CtEDO 17.09.2014 Auto

EYİBİL c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
17.09.2014
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
EYİBİL c. TURQUIE (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 17 septembrie 2014 Secțiunea a doua Cerere nr. 5429/12 Tolga EY Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La data depunerii cererii sale, reclamantul a servit în forțele armate în calitate de comandant în cadrul jandarmeriei. La 3 mai 2011, colonelul S.K. lal a acuzat de comportament neconform cu standardele structurii familiale turcești pe motiv că ar fi avut o relație cu o femeie căsătorită și i-a cerut să-și prezinte apărarea. La 20 mai 2011, comanda jandarmeriei din Caanakkale, bazată pe art. 171 din Codul Penal Militar, i-a impus reclamantului o sancțiune privativă de libertate sub forma unei hotărâri de rigoare de paisprezece zile, a motivelor pe care le-a adus atingere reputației forțelor armate turce și a ținut o declarație mincinoasă. Pe de o parte, decizia a concluzionat că reclamantul a comis o eroare disciplinară prin faptul că a omis să spună adevărul în timpul interviului pe care comanda jandarmeriei l-ar fi condus pentru a stabili dacă acuzația adusă împotriva sa era sau nu întemeiată. Pe de altă parte, aceasta a concluzionat că o anchetă administrativă, în cursul căreia au fost interogați mai mulți martori, a stabilit că persoana respectivă întreținea o relație de lungă durată cu o femeie căsătorită, ceea ce ar fi afectat reputația forțelor armate turce și ar fi constituit o greșeală disciplinară. La 26 mai 2011, reclamantul și-a contestat sancțiunea prin intermediul unei căi de atac ierarhice. La o dată nespecificată, a fost exonerat de la solicitarea sa. În perioada 30 mai 2011-16 iunie 2011, reclamantul a executat pedeapsa care i-a fost aplicată într-o casă de detenție pentru ofițeri și subofițeri. Dreptul intern relevant și practica în ceea ce privește sancțiunea privativă de libertate La momentul faptelor, art. 129 din Constituție se citea după cum urmează Deciziile în materie disciplinară nu pot fi supuse controlului jurisdicțional. Dispozițiile privind membrii forțelor armate, precum și judecătorii și procurorii sunt rezervate. Actele președintelui Republicii, actele Consiliului Superior al Armatei, actele luate în temeiul Legii nr. 1402 de către comandanții statului de sediu și sancțiunile disciplinare impuse de superiorii ierarhici pentru încălcarea disciplinei militare nu intră sub incidența controlului judiciar. 477 privind stabilirea tribunalelor disciplinare, procedura în fața acestora și infracțiunile și sancțiunile disciplinare, astfel cum se prevede la art. 38 din acesta, modalitățile de executare a hotărârii de riguroasă a unui militar care a primit o sentință de a-și executa pedeapsa, dacă este posibil, singur, într-o celulă. El nu își poate exercita atribuțiile. El nu poate da ordine. În ceea ce privește serviciul obligatoriu al militarilor în cadrul forțelor armate turce la art. 18 din Constituție, nimeni nu poate fi obligat să facă o muncă forțată. Nu se consideră muncă forțată, cu condiția ca forma și condițiile lor să fi fost definite prin lege, lucrările impuse persoanelor în timpul detenției sau executării pedepsei lor; serviciile care pot fi solicitate cetățenilor în perioade de urgență ; și lucrările fizice și intelectuale care se referă la datoria patriotică în domeniile în care nevoile țării la . Într-o hotărâre din 13 martie 2006 (E. 2006/21) ; K. 2006/38), Curtea Constituțională din Turcia a precizat că, așa cum ar defini art. 18 din Constituție, sarcina este o muncă forțată neremunerată și a amintit că, în mai multe din hotărârile sale, aceasta a indicat că există o Aceasta a concluzionat apoi că serviciul obligatoriu al medicilor nu poate fi considerat o sarcină, în măsura în care aceștia au statutul de agent contractual în cadrul funcției publice și sunt remunerați. art. 112 alineatul (1) alineatul (1) din Legea nr. 926 privind personalul forțelor armate, în vigoare la momentul faptelor, prevede că ofițerii și subofițerii nu pot demisiona înainte de a-și îndeplini serviciul obligatoriu de 15 ani. Alineatul (5) din legea menționată prevede, în general, că ofițerii și subofițerii care demisionează sunt obligați, indiferent de motiv, să ramburseze, cu titlu de compensație, suma corespunzătoare cheltuielilor aferente formării lor, împreună cu dobânda legală. Camera Înaltei Curți Administrative Militare a pronunțat o hotărâre cu privire la refuzul de a demisiona prezentat în scris de un ofițer (hotărârea din 4 iunie 2009, E. 2009/1332; K. 2009/628). În martie 2006, Comisia a precizat că, ținând cont de faptul că un agent al forțelor armate turce face parte din funcția publică și lucrează în schimbul unei remunerații, nu este posibil ca serviciul obligatoriu în cauză să fie considerat o sarcină care poate constitui o muncă forțată. Aceasta a concluzionat că refuzul demisie prezentat de ofițerul de rang înalt nu a fost contrar legii și, în conformitate cu art. 112 din Legea nr. 926, a decis că demisia în cauză nu a fost admisibilă pe motiv că ofițerul nu a îndeplinit integral cei 15 ani de serviciu obligatoriu. GRIFS Invocând art. 4 din Convenție, reclamantul se plânge că legea nu i-a permis să demisioneze din forțele armate turce înainte de a fi servit acolo timp de 15 ani. Invocând, de asemenea, articolele 5 și 6 din Convenție, se plânge că sancțiunea de rigoare privativă de libertate a fost impusă de superiorul său militar și nu de o instanță independentă și imparțială. De ce avea reclamantul posibilitatea de a demisiona din forțele armate turce înainte de a fi efectuat 15 ani de serviciu obligatoriu? Având în vedere hotărârea din 4 iunie 2009 a Înaltei Curți Administrative Militare (E. 2009/132 ; K. 2009/628) și a Curții Constituționale turce din 13 martie 2006 (E. 2006/21) ; K. 2006/38), există, în practică, un obstacol în calea demisiei ofițerilor și a subofițerilor înainte de încheierea perioadei de 15 ani de serviciu obligatoriu Sancțiunile disciplinare de libertate impuse reclamantului de către superiorul său superior au fost compatibile cu art. 5 alineatul (1) litera (a) din convenție ? În special, reclamantul a fost privat de libertatea sa după condamnarea de către o instanță competentă

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă