CASE OF MARIA AND DOREL-DĂNUȚ BARBU v. ROMANIA - [Romanian translation] by the SCM Romania and IER

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (

www.csm1909.ro

) și al Institutului European din România” (

www.ier.ro

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document

was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (

www.csm1909.ro

) and the European Institute of Romania (

www.ier.ro

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

Tradus și revizuit de IER

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A TREIA

AFFAIRE MARIA ET DOREL-DÃNUȚ BARBU c. ROUMANIE

HOTĂRÂREA

din 3 iunie 2014

În Cauza Maria și Dorel-Dănuț Barbu împotriva României

(Cererea nr. 14332/03)

Strasbourg

Hotărârea devine definitivă în condițiile prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Aceasta poate suferi modificări de formă.

În cauza Maria și Dorel-Dănuț Barbu împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), reunită într-o cameră compusă din

Josep Casadevall,

președinte

,

Alvina Gyulumyan,

Ján Šikuta,

Luis López Guerra,

Kristina Pardalos,

Valeriu Grițco,

Iulia Antoanella Motoc, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secție,

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 13 mai 2014,

pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:

PROCEDURA

1.

La originea cauzei se află cererea nr. 14332/03, îndreptată împotriva României, prin care doi resortisanți ai acestui stat, Maria Barbu și Dorel-Dănuț Barbu („reclamanții”), au sesizat Curtea la 4 aprilie 2003 în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”).

2

.

Prin hotărârea din 23 martie 2010 („

hotărârea principală

”), Curtea a considerat că a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 din cauza neexecutării hotărârilor judecătorești din 18 mai 1992 și 9 ianuarie 1995 prin care se dispunea atât comisiei județene, cât și celei locale să atribuie în proprietate și să pună reclamanții în posesia unui teren de 5 000 m² aferent casei acestora (

Maria și Dorel-Dănuț Barbu împotriva României

, pct. 39, 44, nr. 14332/03, 23 martie 2010).

3

.

Întemeindu-se pe art. 41 din Convenție, reclamanții au solicitat cu titlu principal atribuirea în proprietate a terenului de 5 000 m² aferent casei și cu titlu subsidiar o despăgubire echivalentă cu valoarea de piață a bunului lor. Aceștia au cerut, de asemenea, o reparație cu titlu de prejudiciu moral. Reclamanții nu au solicitat nicio sumă pentru cheltuielile de judecată.

4

. Problema aplicării art.

41 din Convenție neputând fi pusă în discuție, Curtea a amânat pronunțarea în această privință și a solicitat părților să îi adreseze, în scris, în termen de 6

luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art.

44 §

2 din Convenție, observațiile lor cu privire la această problemă și în special să o informeze despre orice acord la care ar putea ajunge (

ibidem

, pct. 53 și pct. 4 din dispozitivul hotărârii principale).

ÎN DREPT

6

.

Art. 41 din Convenție prevede:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă.”

A.

Prejudiciu

7

. În scrisoarea din 6 septembrie 2013, bazându-se pe raportul de expertiză din 2007, reclamanții solicită: acordarea unei sume de 1

920

000

RON (aproximativ 568

000

EUR) pentru valoarea de piață a terenului de 5

000 m

2

; sau eliberarea unui titlu de proprietate pentru partea de teren de aproximativ 1000 m

2

, în a cărei posesie sunt deja, și acordarea unei sume de 1

536

000 RON (aproximativ 454

000 EUR) pentru restul de teren.

De asemenea, reclamanții solicită 30 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

8

. În observațiile sale actualizate, guvernul a solicitat Curții să respingă cererea reclamanților de reparație echitabilă. În primul rând, acesta consideră că era necesar ca reclamanții să epuizeze noile căi de atac interne introduse prin Legea nr. 165/2013. În orice caz, guvernul consideră exorbitante pretențiile reclamanților. În această privință, acesta susține că valoarea bunului ar trebui să fie calculată în funcție de criteriile stabilite de grila de estimare a prețurilor imobilelor realizată de camera notarilor, instrument prevăzut de Legea nr. 165/2013 pentru evaluarea imobilelor vizate de legile de restituire. În acest sens, prezintă un document redactat în septembrie 2013 de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților care arată că valoarea bunului nerestituit reclamanților este de 144

120

RON (aproximativ 32

000 EUR).

Guvernul afirmă că nu a fost demonstrată nicio legătură de cauzalitate între încălcarea Convenției și prejudiciul moral pretins și că o eventuală constatare a încălcării ar putea constitui în sine o reparație suficientă.

9

. În ceea ce privește observația Guvernului referitoare la noua cale de atac care trebuie epuizată conform Legii nr. 165/2013, Curtea nu poate accepta, în acest stadiu al procedurii, argumentul neepuizării noilor căi de atac interne pentru acordarea de despăgubiri, din moment ce Curtea s-a pronunțat deja pe fondul cauzei [

Xenides-Arestis împotriva Turciei

(reparație echitabilă), nr. 46347/99, § 37, 7 decembrie 2006].

10

. Curtea reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare implică pentru statul pârât obligația de a pune capăt încălcării și de a-i anula consecințele astfel încât să se restabilească pe cât posibil situația anterioară acesteia [

Iatridis împotriva Greciei

(reparație echitabilă) (MC), nr. 31107/96, pct. 32, CEDO 2000-XI]. În speță, amintește că a stabilit încălcarea art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a neexecutării hotărârilor judecătorești din 18 mai 1992 și 9 ianuarie 1995 prin care se dispunea comisiilor județeană și locală să atribuie în proprietate și să pună reclamanții în posesia unui teren de 5 000 m² aferent imobilului acestora.

11

. Curtea consideră că reclamanții au suferit în mod incontestabil un prejudiciu material în legătură directă cu încălcarea art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1.

12.

Pentru a determina prejudiciul suferit ca urmare a privării de proprietate, Curtea reține circumstanțele fiecărei spețe și beneficiază de o largă marjă de apreciere [a se vedea, de exemplu,

Agrokompleks împotriva Ucrainei

(reparație echitabilă), nr. 23465/03, pct. 81-84, 25 iulie 2013].

13

. În speță, Curtea consideră că, pentru a îi pune pe reclamanți, pe cât posibil, într-o situație echivalentă celei în care s-ar fi găsit dacă cerințele articolelor sus-menționate nu ar fi fost ignorate, statul pârât trebuie:

i) să elibereze reclamanților un titlu de proprietate pentru partea de teren care se află în posesia acestora și

ii) să îi pună pe reclamanți în posesia efectivă a restului de teren și să le elibereze un titlu de proprietate pentru acesta.

14

. În cazul în care statul pârât nu va proceda la operațiunea menționată supra la pct. 13 ii) în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, Curtea consideră că este necesar să acorde reclamanților o sumă în raport direct cu valoarea actuală a bunului [

Loizidou împotriva Turciei

(art. 50), 29

iulie

1998, pct.

31,

Culegere de hotărâri și decizii

1998

‑

IV; a se vedea

Străin și alții împotriva României

, nr. 57001/00, pct. 81, CEDO 2005

‑

VII). În această privință, hotărăște că statul pârât trebuie să plătească împreună persoanelor în cauză suma de 35

000 EUR cu titlu de prejudiciu material corespunzător restului de teren nerestituit.

15.

În plus, Curtea consideră că reclamanții au suferit un prejudiciu moral, în special din cauza frustrării provocate de imposibilitatea executării hotărârilor din 18 mai 1992 și 9 ianuarie 1995 pronunțate în favoarea lor, și că acest prejudiciu nu este suficient compensat prin constatarea încălcării. În aceste împrejurări, ținând seama de toate elementele de care dispune și pronunțându-se în echitate, așa cum prevede art. 41 din Convenție, Curtea acordă împreună reclamanților suma de 4

700 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

B. Cheltuieli de judecată

16.

Reclamanții nu au formulat nicio cerere în acest sens.

C. Dobânzi moratorii

17

. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1

. hotărăște:

a) că statul pârât trebuie, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție:

i) să elibereze reclamanților un titlu de proprietate pentru partea de teren care se află în posesia acestora și

ii) să îi pună pe reclamanți în posesia efectivă a restului de teren și să le elibereze un titlu de proprietate pentru acesta.

b) că în caz de neîndeplinire a operațiunii sus-menționate la pct. a) ii), statul pârât trebuie să plătească împreună reclamanților, în termen de 3 luni, 35

000 EUR (treizeci și cinci mii euro), la care se va adăuga orice sumă putând fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul material;

c) că, în orice caz, statul pârât trebuie să plătească împreună reclamanților, în termenul menționat, 4

700 EUR (patru mii șapte sute euro), la care se va adăuga orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;

d) că sumele respective trebuie convertite în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății;

e) că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei puncte procentuale;

2

.

Respinge

cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte capete de cerere.

Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris, la 3 iunie 2014, în temeiul art.

77

§

2 și al art.

77

§

3 din Regulament.

Președinte

Grefier

JOSEP CASADEVALL

Santiago Quesada