AFFAIRE ASLAN ET SEZEN c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

17.06.2014

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 10 - Liberté d'expression-{Générale} (Article 10-1 - Liberté d'expression)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE ASLAN ET SEZEN c. TURQUIE (CtEDO, 2014)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA ASLAN ȘI SEZEN c. TURCIA (Cercetarea nr. 43217/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 17 iunie 2014 DEFINIF 17/09/2014 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Aslan și Sezen c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (II secțiunea), care se află într-o cameră compusă din Guido Raimondi, președinte, Ișel Karakaș, András Sajó, Helen Keller, Paul Lumments, Robert Spano, Jon Fridrik Kjølbro, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera consiliului la 27 mai 2014, Rend la hotărâre, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se găsește o cerere (n 43217/04) îndreptat împotriva Republicii Turcia și dintre care doi resortisanți turci, domnul Memet Aslan și domnul Zozan Sezen, au sesizat Curtea la 19 octombrie 2004 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 13 ianuarie 2009, cererea a fost comunicată guvernului. Reclamanții s-au născut în 1952 și, respectiv, 1976 și au locuit în Hamburg (Germania) și Istanbul. La momentul faptelor, reclamanta a deținut un ziar bimensuel, Dema Nu, iar reclamantul a fost redactorul-șef al acestuia. În ediția sa din 1 februarie 2003, Dema Nu a publicat un articol intitulat "Provocare sau răspuns la cerere." La articolul se referă la confruntările care au avut loc în sud-estul Turciei între armata turcă și PKK, organizație armată ilegală. Unele pasaje se puteau citi astfel (...) Un soldat a murit, alți cinci au fost răniți, iar 12 luptători de gherilă și-au pierdut viața în timpul unei confruntări care a izbucnit la 16 ianuarie 2003, (...) în jurul Tapantepei (...) în timp ce retușurile primei bătălii, calificată drept provocare din partea responsabililor KADEK [1] Din cauza unui atac lansat de militanții KADEK împotriva locuințelor poliției și a unităților militare, a avut loc o nouă ciocnire la 27 ianuarie 2003 (...) Un soldat a murit (...) Atacurile, considerate provocari, au fost ulterior revendicate de către Forțele de Apărare ale Poporului (HPG) care funcționează în cadrul KADEK. Într-un comunicat în numele HPG, s-a declarat că aceste atacuri nu sunt provocari, ci represalii. Odată cu politica de izolare împotriva șefului nostru național, președintele Apo, o poziție de atac și de reținere s-a dezvoltat împotriva forțelor noastre de apărare a poporului și a poporului nostru. Un atac a fost lansat împotriva forțelor noastre de gherilă din Amed printr-un efectiv de 1 500 de oameni cu sprijin logistic important și, în timpul acestui atac, 12 luptători de gherilă au fost masacrați. Ca răspuns, la 27 ianuarie 2003, o operațiune de represalii a fost efectuată împotriva legiunii situate în centrul de d Prin actul de punere sub acuzare din 5 februarie 2003, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului a solicitat condamnarea reclamanților din cauza publicării în jurnalul lor a declarațiilor organizației armate ilegale KADEK. 10. Prin hotărârea din 10 iunie 2003, Curtea de Securitate a statului i-a recunoscut pe reclamanții vinovați de o încălcare a articolului 6 alineatul (2) din Legea antiteroristă ca urmare a publicării landului intitulat "Devocare sau răspuns?" Sezen și dl Aslan, respectiv, la amenzi de 750 000 000 de lire turce vechi (TRL) (aproximativ 442 EUR (EUR) în funcție de cursul de schimb în vigoare la acea dată) și de 375 000 000 de lire sterline (aproximativ 221 EUR în funcție de cursul de schimb în vigoare la acea dată). Prin hotărârea din 26 mai 2004, Curtea de Casație a confirmat hotărârea din 10 iunie 2003. Dreptul și practica internă relevante sunt descrise în hotărârea Gözel și Özer c. Turcia 43453/04 și 31098/05, § 23, 6 iulie 2010). ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 10 DIN CONVENȚIE 14. Reclamanții susțin că condamnarea lor le-a încălcat dreptul la libertatea de exprimare, astfel cum se prevede la art. 10 din convenție, astfel cum se prevede la art. 10 din convenție, astfel cum se prevede la art. 10 din convenție. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de a înțelege și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără a putea interveni din partea autorităților publice și fără a ține seama de graniță (...) exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunilor (...) 15. Guvernul contestă această teză. 16. Curtea ia notă de faptul că nu este de acord cu controversele dintre părți că ingerința statului în speță, constând în confiscarea ziarului și în inculparea reclamanților pentru încălcarea dreptului comunitar, era prevăzută de lege (Belek c. Turcia, nr 36827/06, 36828/06 și 36629/06, § 26, 20 noiembrie 2012) și a urmărit un obiectiv legitim, și anume menținerea securității publice, apărarea ordinii și prevenirea criminalității în sensul articolului 10 alineatul (2) din convenție (Gözel și Özer c. Turcia 43453/04 și 31098/05, § 45, 6 iulie 2010). necesară într-o societate democratică 17. Curtea amintește că a tratat deja probleme similare cu cele ale prezentei specii și că a constatat încălcarea articolului 10 din Convenție (Gözel și Özer, citată anterior). Prin urmare, aceasta va examina prezenta cauză în lumina acestei jurisprudențe 18. În această privință, Comisia observă că articolul Õ se referea la luptele care au avut loc în sud-estul Turciei între armata turcă și PKK, organizație armată ilegală. 19. Astfel, Curtea a acordat o atenție deosebită termenilor utilizați în acest articol și contextului publicării sale, ținând seama de circumstanțele din jurul cazului supus examinării, în special dificultățile legate de lupta împotriva terorismului (Sürek c. Turcia [GC], n 24762/94, § 58, 8 iulie 1999). Ea constată că, în ansamblu, acest text nu conținea nici un apel la violență, la rezistență armată sau la revoltă și că nu constituia un discurs de ură, ceea ce este, în ochii săi, elementul esențial care trebuie luat în considerare. În plus, Comisia observă că judecătorii din fond nu au examinat textul și că au condamnat reclamanții numai pe motiv că aceștia publicaseră un text de la o organizație teroristă. 20. Întrucât a examinat motivul invocat de judecătorii naționali pentru a-i condamna pe reclamanți, Curtea concluzionează că nu poate fi considerat, ca atare, ca fiind suficient pentru a justifica ingerința făcută în dreptul persoanelor interesate la libertatea de exprimare (punctul 10 de mai sus). Prin urmare, Curtea nu vede niciun motiv de a se abate de la concluzia la care a ajuns în cauza Gözel și Özer (citată la punctul 64). 21. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 10 din Convenție. II. PRIVIND VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 6 DIN CONVENȚIA 22. Invocând art. 6 din Convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a principiului egalității de arme și denunță procedura de sechestrare a jurnalului în litigiu, ținând cont de locul ocupat în sala de judecată de procurorul republicii lângă curtea de securitate a statului, care, în opinia lor, se afla în același rang cu judecătorii. În această privință, guvernul contestă teza reclamanților, susținând că locul ocupat în sala de judecată, în cadrul ședințelor Curții de Securitate a statului, de către procurorul republicii reprezenta un simplu formalism pentru a indica funcția acestuia. Comitetul consideră că acest element nu poate afecta esența principiului egalității de arme, ci că, în comparație cu un anumit suspect, procurorul general al Republicii este însărcinat să caute și să colecteze probe aflate în întreținere, precum și pe cele cu descărcare de gestiune, așa că, potrivit guvernului, procurorul Republicii execută o funcție în numele societății. Pentru a-și susține teza, guvernul face trimitere la decizia Teslim Töre c. Turcia 50744/99, 19 mai 2005) și concluzionează că părțile la procedură au drepturi egale și că practica pusă în discuție de solicitanți nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil 24. Curtea amintește că, în deciziile anterioare, a considerat că împrejurarea denunțată nu era suficientă pentru a pune în discuție egalitatea armelor, în măsura în care, în cazul în care îi oferea procurorului o poziție 72531/01, CEDO, 9 decembrie 2003, Carballo și Pinero c. Portugalia (dec.), nr 31237/09, 21 iunie 2011 și Diriöz c. Turcia, 38560/04, §§ 22-26, 31 mai 2012 25. În acest sens, Comisia consideră că circumstanțele din speță nu prezintă nicio particularitate care să permită să se părăsească jurisprudența stabilită în acest sens. Prin urmare, nu se poate considera că aceaceasta este inadmisibilă pentru lipsa vădită a temeiului și trebuie respinsă, în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. În ceea ce privește dreptul lor la libertatea de exprimare, reclamanții se plâng de decizia din 1 februarie 2003 prin care Curtea de Securitate a statului dispunea confiscarea numărului jurnalului în litigiu, în opinia lor, la singura cerere a procurorului și în lipsa oricărei examinări pe fond a articolului incriminat 27. Guvernul exclude neobosirea căilor de atac interne. 28. Având în vedere constatarea unei încălcări la care a ajuns pe teren la art. 10 din Convenție [punctul 21 de mai sus], Curtea consideră că a examinat principalele aspecte juridice ridicate de prezenta cauză. Având în vedere toate faptele cauzei, Comisia consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu are loc o încălcare a acesteia, Curtea acordă părții care a încălcat, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamanții solicită, pentru fiecare dintre ele, 10 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care pretind că l-au suferit. 31. Guvernul contestă aceste sume. 32. Curtea admite că circumstanțele din speță au putut cauza reclamanților o anumită derietate. Statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41 din Convenție și având în vedere sumele acordate în același titlu în cauzele similare (a se vedea, printre altele, Belek, citată anterior, punctul 38), aceasta alocă 1 500 EUR fiecărui reclamant pentru daune morale. Costuri și cheltuieli de judecată 33. Fiecare reclamant solicită, de asemenea, 12 125 de noi cărți turcești (TRY) (aproximativ 5 560 EUR) pentru cheltuielile de judecată și cheltuielile de judecată suportate pentru plata cheltuielilor de judecată. În sprijinul acestei cereri, avocatul reclamanților a comunicat Curții baremul tarifar al barei de plată a cheltuielilor de judecată. 34. Guvernul contestă aceste sume. 35. Având în vedere lipsa documentelor relevante și a criteriilor menționate în jurisprudența sa, Curtea respinge această cerere (Ato c. Turcia, 29873/02, § 27, 8 iunie 2010). Interese moratorii 36. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES, CURȚA, ÎN LUNANIMITATE, să se stabilească cererea admisibilă cu privire la suma restantă de la art. 10 din Convenția Declare cererea inadmisibilă, în măsura în care aceasta se referă la ......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu articolul Õ 2 din Convenție, 1 500 EUR (mii de cinci sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale, pentru a fi convertită în moneda sa națională la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 17 iunie 2014, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Stanley Naismith Guido Raimondi Modululer Președinte [1] Congresul pentru libertate și democrație din Kurdistan. Ramura PKK.