- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 5 august 2014
- Stat pârât
- DEU
Schulz împotriva Germaniei
Traducere în română Auto
Comunicat la 5 august 2014 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 4800/12 Andreas SCHULZ împotriva Germaniei depusă la 8 decembrie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Andreas Schulz, este un național german, născut în 1975 și locuiește în Zeesen în apropiere de Berlin. El este reprezentat în fața Curții de către dl I.-J. Tegebauer, avocat practicant în Trier. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul are un fiu, născut în 2004, care locuiește cu mama sa în Brühl, Renania de Nord-Westfalia. A depus o cerere la Curtea de districtă din Berlin Tempelhof-Kreuzberg, care va fi acordată contact cu fiul său. La 10 august 2009 (dosarul nr. 198 F 7022/09), el a fost acordat contact cu fiul său în fiecare trei săptămâni de joi până duminică.
Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii în scopul obținerii de contact cu fiul său la fiecare patru săptămâni timp de o săptămână întreagă. La 9 octombrie 2009, Curtea de Apel din Berlin ( Kammergericht ) a respins apelul reclamantului. La 9 noiembrie 2009, reclamantul a depus o plângere constituțională la Curtea Constituțională din Berlin. La 13 noiembrie 2009, Curtea Constituțională din Berlin a confirmat primirea plângerii constituționale. 10. La 21 aprilie 2010, Curtea Constituțională de Berlin a notificat reclamantului că dosarul inițial a fost trimis Curții de District din Brühl și că, datorită cantității ridicate a cazurilor în curs de întârziere, nu ar putea fi programată nici o dată pentru o decizie.
11. La 24 iunie 2010, Curtea Constituțională de Berlin a notificat reclamantului că dosarul inițial a fost trimis încă o dată Curții de District din Brühl pentru o procedură în curs. 12. La 23 ianuarie 2011, reclamantul a întrebat despre starea procesului. 13. La 25 ianuarie 2011, reclamantul a fost informat că dosarul inițial a fost trimis din nou Curtea de District – chestiuni de familie – din Brühl. 14. La 1 noiembrie 2011, reclamantul a întrebat din nou despre starea procedurii. 15. La 20 decembrie 2011, Curtea Constituțională de la Berlin a informat reclamantul că există îndoieli cu privire la admisibilitatea plângerii. 16. La 24 ianuarie 2012, Curtea Constituțională de Berlin, referindu-se la motivele prezentate în scrisoarea sa anterioară, a respins plângerea constituțională a reclamantului ca fiind inadmisibilă (documentul nr. 132/09).
Legea internă relevantă 17. Legea federală privind procedurile Curții Protrase și investigațiile penale ( Gesetz über den Rechtschutz bei überlangen Gerichtsverfahren und strafrechtlichen Ermittlungsverfahren ), care a intrat în vigoare la 3 decembrie 2011, a introdus dispoziții generale privind soluționarea împotriva procedurilor judiciare prelungite care au fost încorporate în capitolul 17 din Legea Curților ( Gerichtsverfassungsgesetz 18. Art. 12, 13 din Legea Curților declară Legea Curților aplicabilă jurisdicției ordinare. 19. Secțiunea 15 din Legea privind procedura în fața Curții Constituționale de Berlin prevede: „În măsura în care acest act nu prevede altfel, se aplică mutatis mutandis dispozițiile capitole 14 și 16 din Legea Curților.
„Soweit in diem Gesetz nichts anderes bestimmt ist, sind hinsichtlich der Öffentlichkeit, der Sitzungspolizei, der Gerichtssprache, der Beratung und der Abstimmmung die Vorschriften der Titel 14 bis 16 des Gerichtsverfasungsgesetzes entsprechend anzuwenden “). 20. Această lege nu conține o trimitere la capitolul 17 din Legea Curților. COMPLAINTĂ 21. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurilor în fața Curții Constituționale de Berlin. El plânge, în plus, că legislația germană nu prevede o soluție juridică eficace împotriva lungii excesive a procedurilor în fața Curții Constituționale din Berlin. El susține, în special, că soluția împotriva procedurilor judiciare prolungate nu se aplică procedurilor în fața Curții Constituționale din Berlin.
Lungimea procedurii în fața Curții Constituționale din Berlin în acest caz în încălcarea cerinței de „tempo rațional” de la art. 6 § 1 din Convenție? A avut reclamantul la dispoziția sa un recurs intern eficient pentru plângerea sa cu privire la durata procedurii în fața Curții Constituționale din Berlin, conform articolului 13 din Convenție?
Communicated on 5 August 2014
FIFTH SECTION
Application no. 4800/12 Andreas SCHULZ against Germany lodged on 8 December 2011
STATEMENT OF FACTS
1. The applicant, Mr Andreas Schulz, is a German national, who was born in 1975 and lives in Zeesen near Berlin. He is represented before the Court by Mr I.-J. Tegebauer, a lawyer practising in Trier. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
The applicant has a son, born in 2004, who lives with his mother in Brühl in North Rhine-Westfalia.
He filed an application with the Berlin Tempelhof-Kreuzberg District Court to be granted contact with his son.
On 10 August 2009 (file no. 198 F 7022/09) he was granted contact with his son every third week from Thursday to Sunday.
The applicant appealed against this decision with the aim of obtaining contact with his son every four weeks for one whole week.
On 9 October 2009 the Berlin Court of Appeal ( Kammergericht ) dismissed the applicant’s appeal.
On 9 November 2009 the applicant lodged a constitutional complaint with the Berlin Constitutional Court.
On 13 November 2009 the Berlin Constitutional Court confirmed receipt of the constitutional complaint.
On 21 April 2010 the Berlin Constitutional Court notified the applicant that the original case file had been sent to the District Court of Brühl and that due to the high amount of pending cases no date for a decision could be scheduled.
On 24 June 2010 the Berlin Constitutional Court notified the applicant that the original case file had been sent once more to the District Court of Brühl for a pending motion.
On 23 January 2011 the applicant asked about the state of proceedings.
On 25 January 2011 the applicant was informed that the original case file had been sent again to the District Court – family matters – of Brühl.
On 1 November 2011 the applicant asked again about the state of proceedings.
On 20 December 2011 the Berlin Constitutional Court informed the applicant that there were doubts as to the admissibility of the complaint.
On 24 January 2012 the Berlin Constitutional Court, referring to the reasons set out in its previous letter, dismissed the applicant’s constitutional complaint as being inadmissible (file no. VerfGH 132/09). B. Relevant domestic law
The Federal Act on Protracted Court Proceedings and Criminal Investigations ( Gesetz über den Rechtsschutz bei überlangen Gerichtsverfahren und strafrechtlichen Ermittlungsverfahren ), which entered into force on 3 December 2011, introduced general provisions for a remedy against protracted court proceedings which have been incorporated in chapter 17 of the Courts Act ( Gerichtsverfassungsgesetz ).
Art. 12, 13 of the Courts Act declare the Courts Act applicable to the ordinary jurisdiction.
Section 15 of the Law on the Procedure before the Berlin Constitutional Court provides: “As far as this act does not provide otherwise, the provisions of chapters fourteen and sixteen of the Courts Act apply mutatis mutandis regarding the public, the court police, the court language, the deliberation und the voting.” (“ Soweit in diesem Gesetz nichts anderes bestimmt ist, sind hinsichtlich der Öffentlichkeit, der Sitzungspolizei, der Gerichtssprache, der Beratung und der Abstimmung die Vorschriften der Titel 14 bis 16 des Gerichtsverfassungsgesetzes entsprechend anzuwenden “).
This law does not contain a reference to chapter 17 of the Courts Act. COMPLAINTS
The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of proceedings before the Berlin Constitutional Court. He further complains that the German law does not provide for an effective legal remedy against the excessive length of proceedings before the Berlin Constitutional Court. He argues, in particular, that the remedy against protracted court proceedings does not apply to proceedings before the Berlin Constitutional Court.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Was the length of the proceedings before the Berlin Constitutional Court in the present case in breach of the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention? 2. Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaint about the length of the proceedings before the Berlin Constitutional Court, as required by Article 13 of the Convention?