- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 1 iulie 2014
- Stat pârât
- NLD
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Rage și alții împotriva Țărilor de Jos
Traducere în română Auto
Decizia nr. 29841/10 UMAR RAGE împotriva Țărilor de Jos și alte 3 cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așeză la 1 iulie 2014 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse mai sus între 27 mai 2010 și 3 mai 2013, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURA O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Guvernul olandez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl R.A.A. Böcker, și/sau agentul adjunct al acestora, dna L. Egmond, ambele ale Ministerului Afacerilor Externe.
Reclamanții, ale căror cereri de azil în Țările de Jos au fost respinse, s-au plâns că expulzia lor în Somalia va fi încălcată de art. 3 din Convenție. 70517/11 a invocat, de asemenea, articolele 1, 2 și 5 din Convenție în ceea ce privește îndepărtarea în Somalia. Reclamantul în cererea nr. 29841/10 s-a plâns în continuare în temeiul articolului 13 că nu a avut un remediu eficace pentru plângerea sa. La 6 martie 2013 (în cererea nr. 70517/11 și 22 martie 2013 (în cererea nr. 20010/13) Președintele Secțiunii a hotărât, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul Curții, să indique guvernului că este de dorit în interesul părților și să se desfășoare în mod corespunzător procedurile dinaintea Curții să nu expulze reclamanții în Somalia.
Aceeași decizie a fost luată de Președintele interimar la 27 Februarie 2013 și 10 mai 2013 în ceea ce privește cererea nr. 29841/10 și, respectiv, 29664/13. În toate cele patru cazuri, s-a decis în continuare că guvernul ar trebui invitat să își prezinte observațiile scrise cu privire la admisibilitatea și meritul cazurilor. Guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul cererilor și, după ce acestea au fost transmise reclamanților, acestea din urmă și-au prezentat observațiile în răspuns. Într-o scrisoare din 27 martie 2014 privind un caz diferit pe calea Curții în acel moment, cu privire la un reclamant de azil respins din Somalia, Guvernul a scris Curții că în 2010 Țările de Jos și Somalia au încheiat un memorandum de înțelegere, pe baza căruia ar putea avea loc returnările forțate în Somalia.
În prezent, autoritățile somaliene au confirmat acest acord la începutul anului 2013 și în cursul anului respectiv au avut loc mai multe expulziții în Somalia. Cu toate acestea, recent, autoritățile somaliene au solicitat acorduri suplimentare înainte de a coopera cu orice returnare forțată a resortisanților somalieni. Prin urmare, la momentul scrisorii guvernului la Curte, nu au avut loc restituiri forțate. Returnarea voluntară în Somalia a continuat să fie posibilă.
În răspunsul la întrebările unui deputat al Parlamentului, Ministrul Adjunct al Securității și Justiției ( Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie ) a declarat la 25 aprilie 2014 că până în prezent nu s-a primit nicio reacție de la autoritățile somaliene la acordurile de lucru propuse de autoritățile olandeze în februarie 2014, și că nu a fost posibil să se indică atunci când negocierile vor fi finalizate (Tweede Kamer der Staten-Generaal Aanhangsel van de Handelingen – Camera Inferioară a Parlamentului, Apendicele recordului parlamentar – 2013-2014, nr. 1806, p. 1). Curtea consideră că este clar din informațiile prezentate de Guvern la Curte și de Ministrul Securității și Justiției Parlamentului că reclamanții nu pot fi eliminați în mod forțat în orice parte a Somaliei în prezent (a se vedea punctele 5-6 de mai sus); de aceea, în prezent, nu sunt în pericol să fie supuși tratamentului pe care îl afirmă că este încălcarea articolului 3 din Convenția sau a celorlalte dispoziții din Convenție invocate de acestea.
În plus, nu există nici o indicație atunci când această situație se poate schimba. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că ar fi mai puțin eficient să se efectueze o evaluare a actualelor condiții din țara receptoră, cu atât mai mult, atunci când nu poate fi exclus în niciun fel, că aceste condiții vor fi suferite unei schimbări considerabile până când guvernul decide că pot avea loc îndepărtarea. Din acest motiv, Curtea constată că, în prezent, nu mai este justificat să continue examinarea cererilor (a se vedea I.A. c. Țările de Jos , nr. 76660/12, 27 mai 2014, cu alte referințe) și că acestea ar trebui eliminate din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 § În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului.
Curtea ar observa, în plus, că nu numai dreptul intern poate permite reclamanților să provoace o îndepărtare viitoare în Țările de Jos (a se vedea I.A. citate mai sus, § 14), acestea pot, de asemenea, în conformitate cu art. 37 § 2, să caute aplicarea lor la Curte, în cazul în care nu există căi de recurs interne care să poată rămâne în stare de o astfel de îndepărtare. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se ridice măsurile intermediare indicate în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții în prezent și să se scoată din lista. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; decide să scoată cererile din lista cazurilor sale. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele Registrului Adjunct APPENDIX Cerere Nu Lodged on Solicitant Data nașterii Locul de reședință Reprezentat până la 29841/10 27/05/2010 Umar RAGE 06/07/1983 Ter Apel J.M.
WALLS 70517/11/08/11/2011 Ali MAHAMED AHMED 01/01/1987 Heerlen Justa VAN VEELEN-DE HOOP 20010/13 14/03/2013 Mahamuuda HERSI JAMA 01/07/1968 Den Haag Yüksel TAMER 29664/13 03/05/2013 Yahye Ahmed Olad JIAMILE 03/03/1989 Amsterdam P.J. SCHÜLLER
THIRD SECTION
DECISION Application no. 29841/10 Umar RAGE against the Netherlands and 3 other applications (see list appended) The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 1 July 2014 as a Committee composed of: Alvina Gyulumyan, President, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged between 27 May 2010 and 3 May 2013, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. A list of the applicants is set out in the appendix. The Dutch Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr R.A.A. Böcker, and/or their Deputy Agent, Ms L. Egmond, both of the Ministry of Foreign Affairs.
The applicants, whose applications for asylum in the Netherlands were rejected, complained that their expulsion to Somalia would be in breach of Article 3 of the Convention. The applicant in application no. 70517/11 also invoked Articles 1, 2 and 5 of the Convention in relation to a removal to Somalia. The applicant in application no. 29841/10 further complained under Article 13 that he had not had an effective remedy for his Convention complaint.
On 6 March 2013 (in application no. 70517/11) and 22 March 2013 (in application no. 20010/13) the President of the Section decided, under Rule 39 of the Rules of Court, to indicate to the Government that it was desirable in the interest of the parties and the proper conduct of the proceedings before the Court not to expel the applicants to Somalia. The same decision was taken by the Acting President on 27 February 2013 and 10 May 2013 as regards application nos. 29841/10 and 29664/13, respectively. In all four cases it was further decided that the Government should be invited to submit their written observations on the admissibility and merits of the cases.
The Government submitted their observations on the admissibility and merits of the applications and, after these had been forwarded to the applicants, the latter submitted their observations in reply.
In a letter dated 27 March 2014 relating to a different case pending before the Court at that time, also concerning a rejected asylum-seeker from Somalia, the Government wrote to the Court that in 2010 the Netherlands and Somalia had concluded a Memorandum of Understanding, on the basis of which forced returns to Somalia could take place. The present Somali authorities had confirmed this arrangement at the beginning of 2013 and in the course of that year several expulsions to Somalia had taken place. Recently, however, the Somali authorities had requested additional arrangements before cooperating with any further forced returns of Somali nationals. Therefore, at the time of the Government’s letter to the Court, forced returns were not taking place. Voluntary return to Somalia continued to be possible.
In reply to questions from a Member of Parliament, the Deputy Minister of Security and Justice ( Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie ) stated on 25 April 2014 that so far no reaction had been received from the Somali authorities to working arrangements proposed by the Dutch authorities in February 2014, and that it was not possible to indicate when the negotiations would be finalised ( Tweede Kamer der Staten-Generaal , Aanhangsel van de Handelingen – Lower House of Parliament, Appendix to the parliamentary record – 2013-2014, no. 1806, p. 1). THE LAW
The Court considers that it is clear from the information submitted by the Government to the Court and by the Minister of Security and Justice to Parliament that the applicants cannot be forcibly removed to any part of Somalia at the present time (see paragraphs 5-6 above); they are therefore currently not at risk of being subjected to the treatment they allege to be in violation of Article 3 of the Convention or of the other Convention provisions invoked by them. There is, in addition, no indication when this situation may change. In these circumstances the Court considers that it would be less than efficient to proceed to an assessment of the present conditions in the receiving country, the more so when it can by no means be excluded that those conditions will have undergone a considerable change by the time the Government decide that removals can take place. For this reason the Court finds that at the present time it is no longer justified to continue the examination of the applications (see I.A. v. the Netherlands , no. 76660/12, 27 May 2014, with further references) and that they should be struck out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Moreover, in accordance with Article 37 § 1 in fine, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.
The Court would additionally observe that not only may domestic law enable the applicants to challenge a future removal in the Netherlands (see I.A. cited above, § 14), they may also, pursuant to Article 37 § 2, seek to have their application to the Court restored should no domestic remedies capable of staying such a removal be available to them.
In view of the above, it is appropriate to lift the interim measures indicated under Rule 39 of the Rules of Court in the present cases and to strike them out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to join the applications; Decides to strike the applications out of its list of cases. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Deputy Registrar President APPENDIX No Application No Lodged on Applicant Date of birth Place of residence Represented by 29841/10 27/05/2010 Umar RAGE 06/07/1983 Ter Apel
J.M. WALLS
70517/11 08/11/2011 Ali MAHAMED AHMED 01/01/1987 Heerlen Justa VAN VEELEN-DE HOOP 20010/13 14/03/2013 Mahamuuda HERSI JAMA 01/07/1968 Den Haag Yüksel TAMER 29664/13 03/05/2013 Yahye Ahmed Olad JIAMILE 03/03/1989 Amsterdam