Charykova împotriva Rusiei

Cererea nr. 16977/13 Margarita Aleksandrovna CHARYKOVA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 26 august 2014 în calitate de comitet compus din: Khallar Hajiyev, președinte, Julia Laffranque, Erik Møse, judecători și Søren Prebensen, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 7 martie 2013, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamantul, dna Margarita Aleksandrovna Charykova, este un național rus, născut în 1988 și trăiește în Moscova, a fost reprezentată în fața Curții de către dna S. Sidorkina, un avocat practicant la Moscova. Guvernul Rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl. G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

La 7 martie 2013, Curtea a primit cererea reclamantului de aplicare a măsurilor intermediare în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții. Reclamantul, care a fost deținut la momentul respectiv pe suspiciune de încercarea de a comite traficul de droguri agravat, s-a plâns că nu a fost furnizată asistența medicală necesară în detenție și că, prin urmare, viața și membrul ei erau în pericol. Reclamantul nu a depus documente medicale în sprijinul argumentelor sale, după ce a afirmat că dosarul ei medical a fost pierdut în timpul cauzei în apartamentul ei. La 11 martie 2013, după examinarea cererii, președintele Secțiunii la care se alocase cazul a decis, în circumstanțe, să nu indică guvernului Rusiei, în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții, măsura intermediară solicitată de reclamant.

Președintele a hotărât, de asemenea, să ceară Guvernului, în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul Curții, să prezinte informații factuale privind starea de sănătate a reclamantului și calitatea tratamentului medical acordat în detenție. Guvernul a prezentat informațiile solicitate, în limba engleză, la 2 Aprilie 2013. În special, se bazează pe o copie a dosarului medical al reclamantului și a certificatelor emise de personalul medical al instalației de detenție, acestea au susținut că reclamantul este sub supraveghere medicală constantă și că a primit asistența medicală necesară. Guvernul a insistat că starea de sănătate a reclamantului este satisfăcătoare.

La 3 aprilie 2013, observațiile guvernului au fost transmise reprezentantului reclamantului și a fost solicitată să prezinte observații scrise în răspuns până la 21 mai 2013. La 30 aprilie 2013, Curtea a transmis reprezentantului reclamantului traducerea în rusă a cererilor guvernamentale. La 23 mai 2013, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că reclamantul a fost eliberat din detenție la 5 mai 2013. De asemenea, reprezentantul a solicitat să prelungească perioada pentru prezentarea observațiilor sale ca răspuns la informațiile guvernamentale, deoarece a primit traducerea rusă doar la 22 mai 2013. După ce a luat act de motivul avansat, președintele Secției a fost de acord să acorde prelungirea solicitată.

Noul termen a fost stabilit pentru 21 iunie 2013. În urma eșecului de răspuns al reprezentantului reclamantului, Curtea, prin scrisoarea din 19 decembrie 2013, trimisă prin post înregistrat, a notificat reprezentantul că perioada permisă de prezentare a observațiilor la informațiile guvernamentale a expirat la 21 iunie 2013 și că nu s-a solicitat o nouă prelungire a timpului. Atenția reprezentantului reclamantului a fost atrasă la art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate trage un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Reclamantul a primit această scrisoare la 22 ianuarie 2014. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns de atunci.

HOTĂRÂREA Tribunalului consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își urmeze cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să excludă cererea din lista sa de cazuri. Søren Prebensen Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al grefierului interimar

FIRST SECTION

DECISION Application no. 16977/13 Margarita Aleksandrovna CHARYKOVA against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 26 August 2014 as a Committee composed of: Khanlar Hajiyev, President, Julia Laffranque, Erik Møse, judges, and Søren Prebensen, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 7 March 2013, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Margarita Aleksandrovna Charykova, is a Russian national, who was born in 1988 and lives in Moscow She was represented before the Court by Ms S. Sidorkina, a lawyer practising in Moscow. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. On 7 March 2013 the Court received the applicant’s request for the application of interim measure under Rule 39 of the Rules of Court. The applicant, who was detained at the time on suspicion of an attempt to commit aggravated drug trafficking, complained that she was not provided with necessary medical assistance in detention and that her life and limb were therefore in jeopardy.

The applicant did not submit any medical documents in support of her arguments, having claimed that her medical file had been misplaced during a search in her flat. On 11 March 2013, after examining the request, the President of the Section to which the case had been allocated decided, in the circumstances, not to indicate to the Government of Russia, under Rule 39 of the Rules of Court, the interim measure sought by the applicant. The President also decided to request the Government, under Rule 54 § 2 (a) of the Rules of Court, to submit factual information about the state of the applicant’s health and the quality of medical treatment afforded to her in detention.

The Government submitted the requested information, in English, on 2 April 2013. In particular, relying on a copy of the applicant’s medical record and certificates issued by medical personnel of the detention facility, they argued that the applicant was under constant medical supervision and that she received necessary medical care. The Government insisted that the applicant’s state of health was satisfactory. On 3 April 2013 the Government’s submissions were forwarded to the applicant’s representative and she was asked to submit written comments in reply by 21 May 2013. On 30 April 2013 the Court forwarded the Russian translation of the Government’s submissions to the applicant’s representative.

On 23 May 2013 the applicant’s representative informed the Court that the applicant had been released from detention on 5 May 2013. The representative also asked to extend the period for submitting her comments in reply to the Government’s information as she had only received the Russian translation on 22 May 2013. Having taken note of the reason advanced, the President of the Section agreed to grant the extension requested. The new time-limit was set for 21 June 2013. Following the failure of the applicant’s representative to respond, the Court, by letter dated 19 December 2013, sent by registered post, notified the representative that the period allowed for submission of the comments to the Government’s information had expired on 21 June 2013 and that no further extension of time had been requested.

The attention of the applicant’s representative \was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The applicant’s representative received this letter on 22 January 2014. However, no response has been received since. THE LAW The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue her application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases. Søren Prebensen Khanlar Hajiyev Acting Deputy Registrar President