GARUFI c. ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 20948/06 Domenico GARUFI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 1 iulie 2014 într-un comitet compus din András Sajó, președinte, Helen Keller, Robert Spano, judecători, și Abel Campos, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 23 mai 2006, Având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie în scris ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Domenico Garufi, este un resortisant italian născut în 1912 și rezident în Messina. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Vespaziani, avocat în Rieti. La 23 ianuarie 2009, domnul Garufi a decedat. printr-o scrisoare din 1 ianuarie 2009 În februarie 2010, domnul Giuseppe Garufi și domnul Maria Francesca Garufi s-au constituit în cadrul procedurii în calitate de moștenitori. Guvernul italian a fost reprezentat de agentul său, dl Spatafora, și co-agentul său, dl P. Acardo. Invocând articolele 1 din Protocolul nr. 1 și 6 alin. (1), reclamanții s-au plâns că au fost privați de teren într-un mod incompatibil cu dreptul lor la respectarea proprietății lor, precum și a dreptului lor la respectarea bunurilor lor și a duratei procedurii. Cererea fusese comunicată guvernului sub aspectul art. 1 din Protocolul nr. 1 și 6 alin. (1) din Convenție (echitatea procedurii). La 25 februarie și 8 aprilie 2014, Curtea a primit declarații de soluționare amiabilă semnate de părți. Prin aceste declarații, Ö Õ este angajat să plătească reclamanților suma de 590 000 EUR (cinci sute nouăzeci de mii EUR), acoperind orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitanți. La rândul lor, reclamanții au renunțat la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele la originea cererii lor. Suma respectivă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö Õ s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un motiv să continue examinarea cererii. În consecință, este necesar să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide în de a elimina cererea de rol în aplicarea articolului 39 din Convenție. Abel Campos András Sajó Premier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

20948/06

Domenico GARUFI

contre l’Italie

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 1

er

juillet 2014 en un comité composé de

:

András Sajó,

président,

Helen Keller,

Robert Spano,

juges,

et de Abel Campos,

greffier adjoint

de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 23 mai 2006,

Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. Domenico Garufi, est un ressortissant italien né en 1912 et résidant à Messina. Il a été représenté devant la Cour par M

e

G.

Vespaziani, avocat à Rieti. Le 23 janvier 2009, M. Garufi décéda. Par une lettre du 1

er

février 2010, M. Giuseppe Garufi et M

me

Maria Francesca Garufi se constituèrent dans la procédure en tant qu’héritiers.

Le gouvernement italien («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, M

me

E. Spatafora, et son coagent, M

me

P. Accardo.

Invoquant les articles 1 du Protocole n

o

1 et 6 § 1, les requérants se plaignaient d’avoir été privés de leur terrain de manière incompatible avec leur droit au respect de leurs biens ainsi que de l’iniquité et de la durée de la procédure. La requête avait été communiquée au Gouvernement sous l’angle des articles 1 du Protocole n

o

1 et 6 § 1 de la Convention (équité de la procédure).

Les 25 février et 8 avril 2014, la Cour a reçu des déclarations de règlement amiable signées par les parties. Par ces déclarations, le Gouvernement s’est engagé à verser aux requérants la somme de 590

000

EUR (cinq cent quatre-vingt-dix mille euros), couvrant tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par les requérants. De leur côté, les requérants ont renoncé à toute autre prétention à l’encontre de l’Italie à propos des faits à l’origine de leur requête. Ladite somme sera versée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

EN DROIT

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif justifiant de poursuivre l’examen de la requête. En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle en application de l’article

39 de la Convention.

Abel Campos

András Sajó

Greffier adjoint

Président