Decizia nr. 13259/09 Dragoljub KOSTI decizia nr. 13259/09 împotriva Serbiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 6 mai 2014 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevell, Președintele, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Dragoljub Popović, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Iulia Antoanella Motoc, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 12 decembrie 2009, având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat la 19 august 2013 și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Dl Dragoljub Kostić a fost un național sârb, născut în 1948 și a trăit în Kraljevo. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna D. Todorović, un avocat care practică în Kraljevo. Guvernul sârb (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl S. Carić. Reclamantul a fost angajat de „Koncern Fabrika Vagona AD u restruktuiranju La 12 septembrie 2003, Curtea Municipală Kraljevo a adoptat o hotărâre în favoarea reclamantului, conform căreia debitorul a fost ordonat să-i plătească anumite sume. La 14 ianuarie 2005 și 25 ianuarie 2008, reclamantul a depus cereri de punere în aplicare a hotărârii de mai sus la Curtea Municipală Kraljevo. La 21 ianuarie 2005 și 4 februarie 2008, instanța a permis cererile și a emis ordinele de aplicare. Pe baza unei soluții prietenoase achiziționate între reprezentantul reclamantului și Guvernul, la 14 februarie 2012, Curtea a hotărât să-și încheie lista de cauze. Prin scrisoarea din 15 iunie 2012, Guvernul a notificat Curtea că reclamantul a murit la 15 februarie 2010, înainte de a fi semnat reprezentantul reclamantului declarația privind soluționarea prietenoasă la 30 noiembrie 2011. La 9 octombrie 2012, Curtea a hotărât să restabilească cererea la lista sa de cauze. 10. La 26 octombrie 2012, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că, în cadrul procedurii de moștenire, dna Magdalena Jevtić, dl Ljubiša Kostić, Slavoljub Kostić și dna Jasmina Jović, frații reclamantului, au fost declarați moștenitori ai reclamantului. Reprezentantul reclamantului, de asemenea, a informat Curtea că moștenitorii reclamantului doresc să continue cererea depusă de fratele lor. Fără a invoca nici un articol al Convenției, reclamantul a explicat că Statul pârât nu a aplicat hotărârea internă finală dictată împotriva societății sociale/de stat. 12. Curtea trebuie, în primul rând, să examineze dacă dna Magdalena Jevtić, dl. Ljubiša Kostić, Slavoljub Kostić, și dna Jasmina Jović, au ajuns să urmărească cererea inițială depusă de reclamant, care a murit în cursul procedurii dinaintea Curții. 13. În diferite cazuri în care un reclamant a murit în cursul procedurii, Curtea a luat în considerare declarațiile moștenitorilor reclamantului sau ale membrilor apropiati ai familiei sale care au exprimat dorința de a continua procedura în fața Curții (a se vedea, de exemplu, Deweer c. Belgia , 27 februarie 1980 , §§§ 37-38, Serie A nr. 35; și Kovačić și alții c. Slovenia [GC], nr. 44574/98, 45133/98 și 48316/99, §§ 189-192, 3 octombrie 2008). 14. Având în vedere faptul că dna Magdalena Jevtić, dna Ljubiša Kostić, dna Slavoljub Kostić, și dna Jasmina Jović, în calitate de frați ai reclamantului, sunt moștenitorii săi legali în temeiul dreptului național, Curtea constată că au dreptul de a continua în locul reclamantului. 15. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 19 august 2013, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei ridicate de cerere. 16. Declarația prevăzută după cum urmează: „Declar că guvernul Republicii Serbia este pregătit să accepte că s-a încălcat dreptul reclamanților în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție și că ofer să plătească în comun moștenitorii dlui Dragoljub Kostić, dl Slavoljub Kostić, dna Magdalena Jevtić, dl Ljubiša Kostić și dna Jasmina Jović, suma de 1.800 EUR în ceea ce privește cererea înregistrată în temeiul nr. 13259/09 în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă care acoperă orice și toate prejudiciile morale, precum și toate costurile sunt plătite în contravalorie din dinar, fără impozite care pot fi aplicabile și la cont denumite de solicitant. Această sumă, este plătită în termen de trei luni de la data livrării deciziei Curții. Declar, de asemenea, că, în aceeași perioadă de trei luni, guvernul propune să plătească moștenitorilor reclamantului, din fondurile proprii, sumele acordate în decizia (deciziile) internă în cauză în acest caz, mai puțin orice sume care ar fi putut fi deja plătite pe baza respectivelor decizii, plus costurile procedurilor de aplicare. Prin o scrisoare din 2 octombrie 2013, reprezentantul reclamantului a indicat că moștenitorii reclamantului nu au fost satisfăcuți cu termenii declarației unilaterale. 18. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 19. De asemenea, acesta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 20. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). 21. Curtea a înființat în mai multe cauze, inclusiv cele aduse împotriva Serbiei, practica sa privind neexecuția hotărârii interne finale pronunțate împotriva societăților sociale/de stat (a se vedea, de exemplu, R. Kačapor și alții c. Serbia, nos. 2269/06, 3041/06, 3042/06, 3043/06, 3045/06 și 3046/06, 15 ianuarie 2008; Crnišanin și alții c. Serbia, nos. 35835/05, 43548/05, 43569/05 și 36986/06, 13 ianuarie 2009; Rašković și Milunović c. Serbia, nos. 1789/07 și 28058/07, 31 mai 2011; Milunović și Čekrlić c. Serbia (dec.), nos. 3716/09 și 38051/09, 17 mai 2011; și Stošić c. Serbia, nr. 64931/1, 1 octombrie 2013). 22. Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). 23. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 24. În cazul în care nu se stabilește în termenul de trei luni indicat în declarația guvernului, dobânzile simple se plătesc cu valoarea în cauză la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. 25. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului
Application no. 13259/09
Dragoljub KOSTIĆ
against Serbia
The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 6
May 2014 as a Chamber composed of:
Josep Casadevall,
President,
Alvina Gyulumyan,
Ján Šikuta,
Dragoljub Popović,
Kristina Pardalos,
Johannes Silvis,
Iulia Antoanella Motoc,
judges,
and Santiago Quesada,
Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 12 December 2009,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 19 August 2013 and the applicant’s reply to that declaration,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1.
The applicant, Mr Dragoljub Kostić, was a Serbian national, who was born in 1948 and lived in Kraljevo. He was represented before the Court by Ms D. Todorović, a lawyer practising in Kraljevo.
2.
The Serbian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr S. Carić.
3.
The applicant was employed by “
Koncern Fabrika Vagona AD u restruktuiranju
”, which was, at the relevant time, a company predominantly consisting of socially-owned capital (“hereinafter – “the debtor”).
4.
On 12 September 2003 the Kraljevo Municipal Court adopted a judgment in the applicant’s favour according to which the debtor was ordered to pay him certain sums.
5.
On 14 January 2005 and 25 January 2008, the applicant lodged applications for the enforcement of the above judgment with the Kraljevo Municipal Court.
6.
On 21 January 2005 and 4 February 2008, the court allowed the applications and issued enforcement’s orders.
7.
On the basis of a friendly settlement reached between the applicant’s representative and the Government, on 14 February 2012 the Court decided to strike the application out its list of cases.
8.
By a letter of 15 June 2012 the Government notified the Court that the applicant had died on 15 February 2010 that is before the applicant’s representative had signed the declaration on friendly settlement on 30
November 2011.
9.
On 9 October 2012 the Court decided to restore the application to its list of cases.
10.
On 26 October 2012 the applicant’s representative informed the Court that in the framework of inheritance proceedings Ms Magdalena Jevtić, Mr
Ljubiša Kostić, Mr Slavoljub Kostić, and Ms Jasmina Jović, the applicant’s siblings, had been declared as the applicant’s heirs. The applicant’s representative, further, informed the Court that the applicant’s heirs wished to further pursue the application lodged by their brother.
11.
Without invoking any Article of the Convention the applicant copmplained about the respondent State’s failure to enforce final domestic decision rendered against socially/State-owned company.
12.
The Court must first examine whether Ms Magdalena Jevtić, Mr
Ljubiša Kostić, Mr Slavoljub Kostić, and Ms Jasmina Jović, have standing to pursue the application originally lodged by the applicant, who died in the course of the proceedings before the Court.
13.
In various cases in which an applicant has died in the course of the proceedings the Court has taken into account the statements of the applicant’s heirs or of close members of his family who have expressed the wish to pursue the proceedings before the Court (see, for example,
Deweer v. Belgium
, 27 February 1980, §§ 37-38, Series A no. 35; and
Kovačić and Others v. Slovenia
[GC], nos. 44574/98, 45133/98 and 48316/99, §§ 189-192, 3 October 2008).
14.
Regard being had to the fact that Ms Magdalena Jevtić, Mr Ljubiša Kostić, Mr Slavoljub Kostić, and Ms Jasmina Jović, as the applicant’s siblings, are his lawful heirs under national law, the Court finds that they have a standing to proceed in the applicant’s stead.
15.
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 19 August 2013 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application.
16.
The declaration provided as follows:
“I declare that the Government of the Republic of Serbia is ready to accept that there had been a violation of the applicants’ right under Article 6 paragraph 1 of the Convention and offer to pay jointly Mr Dragoljub Kostić’s heirs, Mr Slavoljub Kostić, Ms Magdalena Jevtić, Mr Ljubiša Kostić, and Ms Jasmina Jović, the amount of EUR 1,800 in respect of the application registered under no. 13259/09 before the European Court of Human Rights.
This sum which covers any and all non-pecuniary damage as well as any and all costs shall be paid in dinar counter-value, free of any taxes that may be applicable and to account named by the applicant. This sum, shall be payable within three months from the date of delivery of the decision of the Court.
I further declare that within the same three-month period the Government offer to pay to the applicant’s heirs, from their own funds, the sums awarded in the domestic decision(s) under consideration in this case, less any amounts which may have already been paid on the basis of the said decision(s), plus costs of enforcement proceedings.
These payments will constitute the final resolution of the case.
The Government regret the occurrence of the actions which have led to the bringing of the present application. ”
17.
By a letter of 2 October 2013, the applicant’s representative indicated that the applicant’s heirs were not satisfied with the terms of the unilateral declaration.
18.
The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37 §
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
19.
It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
20.
To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (
Tahsin Acar v.
Turkey
, [GC], no.
WAZA Spółka z o.o. v. Poland
(dec.) no. 11602/02, 26
June
2007; and
Sulwińska v. Poland
(dec.) no. 28953/03).
21.
The Court has established in a number of cases, including those brought against Serbia, its practice concerning complaints about the non-enforcement of final domestic decision rendered against socially/State–owned companies (see, for example,
R. Kačapor and Others v. Serbia, nos.
2269/06, 3041/06, 3042/06, 3043/06, 3045/06 and 3046/06, 15
January
2008; Crnišanin and Others v. Serbia, nos. 35835/05, 43548/05, 43569/05 and 36986/06, 13 January 2009; Rašković and Milunović v.
Serbia, nos. 1789/07 and 28058/07, 31 May 2011; Milunović and Čekrlić v. Serbia (dec.), nos. 3716/09 and 38051/09, 17 May 2011;
and
Stošić v.
Serbia
, no. 64931/1, 1 October 2013).
22.
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).
23.
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1
in fine
).
24.
In the event of failure to settle within the three-month period indicated in the Government’s declaration, simple interest shall be payable on the amount in question at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points.
25.
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article
37 § 2 of the Convention (
Josipović v. Serbia
(dec.), no. 18369/07, 4
March 2008).
For these reasons, the Court unanimously
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article
37 § 1 (c) of the Convention.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Registrar
President