CtEDO 17.06.2014 Auto

KULIDA v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
17.06.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KULIDA v. RUSSIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 44049/09 Sergey Stepanovich KULIDA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 17 iunie 2014 în calitate de comitet compus din: Khanlar Hajiyev, președinte, Erik Møse, Dmitry Dedov, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 14 mai 2009, Având în vedere declarația guvernului contestat care solicită Curtea de a elimina aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Dl Sergey Stepanovich Kulida este un național rus, născut în 1959. El a fost reprezentat în fața Curții de dl. Varchenko, avocat practicant la Gelendzhik. Guvernul rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 5 § 3 și 6 § 1 din Convenție despre o lungime excesivă de detenție anterioară și de proceduri penale împotriva lui. Cererea a fost comunicată Guvernului Prin scrisoarea din 23 ianuarie 2014, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor planteate de cerere. Prin declarațiile de mai sus, autoritățile ruse au recunoscut că reclamantul a fost reținut în încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție și că există o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție, având în vedere o lungime excesivă de proceduri penale împotriva acestuia. Guvernul a declarat că sunt dispuși să plătească 5,408 euro (EUR) reclamantului ca satisfacție echitabilă. Restul declarației se citește după cum urmează: „În consecință, autoritățile invită Curtea să tranșeze acest caz din lista cazurilor. Ele sugerează că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „alte motive” care justifică supunerea cazului din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Prin scrisoarea din 21 martie 2014, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale din cauza unei cantități insuficiente de compensare și a refuzului autorităților de a-și anula condamnarea. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „...pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 10. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile stabilite în jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007, și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03). 11. Curtea constată, la început, că, de la prima hotărâre privind o lungime excesivă de detenție preliminară în încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție și o lungime excesivă de proceduri penale împotriva reclamantului în încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție (a se vedea Kalashnikov c. Rusia , nr. 47095/99, CEDO 2002 VI), a constatat încălcări similare în mai mult de o sută de cazuri împotriva Rusiei. Având în vedere caracterul recurent al acestor plângeri, Curtea consideră că acestea fac obiectul jurisprudenței sale bine stabilite. 12. Referindu-se la natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, Curtea este convinsă că guvernul nu a contestat acuzațiile formulate de reclamant și a recunoscut în mod explicit încălcări ale articolului 5 § 3 și a articolului 6 § 1 din Convenție. 13. În ceea ce privește reparația prevăzută pentru solicitant, Guvernul s-a angajat să-i plătească compensația în ceea ce privește prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile. Chiar dacă metoda de calcul utilizată de autoritățile ruse nu corespunde exact orientărilor stabilite de Curte, ceea ce este important este că suma propusă nu este irezonabilă în comparație cu laurea acordată de Curte în cazuri similare (a se vedea Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, § 105, CEDO 2006 V). Guvernul s-a angajat să efectueze plata sumei în termen de trei luni de la hotărârea Curții, cu dobânzi nejustificate care trebuie plătite în caz de întârziere a soluționării. 14. Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cazului. Întrucât Comitetul de Miniștri rămâne competent să supravegheze, în conformitate cu art. 46 § 2 din Convenție, punerea în aplicare a hotărârilor referitoare la aceleași chestiuni, Curtea este de asemenea convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție (art. 37 § 1 în amendă) În orice caz, hotărârea Curții nu aduce atingere nici unei decizii pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, cererea la lista sa de cazuri, dacă guvernul nu respectă termenii declarației unilaterale (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008, Aleksantseva și 28 Altele v. Rusia (dec.), nr. 75025/01 și al., 23 martie 2006). 15. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolelor 5 § 3 și 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva listă; de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. André Wampach Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă