CASE OF MLADINA D.D. LJUBLJANA v. SLOVENIA

Reclamantul, societatea privată Mladina d.d. Ljubljana, a cărui sediul social se află în Ljubljana, este editorul revistei săptămânale Mladina. La 16 și 22 iunie 2005, Adunarea Națională (denumită în continuare „Parlamentul”) a examinat un proiect de lege privind parteneriatele civile cu același sex. La o dată ulterioară a adoptat Legea privind înregistrarea parteneriatului civil cu același sex (denumită în continuare „Actul”). În cursul dezbaterii parlamentare cu privire la această chestiune, unii deputați ai Partidului Național sloven (denumit în continuare „SNP”), care s-au opus recunoașterii juridice a parteneriatelor cu același sex, au luat cuvântul pentru a-și exprima dezacordul cu proiectul propus. La 27 iunie 2005, revista Mladina a publicat un articol de o pagină intitulat „Legea privind înregistrarea parteneriatului civil la Same-Sex” adoptată, cu poziția în primul rând: „Aripii drepți plini de mândrie, dar în conformitate cu organizațiile non-guvernamentale, Actul nu este în conformitate cu Constituția”, rezumatând dezbaterea parlamentară anterioară adoptării Actului. Primele trei paragrafe ale articolului se citesc după cum urmează: „Săptămâna trecută, a doua lectură a Legii propuse privind înregistrarea parteneriatelor civile cu același sex s - a încheiat ca un curs de accident în mod îngust, înconjurat de o mentalitate a Epocii de Pietre. Reprezentanții noștri aleși au fost atât de dornici să respingă amendamentele la proiectul [și] drepturile reale ale cetățenilor orientați pe același sex, încât au decis să adopte Actul în cadrul celei de-a treia încercări în cadrul unei singure sesiuni parlamentare. Miercuri, Actul a venit la fructe, rezultatul fiind 44 de voturi împotrivă cu 3 ... armele SNP ... s-au strălucit strălucitor în timpul explicației voturilor lor. [B.Z.] a scos toate aceleași stupidități ca în lectura anterioară (cum ar fi că Actul a fost complet inutile, că Actul a fost extorcat de grupuri marginale, că există alte grupuri care merită prioritatea legislației), și a abordat obiecțiile împotriva utilizării cuvintelor sale, cum ar fi "faggots" și "lesbians" în urmă cu o săptămână. El a declarat: "De unde vin eu, îi numim "fagguți" și "lesbieni"; în Primarska [o regiune din Slovenia], ei sunt numiti "kulotini" și în Ljubljana ei sunt "gays". Eu nu sunt cineva care să-și schimbe modul de a vorbi doar pentru că a venit la Ljubljana. În Štajerska [o altă regiune din Slovenia], avem pur și simplu fagoți și lesbieni.” [S.P.], de asemenea de la SNP, asigurat cu un zâmbet joacă că probabil nu a existat o singură persoană în sala de adunări care a dorit „frutul loinilor lor să se declare ceea ce votăm astăzi, cu drepturile noastre ... Cu alte cuvinte, niciunul dintre noi nu ar dori să aibă un fiu sau o fiică care să opteze pentru acest tip de căsătorie. Dacă oamenii noștri fără adăpost ar putea urma urmele de pâine în Finlanda sau chiar mai departe, lăsați aceste doamne și domnilor să meargă și acolo să se căsătorească. Dar cele mai mari victime ale acestei legi ar fi copiii unei astfel de căsătorii: „Imaginați-vă doar un copil al cărui tată vine să-l ia de la școală și îl salute cu „Heeeey, am venit să vă iau hooooome! Ați luat haina pe încă?” El a însoțit această observație genială cu o imitare cafea care ar fi trebuit probabil să ilustreze clar unele înțelegere ortodoxă a unui fagot efeminat stereotipic și cu maniere, în timp ce, în realitate [ce a ilustrat a fost] doar atitudinea tipic a unui faliment cerebral care este norocos să trăiască într-o țară cu un astfel de pool limitat de resurse umane, încât o persoană din caracteristicile sale poate ajunge chiar în Parlament, atunci când într-o țară normală demn de orice respect el nu ar putea fi chiar un javier în școala primară urbană medie.” 8. În cea de-a doua jumătate a articolului, autorul a descris în primul rând răspunsurile altor parlamentari la discursurile membrilor SNP, și în ultimii doi paragrafi încheiat cu opiniile privind nou-adoptarea Actului exprimat de organizațiile neguvernamentale care susțin drepturile cuplurilor de același sex, care deploră în principal faptul că legea acordă un set foarte limitat de drepturi acestor cupluri. Acesta s-a încheiat prin raportarea anunțului de către reprezentanții acestor organizații că acestea ar contesta nou-adoptarea Actului în fața Curții Constituționale. La 26 august 2005, membrul SNP S.P. a adus o acțiune în fața Curții de districtul Ljubljana pentru difamarea onoarei și a reputației sale împotriva companiei solicitante, susținând că a suferit o durere mentală severă datorită ofensivității articolului. El a susținut că reprezentarea lui ca „caută cerebrală” a fost obiectivă și subjectivă ofensivă, singura sa intenție de a-l reduce. 10. La 20 septembrie 2005, societatea reclamantă a răspuns că a considerat că acțiunile sale au fost legale, deoarece un echilibru trebuie să fie atins între dreptul de onoare și reputație al S.P. și dreptul său la libertatea de exprimare. A invocat standardele și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește libertatea presei de a transmite informații cu privire la chestiunile de interes public. Societatea reclamantă a considerat că declarațiile S.P. în dezbaterea parlamentară au constituit un atac insultant care degrada homosexualii, și, prin urmare, criticile publicate în Mladina. Cu toate acestea, articolul critic nu a fost îndreptat spre a-și închide S.P. ca persoană, ci a constituit o reacție la propriile sale declarații extreme în termeni asemănătoare. 11. La 28 februarie 2006, Curtea de District din Ljubljana a organizat o ședință nesfârșită. 12. La 16 mai 2006, s-a desfășurat o altă ședință la care Curtea a auzit S.P., care a declarat că nu a ofensat pe nimeni cu remarcile sale, și nu a vrut să facă acest lucru. El a luat remarcile ofensive în Mladina ca un atac asupra caracterului său și a fost foarte rănit de ei, mai ales când a devenit subiectul ridiculizării în comunitatea sa locală. 13. În aceeași dată, Curtea de District din Ljubljana și-a pronunțat hotărârea, în care a susținut parțial cererea S.P. și a ordonat societății reclamante să-i plătească daune în valoare de 700.000 de tolari sloveni (2.921.05 euro (EUR). Societatea reclamantă a fost, de asemenea, ordonată să publice introducerea și partea operativă a hotărârii în Mladina. Restul cererii S.P. a fost respins. Curtea a recunoscut că societatea reclamantă are dreptul de a publica observații critice privind comportamentul S.P. în dezbaterea parlamentară; totuși, termenul „falte cerebrală” a făcut referire la caracteristicile sale personale și a fost, prin urmare, ofensivă obiectiv. În opinia instanței, utilizarea unei astfel de limbi ofensive nu a servit pur și simplu scopul de a transmite informații publicului. În plus, descrierea din articol nu constituie o critică serioasă a lucrărilor S.P.. 14. În ceea ce privește comportamentul S.P., instanța a susținut că gesturile pe care le-a folosit pentru a imita comportamentul unui om homosexual pur și simplu reamintesc gesturile făcute de actori pentru a transmite ideea homosexualității. Curtea nu a găsit nici discursul și comportamentul lui S.P. ca fiind ofensiv pentru homosexuali, nici nu a considerat că a fost destinată promovării prejudecăților și intoleranței împotriva lor. La 24 ianuarie 2007, Curtea Superioră Ljubljana a respins apelul societății reclamante. A susținut apelul S.P. în ceea ce privește textul care urmează să fie publicat în Mladina informand publicul hotărârii, dar a respins cererea de daune mai mari. Curtea Supremă a susținut concluzia Curții de District că declarațiile din articolul încurcat constituie o hotărâre ofensivă a personalității S.P., care nu a fost obligată să reziste. Curtea a susținut în continuare că, chiar presupunând că discursul S.P. a fost ofensiv pentru homosexuali, care nu a justificat răspunsul brut al companiei solicitante îndreptat spre el personal. 17. La 10 noiembrie 2007, societatea reclamantă a depus o plângere constituțională în fața Curții Constituționale, susținând, printre altele, că articolul încurcat va fi considerat o satiră politică în care autorul și-a exprimat doar opinia asupra desfășurării S.P. într-o dezbatere parlamentară publică. De asemenea, a susținut că cuvintele “atitudinea tipica a unui faliment cerebral” nu au fost vizate de S.P. ca persoană, ci de imitarea gesturilor presupuse tipice a oamenilor homosexuali. 18. La 10 septembrie 2009, Curtea Constituțională, cu o majoritate de șase voturi pentru trei voturi, a respins plângerea societății reclamante, susținând că instanțele inferiore au ajuns într-un echilibru echitabil între libertatea de exprimare și demnitatea personală a S.P.. Curtea a recunoscut limitele largi asociate cu libertatea presei, mai ales atunci când raportează chestiuni de mare interes public, dar a constatat, pe baza faptelor cazului în cauză, că instanțele inferiore au aplicat în mod corespunzător criteriile rezultate din propria jurisprudență și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Curtea a respins afirmația societății reclamante că criticile în cauză nu au fost vizate de S.P. ca persoană, ci de imitarea homosexualilor, concluzând că cititorul mediu ar înțelege observația ca o evaluare a informațiilor și caracteristicilor personale ale S.P... 19. Acesta a respins, de asemenea, argumentul societății reclamante că articolul trebuie considerat ca o satiră, deoarece din text a fost evident că acesta a fost destinat să informeze publicul cu privire la conținutul dezbaterii parlamentare și să exprime un aviz critic al discursurilor deputaților individuali. În ceea ce privește argumentul societății reclamante privind faptul că declarația ofensivă a fost un răspuns la propriile remarci ofensive ale S.P., Curtea Constituțională a recunoscut că, în astfel de cazuri, criticile mai ascuțite ar putea fi permise, dar numai dacă există o bază suficientă de faptă pentru aceasta. Întrucât instanța nu a constatat nicio legătură substanțială între discursul S.P. și evaluarea abilităților sale intelectuale, a concluzionat că criticile nu erau justificate. În opinia Curții Constituționale, articolul impugnat și caracterizarea ofensivă a autorului S.P. nu au contribuit nici la informarea oamenilor, nici la o discuție publică social responsabilă cu privire la poziția homosexualilor. 20. Judecătorul constituțional C.R. a prezentat o opinie disidentă în care a referit la un climat de toleranță generală față de declarații intolerante și ofensive împotriva homosexualilor. El a exprimat, de asemenea, opinia că instanța inferioară a fost prejudecată și că Curtea Constituțională nu a aplicat în mod corespunzător standardele de libertate a presei elaborate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.