Comunicat la 7 martie 2013 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 52195/12 Vida NOVAK împotriva Sloveniei depusă la 8 august 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Vida Novak, este un național sloven, născut în 1951 și trăiește în Maribor. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Kralj, un avocat care practică în Maribor. La 17 decembrie 2001, reclamantul a instituit o procedură civilă în fața Curții de District Maribor. După audierile programate pentru 28 mai 2002, 3 martie 2004 și 17 mai 2005 au fost amânate, Curtea de District Maribor a emis un ordin de suspendare a procedurii. Ambele părți au apelat. În mai 2005, reclamantul a solicitat în cinci ocazii să fie programată o audiere. La 5 iulie 2005, Curtea Superioră Maribor a anulat decizia de a suspenda procedura și a remis cazul la Curtea de District Maribor. Între august 2005 și aprilie 2006, reclamantul a solicitat în șase ocazii instanței de district să organizeze o ședință. La 25 august 2006, reclamantul a depus un recurs de supraveghere. La 16 octombrie 2006, președintele Curții de District Maribor a ordonat ca cazul să fie acordat prioritate. Reclamantul a solicitat în alte patru ocazii pentru o audiere. După audieri programate pentru 28 noiembrie 2006 și 7 iunie 2007, instanța a avut o audiere la 19 iunie 2007. În ultima dată, instanța și-a emis decizia. La 2 aprilie 2008, Curtea Superioră Maribor a acordat recursul și a remis cazul la Curtea de District. La 14 noiembrie 2008, Curtea de District Maribor a pronunțat o audiere și a emis decizia sa. Hotărârea a fost depusă reclamantului la 4 mai 2009. La 26 august 2009, Curtea Superioră Maribor și-a emis decizia care a fost depusă reclamantului la 21 septembrie 2009. Procedura privind compensarea pentru durata nejustificată a procedurii La 10 decembrie 2009, reclamantul a depus o cerere de satisfacție echitabilă pentru prejudiciu moral suportate ca urmare a lungimii nejustificate a procedurii cu biroul procurorului de stat. La 17 martie 2010, reclamantul a încheiat o procedură împotriva statului care solicită compensare pentru prejudiciu moral susținute ca urmare a lungii nejustificate a procedurii care solicită 2,300 EUR de compensare. La 11 mai 2010, Curtea de District Celje a susținut în parte cererea reclamantului și a acordat 450 EUR pentru prejudiciu moral și 55 EUR pentru costurile de reprezentare. La 2 februarie 2011, Curtea Superioră Celje a susținut apelul său și a sporit suma daunelor la 650 EUR și suma costurilor pentru reprezentare la 72 EUR. Reclamantul a depus un recurs constituțional și o cerere de revizuire constituțională a dispozițiilor privind Legea Tarifului privind taxele de procuror care limitează valoarea costurilor rambursate ale reprezentanței juridice în cadrul procedurii privind compensarea pentru durata nejustificată a procedurii la 10 % din compensarea acordată. La 6 iunie 2012, Curtea Constituțională a respins atât recursul reclamantului, cât și propunerea de revizuire a constituționalității. Legea internă relevantă Pentru legislația internă relevantă a se vedea Grzinčič c. Slovenia , nr. 26867/02, 3 mai 2007. COMPLAINTS Reclamantul se plâng, în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție, că procedura a durat îndeajuns și că nu a primit o compensație adecvată pentru prejudiciu moral. Ea plânge în continuare că, în general, instanțele interne acordă compensații lamentabile pentru întârzieri nejustificate și că reclamația just-satisfaction în temeiul legii 2006 nu este un remediu eficace, deoarece plafonul pentru compensare pentru prejudiciu moral este stabilit la 5.000 EUR, care, în conformitate cu ea, este împotriva standardelor Curții Europene a Drepturilor Omului. În sfârșit, ea plânge în temeiul articolului 13 că limitele privind rambursarea costurilor reprezentației juridice în cadrul procedurii privind compensarea pentru durata nejustificată a procedurii limitează accesul la astfel de proceduri în măsura în care remediile prevăzute de Actul de 2006 devin ineficiente. Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerile sale în temeiul articolului 1 din Convenția în ceea ce privește durata procedurii, astfel cum se prevede la art. 13 din Convenție? În special, regimul de recunoaștere și rambursare a costurilor procedurale în ceea ce privește procedurile în temeiul Actului din 2006, în special costurile de reprezentare juridică, respectă standardele stabilite de jurisprudența Curții (a se vedea, în special, Scordino c. Italia (n. 1) [GC], n. 36813/97, §§ 201, 210, CEDO 2006 V)?
Communicated on 7 March 2013
Application no. 52195/12
Vida NOVAK
against Slovenia
lodged on 8 August 2012
The applicant, Ms Vida Novak, is a Slovenian national, who was born in
1951 and lives in Maribor. She is represented before the Court by Mr
E.
Kralj, a lawyer practising in Maribor.
A.
The circumstances of the case
1.
Main proceedings
On 17 December 2001 the applicant instituted civil proceedings before the Maribor District Court. After the hearings scheduled for 28 May 2002, 3
March 2004 and 17
May 2005 were all postponed, the Maribor District Court issued an order staying the proceedings. Both parties appealed. By May 2005 the applicant had on five occasions requested that a hearing be scheduled.
On 5 July 2005 the Maribor Higher Court annulled the decision to stay the proceedings and remitted the case back to Maribor District Court.
Between August 2005 and April 2006 the applicant on six occasions requested the district court to schedule a hearing.
On 25 August 2006 the applicant lodged a supervisory appeal.
On 16 October 2006 the president of the Maribor District Court ordered that the case be given priority.
The applicant asked on further four occasions for a hearing. After hearings scheduled for 28 November 2006 and 7 June 2007 were postponed, the court held a hearing on 19 June 2007. On the latter date the court issued its decision. The applicant appealed.
On 2 April 2008 the Maribor Higher Court granted the appeal and remitted the case back to the District Court.
On 14 November 2008 the Maribor District Court held a hearing and issued its decision. The decision was served upon the applicant on 4 May 2009. The applicant appealed.
On 26 August 2009 the Maribor Higher Court issued its decision which was served upon the applicant on 21 September 2009.
2.
Proceedings concerning compensation for the undue length of proceedings
On 10 December 2009 the applicant lodged a claim for just satisfaction for non-pecuniary damages sustained as a consequence of the undue length of proceedings with the State Attorney’s office. The applicant was offered EUR 450 by way of compensation.
On 17 March 2010 the applicant instituted proceedings against the State seeking compensation for non-pecuniary damages sustained as a consequence of the undue length of proceedings claiming EUR 2,300 of compensation.
On 11 May 2010 the Celje District Court upheld the applicant’s claim in part and awarded her EUR 450 for non-pecuniary damages and EUR 55 for costs of representation. She appealed.
On 2 February 2011 the Celje Higher Court upheld her appeal and increased the amount of damages to EUR 650 and the amount of costs for representation to EUR 72. The applicant lodged a constitutional appeal and a motion for constitutional review of provisions on Attorney Fee Tariff Act limiting the amount of reimbursed costs of legal representation in the proceedings concerning compensation for the undue length of proceedings to 10
% of the awarded compensation.
On 6 June 2012 the Constitutional Court rejected both the applicant’s appeal and motion for review of constitutionality.
B.
Relevant domestic law
For relevant domestic law see
Grzinčič v. Slovenia
, no. 26867/02, 3
May
2007.
The applicant complains under Articles 6 and 13 of the Convention that the proceedings lasted unduly long and that she did not receive adequate compensation for non-pecuniary damage. She further complains that in general the domestic courts are awarding pitiful compensation for undue delays and that the just-satisfaction claim under the 2006 Act is not an effective remedy, since the ceiling for compensation for non-pecuniary damage is set at EUR 5,000, which according to her is against the standards of the European Court of Human Rights. Finally, she complains under Article 13 that the limitations regarding the reimbursement of costs of legal representation in proceedings concerning compensation for the undue length of proceedings limit access to such proceedings to the extent that the remedies provided for by the 2006 Act become inefficient.
Did the applicant have at her disposal an effective domestic remedy for her complaints under Article
6
§
1 of the Convention in respect of the length of proceedings, as required by Article 13 of the Convention? In particular, does the regime for acknowledgement and reimbursement of procedural costs in respect of the proceedings under the 2006 Act, notably the costs of legal representation, comply with the standards established by the case-law of the Court (see, in particular,
Scordino v. Italy (no. 1)
[GC], no. 36813/97, §§ 201, 210, ECHR 2006
‑
V)?