GLOTAR ESTABLISHMENT AND OTHERS v. LIECHTENSTEIN

A cincea secțiune decizia nr. 49538/12 GLOTAR ESTABLISHEMENT ȘI ALȚII împotriva Liechtenstein Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiunea), care așeză la 17 iunie 2014 în calitate de comitet compus din: Angelika Nußberger, președinte, Mark Villiger, Ganna Yudkivska, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 2 august 2012, După deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE, COMPLAINTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamanții, Glotar Stabiliment, KRH Stabiliment Capital, Kurita Stabiliment și Peltora Stabiliment, sunt companii înregistrate în Liechtenstein. Ele au fost reprezentate în comun în fața Curții de către dl Reithner, un avocat practicant în Schaan, și de dl B. O’Sullivan, un avocat practicant în Londra.

Guvernul Liechtenstein („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl D. Ospelt, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotentiar, Reprezentantul Permanent al Liechtensteinului la Consiliul Europei. În ceea ce privește faptele cazului, Curtea Regională a ordonat societăților candidate și R. societatea, la 23 iulie 2008, să plătească împreună și mai multe 185.331.381.29 euro (EUR) Principautatea Liechtensteinului. Curtea a constatat că societățile solicitante au fost ilicit de îmbogățire în această sumă prin venitul unei defășurare a unei obligații comise de către întârziatul președinte al Republicii Federale din Nigeria, generalul Sani Abacha, în detrimentul statului respectiv. Acesta s-a bazat, în special, pe declarațiile martorilor M., L. și B., care au fost implicați în calitate de cadre executivi seniori pentru compania Ferrostaală în tranzacțiile în cauză.

Hotărârea Curții regionale a fost confirmată în apel. Reclamanții se plângeau în temeiul art. 6 din Convenție că instanța internă se bazase într-o măsură decisivă pe declarațiile martorilor M., L. și B., pe care reclamanții nu le-au avut ocazia de a face o încrucișare, susținând, de asemenea, că ordinul de plată formulat împotriva lor este o penalitate disproporționată bazată pe dispozițiile legale care au fost adoptate după comisioarea presupusei infracțiuni și care au încălcat art. 7 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. La 6 mai 2014, vicepreședintele Secției la care a fost alocată cazul a decis, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să comunice o parte din cererea către guvernul Liechtenstein și să le invite să prezinte observații cu privire la plângerile de mai sus.

În ceea ce privește restul cererii, vicepreședintele Secțiunii, care stătea într-o formație de un singur judecător, a declarat inadmisibil. Prin fax din 13 mai 2014, reclamanții au informat Curtea, fără a da motive, că au dorit să retragă cererea. Prin scrisoarea din 16 mai 2014, primită la Curte la 28 mai 2014, Guvernul a informat Curtea că nu doresc să formuleze observații cu privire la declarația reclamantului. HOTĂRÂREA Curții ia act de dorința reclamanților de a retrage și, prin urmare, de a nu mai continua, cererea (art. 37 § 1 litera (a) din Convenție). Prin urmare, respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele sale, nu impune Curtea să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) ). Prin urmare, cazul ar trebui să fie eliminat din lista cazurilor.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să scoată cererea din lista cazurilor. Stephen Phillips Angelika Nußberger Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 49538/12

GLOTAR ESTABLISHMENT AND OTHERS

against Liechtenstein The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 17 June 2014 as a Committee composed of: Angelika Nußberger, President, Mark Villiger, Ganna Yudkivska, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 2 August 2012, Having deliberated, decides as follows:

FACTS, COMPLAINTS AND PROCEDURE

The applicants, Glotar Establishment, KRH Capital Establishment, Kurita Establishment and Peltora Establishment, are companies registered in Liechtenstein. They were jointly represented before the Court by Mr N. Reithner, a lawyer practising in Schaan, and by Mr B. O’Sullivan, a lawyer practising in London. The Liechtenstein Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr D. Ospelt, Ambassador Extraordinary and Plenipotentiary, Permanent Representative of Liechtenstein to the Council of Europe. As to the facts of the case, the Regional Court ordered the applicant companies and the R. company, on 23 July 2008, to pay jointly and severally 185,331,381.29 euros (EUR) to the Principality of Liechtenstein.

The court found that the applicant companies had been unlawfully enriched in that amount by proceeds of an embezzlement committed by the late President of the Federal Republic of Nigeria, General Sani Abacha, to the detriment of that State. It based its findings, in particular, on the statements made by witnesses M., L. and B., who had been involved as senior executives for the Ferrostaal company in the transactions at issue. The Regional Court’s judgment was confirmed on appeal. The applicants complained under Article 6 of the Convention that the domestic courts had relied to a decisive extent on the statements of witnesses M., L. and B., whom the applicants had had no opportunity to cross-examine.

They further argued that the payment order made against them was a disproportionate penalty based on legal provisions which were adopted after the commission of the alleged offence and thus breached Article 7 of the Convention and Article 1 of Protocol no. 1 to the Convention. On 6 May 2014 the Vice-President of the Section to which the case had been allocated decided, under Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to communicate part of the application to the Government of Liechtenstein and to invite them to submit observations on the above complaints. As regards the remainder of the application, the Vice-President of the Section, sitting in a single-judge formation, declared it inadmissible.

By fax dated 13 May 2014 the applicants informed the Court, without giving reasons, that they wished to withdraw the application. By letter dated 16 May 2014, received at the Court on 28 May 2014, the Government informed the Court that they did not wish to comment on the applicant’s declaration. THE LAW The Court takes note of the applicants’ wish to withdraw, and thus no longer to pursue, their application (Article 37 § 1 (a) of the Convention). It considers that there is nothing to indicate that there are public policy reasons which justify dealing with the case notwithstanding the applicants’ declaration. Therefore, respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require the Court to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, the case should be struck out of the list of cases.

For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases. Stephen Phillips Angelika Nußberger Deputy Registrar President