CtEDO 06.05.2014 Auto

PEROVIĆ v. SERBIA

RESPONDENT
SRB
HOTĂRÂRE
06.05.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PEROVIĆ v. SERBIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 45643/08, Svetozar PEROVI împotrivă Serbiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 6 mai 2014 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall, Președintele, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Dragoljub Popović, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Iulia Antoanella Motoc, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 15 septembrie 2008, având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat la 19 august 2013 și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Svetozar Perović, a fost un național sârb, născut în 1950 și a trăit în Žiča. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna D. Todorović, un avocat care practică în Kraljevo. Guvernul sârb („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl S. Carić. Reclamantul a fost angajat de „Koncern Fabrika Vagona AD u restruktuiranju , care a fost, în momentul respectiv, o societate constituită în principal din capital social (denumită în continuare „debitorul”). La 27 septembrie 200, Curtea Municipală a adoptat o hotărâre în favoarea reclamantului, conform căreia debitorul a fost ordonat să-i plătească anumite sume. La 12 octombrie 2005 și 14 ianuarie 2008, reclamantul a depus cereri de punere în aplicare a hotărârii de mai sus la Curtea Municipală Kraljevo. La 13 octombrie 2005 și 16 ianuarie 2008, instanța a autorizat cererile și a eliberat decizia de punere în aplicare. Pe baza unei soluții prietenoase achiziționate între reprezentantul reclamantului și Guvernul, la 10 ianuarie 2012, Curtea a hotărât să încheie cererea. Prin scrisoarea din 7 mai 2012, Guvernul a notificat Curtea că reclamantul a murit la 2 octombrie 2011, înainte de a semna declarația privind soluționarea prietenoasă la 6 Octombrie 2011. La 9 octombrie 2012, Curtea a hotărât restabilirea cererii pe lista cauzelor sale. La 26 octombrie 2012, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că, în cadrul procedurii de moștenire, dl Zoran Perović, fiul reclamantului, a fost declarat ca unic moștenitor al reclamantului. Fără a invoca nici un articol al Convenției, reclamantul s-a plâns de neîndeplinirea hotărârii interne finale din partea statului interesat din cauza societății sociale/de stat. Curtea trebuie, în primul rând, să examineze dacă dl Zoran Perović are dreptul să urmărească cererea depusă inițial de reclamant, care a murit în cursul procedurii în fața Curții. În diferite cazuri în care un reclamant a murit în cursul procedurii, Curtea a luat în considerare declarațiile moștenitorilor reclamantului sau ale membrilor apropiati ai familiei sale care au exprimat dorința de a continua procedura în fața Curții (a se vedea, de exemplu, Deweer c. Belgia , 27 februarie 1980 , §§§ 37-38, Serie A nr. 35; și Kovačić și alții c. Slovenia [GC], nr. 44574/98, 45133/98 și 48316/99, §§ 189 192, 3 octombrie 2008). Având în vedere faptul că dl Zoran Perović, în calitate de fiu al reclamantului, este moștenitorul său legal în temeiul dreptului național, Curtea constată că are dreptul de a continua în locul reclamantului. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 19 august 2013, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei ridicate de cerere. Declarația prevăzută după cum urmează: „Declar că Guvernul Republicii Serbiei este pregătit să accepte că a existat o încălcare a dreptului reclamantului în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție și să ofere să plătească moștenitorului dlui Svetozar Perović, dl Zoran Perović, suma de 1.800 EUR în ceea ce privește cererea înregistrată în temeiul nr. 45643/08 în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă care acoperă orice prejudiciu moral, precum și orice și toate costurile se plătesc în contravalorie dinar, fără impozite care pot fi aplicabile și la contul denumit de solicitant. Această sumă se plătește în termen de trei luni de la data livrării hotărârii Curții. Declar, de asemenea, că, în aceeași perioadă de trei luni, guvernul propune să plătească din fondurile proprii, moștenitorului reclamantului sumele atribuite în deciziile interne care urmează să fie luate în considerare în acest caz, mai puțin orice sume care ar fi putut fi deja plătite pe baza respectivelor decizii, plus costurile procedurilor de aplicare. Aceste plăți vor constitui rezoluția finală a cazului. Guvernul regretă apariția acțiunilor care au dus la încheierea prezentei cereri.” Prin scrisoarea din 2 octombrie 2013, reprezentantul reclamantului a indicat că moștenitorul reclamantului nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Serbiei, practica sa privind plângerile referitoare la neexecuția hotărârii interne finale adoptate împotriva societăților deținute social/de stat (a se vedea, de exemplu, R. Kačapor și alții c. Serbia, nos. 2269/06, 3041/06, 3042/06, 3043/06, 3045/06 și 3046/06, 15 ianuarie 2008; Crnišanin și alții c. Serbia, nos. 35835/05, 43548/05, 43569/05 și 36986/06, 13 ianuarie 2009; Rašković și Milunović c. Serbia, nos. 1789/07 și 28058/07, 31 mai 2011; Milunović și Čekrlić c. Serbia (dec.), nos. 3716/09 și 38051/09, 17 mai 2011; și Stošić c. Serbia, nr. 64931/1, 1 octombrie 2013). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În cazul în care nu se stabilește în termenul de trei luni indicat în declarația guvernului, dobânzile simple se plătesc cu valoarea în cauză la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă