insultant care degrada homosexualii, și, prin urmare, criticile publicate în Mladina. Cu toate acestea, articolul critic nu a fost îndreptat spre a-și închide S.P. ca persoană, ci a constituit o reacție la propriile sale declarații extreme în termeni asemănătoare. 11. La 28 februarie 2006, Curtea de District din Ljubljana a organizat o ședință nesfârșită. 12. La 16 mai 2006, s-a desfășurat o altă ședință la care Curtea a auzit S.P., care a declarat că nu a ofensat pe nimeni cu remarcile sale, și nu a vrut să facă acest lucru.

El a luat remarcile ofensive în Mladina ca un atac asupra caracterului său și a fost foarte rănit de ei, mai ales când a devenit subiectul ridiculizării în comunitatea sa locală. 13. În aceeași dată, Curtea de District din Ljubljana și-a pronunțat hotărârea, în care a susținut parțial cererea S.P. și a ordonat societății reclamante să-i plătească daune în valoare de 700.000 de tolari sloveni (2.921.05 euro (EUR). Societatea reclamantă a fost, de asemenea, ordonată să publice introducerea și partea operativă a hotărârii în Mladina. Restul cererii S.P. a fost respins. Curtea a recunoscut că societatea reclamantă are dreptul de a publica observații critice privind comportamentul S.P. în dezbaterea parlamentară; totuși, termenul „falte cerebrală” a făcut referire la caracteristicile sale personale și a fost, prin urmare, ofensivă obiectiv.

În opinia instanței, utilizarea unei astfel de limbi ofensive nu a servit pur și simplu scopul de a transmite informații publicului. În plus, descrierea din articol nu constituie o critică serioasă a lucrărilor S.P.. 14. În ceea ce privește comportamentul S.P., instanța a susținut că gesturile pe care le-a folosit pentru a imita comportamentul unui om homosexual pur și simplu reamintesc gesturile făcute de actori pentru a transmite ideea homosexualității. Curtea nu a găsit nici discursul și comportamentul lui S.P. ca fiind ofensiv pentru homosexuali, nici nu a considerat că a fost destinată promovării prejudecăților și intoleranței împotriva lor. La 24 ianuarie 2007, Curtea Superioră Ljubljana a respins apelul societății reclamante.

A susținut apelul S.P. în ceea ce privește textul care urmează să fie publicat în Mladina informand publicul hotărârii, dar a respins cererea de daune mai mari. Curtea Supremă a susținut concluzia Curții de District că declarațiile din articolul încurcat constituie o hotărâre ofensivă a personalității S.P., care nu a fost obligată să reziste. Curtea a susținut în continuare că, chiar presupunând că discursul S.P. a fost ofensiv pentru homosexuali, care nu a justificat răspunsul brut al companiei solicitante îndreptat spre el personal. 17. La 10 noiembrie 2007, societatea reclamantă a depus o plângere constituțională în fața Curții Constituționale, susținând, printre altele, că articolul încurcat va fi considerat o satiră politică în care autorul și-a exprimat doar opinia asupra desfășurării S.P.

într-o dezbatere parlamentară publică. De asemenea, a susținut că cuvintele “atitudinea tipica a unui faliment cerebral” nu au fost vizate de S.P. ca persoană, ci de imitarea gesturilor presupuse tipice a oamenilor homosexuali. 18. La 10 septembrie 2009, Curtea Constituțională, cu o majoritate de șase voturi pentru trei voturi, a respins plângerea societății reclamante, susținând că instanțele inferiore au ajuns într-un echilibru echitabil între libertatea de exprimare și demnitatea personală a S.P.. Curtea a recunoscut limitele largi asociate cu libertatea presei, mai ales atunci când raportează chestiuni de mare interes public, dar a constatat, pe baza faptelor cazului în cauză, că instanțele inferiore au aplicat în mod corespunzător criteriile rezultate din propria jurisprudență și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Curtea a respins afirmația societății reclamante că criticile în cauză nu au fost vizate de S.P. ca persoană, ci de imitarea homosexualilor, concluzând că cititorul mediu ar înțelege observația ca o evaluare a informațiilor și caracteristicilor personale ale S.P... 19. Acesta a respins, de asemenea, argumentul societății reclamante că articolul trebuie considerat ca o satiră, deoarece din text a fost evident că acesta a fost destinat să informeze publicul cu privire la conținutul dezbaterii parlamentare și să exprime un aviz critic al discursurilor deputaților individuali. În ceea ce privește argumentul societății reclamante privind faptul că declarația ofensivă a fost un răspuns la propriile remarci ofensive ale S.P., Curtea Constituțională a recunoscut că, în astfel de cazuri, criticile mai ascuțite ar putea fi permise, dar numai dacă există o bază suficientă de faptă pentru aceasta.

Întrucât instanța nu a constatat nicio legătură substanțială între discursul S.P. și evaluarea abilităților sale intelectuale, a concluzionat că criticile nu erau justificate. În opinia Curții Constituționale, articolul impugnat și caracterizarea ofensivă a autorului S.P. nu au contribuit nici la informarea oamenilor, nici la o discuție publică social responsabilă cu privire la poziția homosexualilor. 20. Judecătorul constituțional C.R. a prezentat o opinie disidentă în care a referit la un climat de toleranță generală față de declarații intolerante și ofensive împotriva homosexualilor. El a exprimat, de asemenea, opinia că instanța inferioară a fost prejudecată și că Curtea Constituțională nu a aplicat în mod corespunzător standardele de libertate a presei elaborate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

5. The applicant, the private company Mladina d.d. Ljubljana, whose registered office is in Ljubljana, is the publisher of the weekly magazine Mladina. 6. On 16 and 22 June 2005 the National Assembly (hereinafter –“Parliament”) examined a draft law on same-sex civil partnerships. At a later date it adopted the Registration of Same-Sex Civil Partnerships Act (hereinafter – “the Act”). During the parliamentary debate on the issue, certain deputies of the Slovenian National Party (hereinafter – “the SNP”), which opposed legal recognition of same-sex partnerships, took the floor in order to express their disagreement with the proposed draft.

7. On 27 June 2005 the Mladina magazine published a one-page article entitled “Registration of Same-Sex Civil Partnerships Act adopted”, with the standfirst: “Right-wingers full of pride, but according to non-governmental organisations the Act is not consistent with the Constitution”, summarising the parliamentary debate preceding the adoption of the Act. The first three paragraphs of the article read as follows: “Last week, the second reading of the proposed Act on the registration of same-sex civil partnerships ended up as a crash course in narrow-mindedness, pervaded by a Stone Age mentality. Our elected representatives were so keen to reject amendments to the draft [and the] actual rights of same-sex oriented citizens that they decided to pass the Act at the third attempt within one single parliamentary session.

On Wednesday, the Act came to fruition, the outcome being 44 votes to 3 ... The SNP’s gunslingers ... shone brilliantly during the explanation of their votes. [B.Z.] spouted forth all the same stupidities as at the previous reading (such as that the Act was completely unnecessary, that the Act had been extorted by marginal groups, that there were other groups which merited the legislature’s priority), and touched on the objections against his use of words such as ʻfaggotsʼ and ʻlesbiansʼ a week ago. He stated: ʻWhere I come from, we call them “faggots” and “lesbians”; in Primorska [a region in Slovenia], they are called “kulotini” and in Ljubljana they are “gays”. I am not someone who would change his way of speaking just because he has come to Ljubljana.

In Štajerska [another region in Slovenia], we simply have faggots and lesbians.ʼ [S.P.], also from the SNP, assured with a playful smile that there was probably not a single person in the assembly hall who wished for the ‘fruit of their loins to declare themselves to be what we are voting on today, with our rights ... in other words, none of us would want to have a son or a daughter who would opt for this kind of marriage’. If our homeless people could follow the breadcrumb trail to Finland or even further, let these ladies and gentlemen also go there to marry. But the biggest victims of this law would be the children of such a marriage: ‘Just imagine a child whose father comes to pick him up from school and greets him with “Heeeeey, I’ve come to take you hooooome!

Have you got your coat on yet?’ He accompanied this brilliant remark with a coffeehouse imitation which was probably supposed to clearly illustrate some orthodox understanding of a stereotypically effeminate and mannered faggot, whereas in reality [what it illustrated was] just the typical attitude of a cerebral bankrupt who is lucky to be living in a country with such a limited pool of human resources that a person of his characteristics can even end up in Parliament, when in a normal country worthy of any respect he could not even be a janitor in the average urban primary school.” 8. In the second half of the article, the author first described the responses of other parliamentarians to the SNP members’ speeches, and in the last two paragraphs concluded with the views on the newly adopted Act expressed by the non-governmental organisations advocating for the rights of same-sex couples, which mainly deplored the fact that the Act accorded a very limited set of rights to these couples.

It ended by reporting the announcement by the representatives of these organisations that they would be challenging the newly adopted Act before the Constitutional Court. 9. On 26 August 2005 the SNP member S.P. brought an action before the Ljubljana District Court for defamation of his honour and reputation against the applicant company, claiming that he had suffered severe mental distress due to the offensiveness of the article. He claimed that the depiction of him as “cerebral bankrupt” was objectively and subjectively offensive, its sole intent being to belittle him. 10. On 20 September 2005 the applicant company replied that it considered its actions to have been lawful, as a balance had to be struck between S.P.’s right to honour and reputation and its own right to the freedom of expression.

It invoked the standards and case-law of the European Court of Human Rights regarding the freedom of the press to impart information on matters of public interest. The applicant company considered that S.P.’s statements in the parliamentary debate had amounted to an insulting attack which degraded homosexuals, and hence the criticism published in Mladina. Nevertheless, the critical article had not been aimed at belittling S.P. as a person, but constituted a reaction to his own extreme statements in similar terms. 11. On 28 February 2006 the Ljubljana District Court held an unsuccessful settlement hearing. 12. On 16 May 2006 another hearing was held at which the court heard S.P., who stated that he had not offended anyone with his remarks, nor had he wished to do so.

He had taken the offensive remarks in Mladina as an attack on his character and had been very hurt by them, especially as he had become the subject of ridicule in his local community. 13. On the same date, the Ljubljana District Court handed down its judgment, in which it partially upheld S.P.’s claim and ordered the applicant company to pay him damages in the amount of 700,000 Slovenian Tolars (2,921.05 euros (EUR)). The applicant company was also ordered to publish the introductory and operative part of the judgment in Mladina. The remainder of S.P.’s claim was dismissed. The court acknowledged that the applicant company had had the right to publish critical comments on S.P.’s conduct in the parliamentary debate; however, the term “cerebral bankrupt” had referred to his personal characteristics and was therefore objectively offensive.

In the court’s opinion, the use of such offensive language did not simply serve the purpose of imparting information to the public. Moreover, the description in the article did not constitute a serious criticism of S.P.’s work. 14. As to S.P.’s conduct, the court held that the gestures he had used to mimic the behaviour of a homosexual man were simply reminiscent of gestures made by actors to convey the idea of homosexuality. The court neither found S.P.’s speech and conduct to be offensive to homosexuals, nor considered it to have been aimed at promoting prejudice and intolerance against them. It held that S.P. had merely expressed his opinion, which, wrong as it might have been, was not to be regarded as extreme and thus justifying the treatment in the impugned article.

15. Both parties appealed against the judgment before the Ljubljana Higher Court. 16. On 24 January 2007 the Ljubljana Higher Court dismissed the applicant company’s appeal. It upheld S.P.’s appeal in respect of the text to be published in Mladina informing the public of the judgment, but dismissed his claim for greater damages. The Higher Court upheld the District Court’s finding that the statements in the impugned article constituted an offensive judgment of S.P.’s personality which he was not required to endure. The court further held that, even assuming that S.P.’s speech had been offensive to homosexuals, that did not justify the applicant company’s crude response aimed at him personally.

17. On 10 November 2007 the applicant company lodged a constitutional complaint with the Constitutional Court. It claimed, inter alia, that the impugned article was to be considered a political satire in which the author had merely expressed his opinion on S.P.’s conduct in a public parliamentary debate. It further maintained that the words “typical attitude of a cerebral bankrupt” had not been aimed at S.P. as a person but at his mimicking of the gestures allegedly typical of homosexual men. 18. On 10 September 2009 the Constitutional Court, by a majority of six votes to three, dismissed the applicant company’s complaint, holding that the lower courts had struck a fair balance between its freedom of expression and S.P.’s personal dignity.

The court acknowledged the broad boundaries associated with the freedom of the press, especially when reporting on matters of great public interest, but found on the facts of the case in issue that the lower courts had appropriately applied the criteria resulting from their own case-law and the case-law of the European Court of Human Rights. The court dismissed the applicant company’s assertion that the criticism in question had not been aimed at S.P. as a person but at his mimicking of homosexuals, concluding that the average reader would understand the remark as an assessment of S.P.’s intelligence and personal characteristics. 19. It also dismissed the applicant company’s argument that the article was to be regarded as a satire, as it was evident from the text that it was intended to inform the public about the content of the parliamentary debate and to express a critical opinion of the speeches of the individual deputies.

As regards the applicant company’s argument that the offensive statement had been a response to S.P.’s own offensive remarks, the Constitutional Court acknowledged that in such cases sharper criticism might be permissible, but only if there was a sufficient factual basis for it. As the court found no substantive connection between S.P.’s speech and the assessment of his intellectual abilities, it concluded that the criticism was not justified. In the Constitutional Court’s view, the impugned article and its author’s offensive characterisation of S.P. had not contributed either to people being informed or to a socially responsible public discussion on the position of homosexuals. 20. Constitutional judge C.R.

submitted a dissenting opinion in which he referred to a climate of general tolerance towards intolerant and offensive statements against homosexuals. He further expressed the view that the lower courts had been biased and also that the Constitutional Court had failed to appropriately apply the standards of freedom of the press developed in the case-law of the European Court of Human Rights.