YURTSEVER c. TURQUIE

Comunicat la 25 august 2014 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 42320/10 YURTSEVER împotriva Turciei introdusă la 10 iunie 2010 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, se pot rezuma după cum urmează: la 3 iulie 2007, o duzină de persoane, inclusiv reclamantul, s-au reunit în fața închisorii Gebze pentru a-și exprima, într-o declarație de presă, sprijinul pentru candidatura S.T la alegerile parlamentare, care la momentul respectiv era deținut în această închisoare. Reclamantul a ținut următorul discurs Pot să fac o declarație, prieteni? Mi-am depus candidatura la alegerile parlamentare ca candidat socialist independent la cea de-a treia circumscripție de la Istanbul. Dar legile statului fascist m-au condamnat și pedepsit pentru exprimarea gândurilor mele ; am fost privat de dreptul meu de vot și de eligibilitate. Dar, spre deosebire de alte persoane, am purtat o luptă juridică și mi-am dobândit drepturile. Am fost candidat socialist independent la a treia circumscripție din Istanbul în care S.T. a fost, de asemenea, candidat. Prin urmare, am retras candidatura mea pentru S.T. pentru poporul kurd și pentru femeile proletare kurde și ca reacție la servitorii TC [siglele Republicii Turcia], pentru servitorii lui Büyükaniet [fostul șef al statului major al armatelor], pentru teroarea pe care copiii ordinii o conduc în Kurdistan, pentru presiuni și violență. M-am retras pentru a fi alături de poporul kurd împotriva războiului murdar, pentru a-mi exprima voința de a folosi drepturile libertății și democrației, pentru a duce S.T. de la închisoare la arest, Adunarea ca răspuns la trimiterea lui L.Z. din Adunarea turcească la închisoare. Am lăsat S.T. în locul meu, sunt alături de ea, voi lucra cu ea. Pe 24 iulie, vom trimite S.T. în cadrul Adunării (...). Am numit-o pe Yurtsever. Din cauza acestui discurs, Parchetul Gebze a inițiat o anchetă judiciară împotriva reclamantului. La 3 octombrie 2007, procurorul Republicii Gebze a primit declarația reclamantului. La 17 noiembrie 2007, procurorul Republicii Gebze l-a acuzat pe reclamant de denigrare a turcității și a organelor de stat și a solicitat condamnarea sa în temeiul articolului 301 din Codul Penal. La 9 aprilie 2008, procedura penală a început în fața Tribunalului Penal din Gebze. La 20 mai 2008, tribunalul corecțional de la Gebze a suspendat procedura pentru obținerea autorizației ministrului justiției, care a devenit necesară în temeiul unui amendament la art. 301 din Codul penal adoptat la 30 aprilie 2008, la 25 august 2008, ministrul justiției a retras autorizația necesară. În ședința din 30 decembrie 2008, reclamantul a declarat că, la reuniunea din 3 iulie 2007, a fost limitat la a ține un discurs de susținere a S.T. Prin urmare, a respins acuzațiile și a solicitat achitarea acesteia. În memoriul în apărare pe care l-a solicitat în instanță la 6 octombrie 2009, reclamantul a fost împotriva războiului și a violenței și a vrut să critice prin expresia sa. Statul fascist: politicile de presiune și tortură ale statului. El a folosit expresia: "Ajutorul lui Büyükani" pentru a critica ceea ce a spus el despre persoanele suspectate într-un caz de bombă aruncat în aer într-o librărie. El susține că discursul său nu conținea nici o insultă și nici o insultă. La 7 octombrie 2009, tribunalul corecțional din Gebze și-a pronunțat sentința. În primul rând, s-a constatat că reclamantul a ținut bine cuvintele în litigiu. Având în vedere că cuvintele pe care le utilizase în discursul său depășeau limitele criticii, instanța corecțională l-a condamnat pe reclamant la cinci luni de închisoare. Cu toate acestea, întrucât condițiile prevăzute la articolul § 5 din Codul de procedură penală au fost îndeplinite, Tribunalul a decis să suspende judecarea cauzei. Instanța a informat că, în aplicarea articolului § 8 din Cod, reclamantul ar fi supus unui control timp de cinci ani; că nu a fost necesar să se instituie o măsură de libertate controlată în această perioadă. În conformitate cu art. 23 alineatul (10) din Cod, în cazul în care reclamantul nu comite în mod intenționat o nouă încălcare în cursul perioadei de control, hotărârea va fi anulată și cauza va fi anulată. În conformitate cu art. 23 alineatul (11) din Cod, în cazul în care reclamantul comite o nouă încălcare, hotărârea ar fi pronunțată de instanță, care ar putea, de asemenea, să-l condamne pentru noua încălcare. La 25 noiembrie 2009, reclamantul a formulat o opoziție împotriva acestei decizii. și ce a vrut el să-și exprime doar sprijinul față de S.T. în vederea alegerilor parlamentare. El a făcut să se susțină faptul că este vorba despre exercitarea libertății sale de exprimare așa cum este definită în jurisprudența Curții. La 10 decembrie 2009, instanța din Gebze a respins această opoziție. Dreptul intern relevant la art. 301 din Codul Penal, astfel cum este modificat prin Legea nr. 5759 din 30. aprilie 2008 se citește după cum urmează: Este o pedeapsă de la șase luni la trei ani închisoare oricine denigra în mod public națiunea turcă, statul Republicii Turcia, Marea Adunare Națională a Turciei, Guvernul Republicii Turcia și organele judiciare de stat. Este sancționat în conformitate cu dispozițiile primului paragraf, oricine denigra în mod public forțele militare sau securitatea statului. Expresia de cuvinte critice nu constituie o infracțiune. Urmărirea acestei infracțiuni este condiționată de autorizația ministrului justiției. Pentru dreptul intern relevant privind măsura de suspendare la pronunțarea unei hotărâri, a se vedea decizia Erkuș c. Turcia 61196/11, §§ 8-9, 4 decembrie 2012). GRIFS invocând articolele 10 și 11 din convenție, reclamantul se plânge că a fost condamnat pentru că a ținut cuvinte care, în opinia sa, sunt acoperite de libertatea de exprimare și care nu sunt implicate în violență. Invocând articolele 6 și 14 din convenție, reclamantul se plânge că nu a beneficiat de un proces echitabil în fața unei instanțe independente și că a suferit o discriminare în această privință în măsura în care urmărirea penală în temeiul articolului 301 din Codul penal este condiționată de autorizarea ministrului justiției. 1. A existat o interferență în libertatea de exprimare a reclamantului în sensul art. 10 alin. (1) din Convenție? În cazul în care această interferență a fost prevăzută de lege și necesară pentru protecția unuia dintre scopurile menționate în art. 10 alin. (2) (2) Reclamantul a beneficiat de un proces echitabil în fața unei instanțe independente, având în vedere faptul că urmărirea penală a fost autorizată de ministrul justiției

Communiquée le 25 août 2014

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

42320/10

İsmet YURTSEVER

contre la Turquie

introduite le 10 juin 2010

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. İsmet Yurtsever, est un ressortissant turc né en 1942 et résidant à Kocaeli. Il est représenté devant la Cour par M

e

O. Gümüștaș, avocat à Istanbul.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le 3 juillet 2007, une quinzaine de personnes, dont le requérant, se réunirent devant la prison de Gebze pour exprimer, dans une déclaration de presse, leur soutien à la candidature de S.T dans les élections législatives, qui était, à l’époque, détenue dans cette prison.

Le requérant y prononça le discours suivant

:

«

Puis-je faire une déclaration, les amis ? J’ai posé ma candidature aux élections législatives comme candidat socialiste indépendant à la 3

ème

circonscription d’Istanbul. Mais, les lois de l’État fasciste m’ont condamné et puni pour l’expression de mes pensées

; j’ai été privé de mon droit de vote et d’éligibilité. Mais, à la différence d’autres personnes, j’ai mené une bataille juridique et acquis mes droits. Je me suis porté candidat socialiste indépendant à la 3

ème

circonscription d’Istanbul où S.T. était également candidate. J’ai donc retiré ma candidature en faveur de S.T. pour le peuple kurde et pour les femmes prolétaires kurdes et en réaction aux serviteurs de la T.C. [sigles de la Républiques de Turquie], aux serviteurs de Büyükanıt [ex-chef de l’état-major des armées], à la terreur que les enfants de l’ordre font régner au Kurdistan, aux pressions et à la violence. Je me suis retiré pour être à côté du peuple kurde contre la sale guerre, pour exprimer ma volonté d’usage des droits de la liberté et de la démocratie, pour emmener S.T. de la prison à l’Assemblée en réponse à l’envoi de L.Z. [parlementaire turque] de l’Assemblée à la prison. J’ai laissé S.T. à ma place, je suis à côté d’elle, je vais travailler avec elle. Le 24 juillet, on va envoyer S.T. à l’Assemblée (...). Je m’appelle İsmet Yurtsever.

»

En raison de ce discours, le parquet de Gebze initia une enquête judiciaire contre le requérant.

Le 3 octobre 2007, le procureur de la République de Gebze recueillit la déposition du requérant.

Le 17 novembre 2007, le procureur de la République de Gebze inculpa le requérant de dénigrement de la turcité et des organes de l’État et requit sa condamnation en vertu de l’article 301 du code pénal.

Le 9 avril 2008, la procédure pénale débuta devant le tribunal correctionnel de Gebze.

Le 20 mai 2008, le tribunal correctionnel de Gebze suspendit la procédure pour obtenir l’autorisation du ministre de la Justice, rendue nécessaire en vertu d’un amendement à l’article 301 du code pénal adopté le 30 avril 2008.

Le 25 août 2008, le ministre de la Justice donna l’autorisation requise.

La procédure reprit devant le tribunal correctionnel.

À l’audience du 30 décembre 2008, le requérant déclara que lors de la réunion du 3 juillet 2007 il s’était borné à prononcer un discours de soutien à S.T. Il rejeta donc l’accusation et demanda son acquittement.

Dans le mémoire en défense qu’il soumit au tribunal le 6 octobre 2009, le requérant expliqua qu’il était contre la guerre et la violence et qu’il voulait critiquer par son expression «

État fasciste

» les politiques de pression et de torture conduites par l’État. Il expliqua qu’il avait utilisé l’expression «

les serviteurs de Büyükanıt

» pour critiquer les propos de ce dernier concernant les personnes soupçonnées dans une affaire de bombe explosée dans une librairie. Il soutint que son discours ne contenait pas d’insulte ni de diffamation

; qu’il s’agissait d’un discours tenu dans le cadre d’une critique et donc de l’expression d’une pensée et que ce discours ne comportait pas de sens dégradant ou péjoratif. Il nia en conséquence avoir commis l’infraction reprochée et demanda son acquittement.

Le 7 octobre 2009, le tribunal correctionnel de Gebze rendit son jugement. Il releva d’abord qu’il était établi que le requérant avait bien tenu les propos litigieux. Considérant que les termes que le requérant avait utilisés dans son discours dépassaient les limites de la critique, le tribunal correctionnel condamna le requérant à cinq mois d’emprisonnement. Toutefois, les conditions prévues à l’article 231 § 5 du code de procédure pénale étant réunies, il décida de surseoir au prononcé du jugement. Le tribunal informa qu’en application de l’article 231 § 8 du code, le requérant serait soumis à un contrôle pendant cinq ans

; qu’il n’y avait pas lieu de mettre en place une mesure de liberté contrôlée pendant cette période

; qu’en application de l’article 231 § 10 du code, au cas où le requérant ne commettrait pas de manière intentionnelle une nouvelle infraction pendant la période de contrôle, le jugement serait annulé et l’affaire rayée du rôle

; qu’en application de l’article 231 § 11 du code, au cas où le requérant commettrait une nouvelle infraction, le jugement serait prononcé par le tribunal, qui pourrait également le condamner pour la nouvelle infraction.

Le 25 novembre 2009, le requérant forma une opposition contre cette décision. Il soutint que ses propos ne contenaient pas d’insulte ni de dénigrement

et qu’il voulait seulement exprimer son soutien à S.T. en vue des élections législatives. Il fit valoir qu’il s’agissait de l’exercice de sa liberté d’expression comme définie dans la jurisprudence de la Cour.

Le 10 décembre 2009, la cour d’assises de Gebze rejeta cette opposition.

B.

Le droit interne pertinent

L’article 301 du code pénal, tel qu’il est amendé par la loi n

o

5759 du 30

avril 2008, se lit comme suit

:

«

Est passible d’une peine de six mois à trois ans d’emprisonnement quiconque dénigre publiquement la nation turque, l’État de la République de Turquie, la Grande Assemblée nationale de Turquie, le Gouvernement de la République de Turquie et les organes judiciaires de l’État.

Est sanctionné selon les dispositions du premier paragraphe quiconque dénigre publiquement les forces militaires ou la sûreté de l’État.

L’expression d’opinions critiques ne constitue pas un délit.

La poursuite de ce délit est subordonnée à l’autorisation du ministre de la Justice.

»

Pour le droit interne pertinent concernant la mesure de sursis au prononcé d’un jugement, voir la décision

Erkuș c. Turquie

(n

o

61196/11, §§ 8-9, 4

décembre 2012).

GRIEFS

Invoquant les articles 10 et 11 de la Convention, le requérant se plaint d’avoir été condamné pour avoir tenu des propos qui, selon lui, sont couverts par la liberté d’expression et qui n’incitent pas à la violence.

Invoquant les articles 6 et 14 de la Convention, le requérant se plaint de ne pas avoir bénéficié d’un procès équitable devant un tribunal indépendant et d’avoir subi une discrimination à cet égard dans la mesure où la poursuite pénale en application de l’article 301 du code pénal est subordonnée à l’autorisation du ministre de la Justice.

QUESTIONS AUX PARTIES

Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle prescrite par la loi et nécessaire à la protection d’un des buts cités dans l’article 10 § 2

?

?