CtEDO 23.09.2014 Auto

CASE OF S.B. v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
23.09.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 8 - Right to respect for private and family life (Article 8 - Positive obligations;Article 8-1 - Respect for private life)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF S.B. v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1952 și trăiește în București. În august 2001, reclamantul a început să meargă la practica dentară a doctorului A.D. pentru a avea poduri dentiste montate. Tratamentul implicat lucrează pe aproximativ douăzeci de dinți, poduri de montare și coroane și adaptarea dintilor adiacenti. Tratamentul a început în septembrie 2001. Când prima parte a bridgework a fost gata, reclamantul a observat că nu se potrivește bine. Dentistul i-a spus că încă o poate folosi pentru a mânca și că va rectifica problema. Când restul de bridgework a fost gata, ea a observat din nou că ea nu poate închide gura și că atunci când a încercat să-l mănânce i-a provocat marea durere. Podurile au fost montate provizorie și s-a convenit că vor fi fixate permanent într-o etapă mai târziu după adaptarea suplimentară. Cu toate acestea, în timp ce le purta ea a realizat că gumele ei au fost afectate. În zilele următoare, s-a dus la operație dentară de mai multe ori pentru a se adapta podurile, dar dentistul i-a spus că sunt perfecte și că tot ce a rămas era să fie fixate permanent, chiar dacă i-a arătat că nu putea închide gura și că gingiile ei sângerau. Reclamantul a afirmat că a încercat să facă o nouă întâlnire cu dr. A.D. în mai multe ocazii înainte de sfârșitul lunii ianuarie 2002, dar în nici un caz. În această perioadă, starea ei de sănătate s-a înrăutățit și nu a avut bani pentru a plăti pentru mai mult tratament dentist. La 30 ianuarie 2002, dentistul a eliberat-o cu un certificat de garanție pentru munca dentară pe care a efectuat-o și a păstrat podurile în vederea adaptării lor. Reclamantul le-a primit înapoi doar una și jumătate de luni mai târziu, fără a fi fost făcută nicio modificare. 10. Ea a insistat ca ea nu ar putea folosi munca de pod, ea nu ar putea mânca în timp ce o purta și că a dorit gumele ei și le-a făcut să devină infectate. 11. Într-o plângere din 18 iulie 2002 adresată Ministerului Sănătății, reclamantul a solicitat să facă un examen de experți medicali pentru a stabili dacă munca de pod a fost funcțională, în ce măsură a afectat dintii ei și cât timp a putut purta poduri care erau montate provizorie, fără a afecta acest lucru dinți și gume sau a provoca probleme de vorbire ireversibile. 12. La 6 august 2002, a fost informată că plângerea ei va fi revizuită de Colegiul Doctorilor din București. 13. La sfârșitul lunii septembrie 2002, a avut o consultare cu un alt dentist, Dr. A.B. Potrivit reclamantului, s-a spus că munca de pod nu a fost făcută corect și, având în vedere toate problemele pe care le-a cauzat (gume infectate, tăieri, durere), nu a fost recomandat ca podurile să fie fixate permanent. 14. Câteva zile mai târziu, a fost solicitat să facă un examen de către un grup de experți atașați de Facultatea de Odontrie. 15. A doua examinare a avut loc la 8 octombrie 2002. Ea a susținut că i s-a spus că nu a fost nevoie să efectueze un examen excesiv detaliat, deoarece se poate vedea cu ușurință că podurile nu ar trebui purtate. 16. Într-o scrisoare din 14 ianuarie 2003 adresată Colegiului Doctorilor din București, ea a cerut să fie informată cu privire la constatările din raportul experților medicali. În aceeași dată, Colegiul Doctorilor din București a răspuns că rezultatele examinării medicale pe care le-au efectuat-o au fost doar pentru utilizarea internă a Grupului Disciplinar al Colegiului Doctorilor. Dacă dorește să obțină un raport de experți, ea a trebuit să solicite unul de la Institutul Național de Medicină Forensică (denumit în continuare „Institutul”). 17. Ea a contactat Institutul, dar a fost informată că un raport de experți medicali nu poate fi solicitat decât în cadrul procedurii judiciare. 18. La 10 martie 2003, reclamantul a depus o plângere penală, cerând un raport de specialitate medicală detaliat pentru a determina dacă a existat neglijență medicală. În aceeași plângere, ea a solicitat rambursarea costului rămasului tratament dentist, care nu a fost returnat la ea, precum și compensarea pentru prejudiciu moral care rezultă din suferința și problemele de sănătate pe care le-a cauzat tratamentul în cauză. Într-o scrisoare din 11 august 2003, departamentul de poliție a solicitat Institutului să elaboreze un raport de experți medicali pentru a determina dacă munca dentară efectuată de Dr. A.D. a cauzat leziuni care necesită tratament medical. 20. Institutul, după ce a primit o cerere de către reclamant pentru a nu fi efectuată de Universitatea din București, unde Dr. A.D. 21. Spitalul Dental Iași și-a emis raportul la 4 septembrie 2003, după examinarea reclamantului. Reclamantul a luat raportul și l-a transmis Institutului, care a emis un raport de experți criminaliști la 4 decembrie 2003. Rezultatele sale au fost următoarele: „După examinarea S.B. și de revizuire a documentelor medicale, se pare că în septembrie 2001 ea a fost tratată pentru a se potrivi cu o varietate de poduri și coroane, care s-au dovedit a fi efectuate în mod necorespunzător și inadecvat. Încercarea de a purta podurile și absența ulterioară a acestora au dus la complicații și tulburări funcționale (abrație dentală, periodontită marginală cronică) [fabricat] foarte răspândită și severă de către podul dentist, care în prezent nu este corect adaptat la marjele cervicale și axiale [al suprafețelor interproximale]. ... Subliniem faptul că starea ei actuală nu este complet vina medicului care a efectuat activitatea, ci este, de asemenea, rezultatul lipsei de tratament dentist în perioada septembrie 2001-august 2003, o perioadă de timp în care tulburările funcționale [de mai sus au fost agravate] deoarece podurile nu au fost corect adaptate la marjele cervicale și axiale [al suprafețelor interproximale]. Pentru a reface tratamentul și a pune în aplicare poduri corecte, se estimează că S.B. ar trebui să fie supusă în jurul a treizeci și cinci zile de tratament medical .....” 22. Reclamantul a încercat să obțină o copie a raportului, dar a fost spus că ea ar putea obține una doar o dată cazul a fost trimis la o instanță. În cele din urmă, ea a obținut o copie de la ofițerul de investigare la 12 octombrie 2004 23. Reclamantul a contestat concluziile acestui raport de experți medicali, susținând că a rezumat rezultatele negative ale raportului emis de Spitalul Dental Iași după examinarea acestui spital. La 23 septembrie 2004, procurorul atașat Curții de District din București a deschis o anchetă penală împotriva dr. A.D. pentru acuzațiile de a provoca prejudicii corporale, pentru care a fost stabilită răspunderea penală în temeiul articolului 181 din Codul Penal, în vigoare la momentul material. 25. La 29 ianuarie 2005, acelasi procuror a pus capăt anchetei penale, raționând că decizia reclamantului de a nu merge la chirurgia dentală A.D. pentru a fi fixate permanent podurile a condus la deteriorarea starei sale de sănătate. 26. Această decizie a fost comunicată reclamantului la 8 mai 2008. 27. Reclamantul a depus o plângere împotriva deciziei. Plânsul a fost permis de decizia procurorului din 23 mai 2008. Procurorul a susținut că cazul a fost investigat pe baza unei infracțiuni pedepsite în temeiul articolului 184 din Codul Penal (cazând un prejudiciu involuntar), în timp ce decizia de a pune capăt procedurii a avut ca obiect o infracțiune pedepsită în temeiul articolului 181 din Codul Penal (cazând un prejudiciu corporal). 28. Prin decizia din 27 mai 2008, procurorul a încheiat ancheta penală împotriva Dr. A.D. pe baza faptului că reclamantul nu a depus o plângere penală împotriva lui în termenul de două luni stabilit de Codul Penal. O acțiune penală pentru prejudicii corporale involuntare nu a putut fi inițiată decât pe baza unei plângeri preliminare a victimei, care a trebuit să fie depusă în termen de două luni de la data la care victima a devenit conștientă de cine este autorul. Deoarece reclamantul știa cine a efectuat tratamentul dentist din august/septembrie 2001, dar și-a depus plângerea la procuror numai la 9 mai 2003, acesta a urmat că plângerea ei nu a fost în timp util. Această decizie a fost susținută de procurorul de supraveghere la 20 august 2008. 30. Cererea de revizuire judiciară a acestor decizii a fost respinsă de Curtea de District din București la 21 noiembrie 2008. 31. Avocatul ulterior a fost permis de Curtea de Conturi din București într-o decizie finală din 3 februarie 2009, prin care s-a stabilit că procurorul și instanța de district au evaluat în mod greșit dovezile. Curtea județului a remarcat că ancheta penală nu a fost finalizată într-un timp rezonabil. S-a stabilit în continuare că dovezile din dosar au fost suficiente pentru a susține afirmația că Dr. A.D. a comis un act pedepsit de art. 184 §§ 2 și 4 din Codul Penal, o crimă pentru care o investigație penală ar putea fi inițiată automat de un procuror public. Curtea județului a atras atenția asupra constatărilor raportului de experți medicali în ceea ce privește complicațiile cauzate de munca de pod. Prin urmare, a considerat că aceste complicații (distrugerea oselor susținând dintii) au constituit o incapacitate fizică permanentă. 32. Curtea județului a trimis cazul la Curtea de district din sectorul 1 de București, instruindu-i instanța de a lua în considerare cazul în funcție de crimele pedepsite în temeiul art. 184 §§ 2 și 4 din Codul Penal. 33. Curtea de district a ordonat un nou raport de experți de la Institut. Raportul nu a putut fi produs în principal deoarece toate documentele medicale din sala de consultanță a doctorului A.D., constau în dosare medicale, xrays, amprente dentiste, etc., nu au fost găsite. Reclamantul a refuzat să facă o nouă examinare medicală, din cauza faptului că noul raport ar fi trebuit să se bazeze nu numai pe examinarea ei în 2010, ci și pe documentele existente în dosarul ei medical. 34. În hotărârea din 8 martie 2011, Curtea de District a constatat, pe de o parte, că statutul de limitare aplicabil a expirat. Pe de altă parte, examinarea meritelor cazului pe care l-a achitat acuzatul pe baza raportului expert al anului 2003, constatând că „comportamentul ulterior al părții vătămate, care a ales să ignore sfatul medical al inculpatului, a refuzat încheierea tratamentului, în special fixarea permanentă a proteticei dentiste, purtând numai proteticele la mâncare, după cum a declarat personal în fața instanței, [și nu a reușit să mențină] igienă orală adecvată, subliniată de raportul expertului, ... a dus la complicații, [care] nu poate fi învinovățită asupra inculpatului, dar asupra părții vătămate în sine.” 35. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept la Curtea de Apel din București. Ea a solicitat o recalificare a acuzațiilor de la art. 184 (cazând prejudicii corporale involuntare) la art. 182 (cazând prejudicii corporale intenționale) din Codul Penal. 36. Prin decizia din 4 octombrie 2011, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului în privința punctelor de drept și a susținut, printre altele, că dovada suplimentară solicitată de reclamant, cum ar fi contractul, ordinul și factura pentru fabricarea podurilor, precum și xray-uri dentare, nu era relevantă. În plus, aceasta a susținut că nu ar putea fi stabilită nicio legătură de cauzalitate între tratament și leziunile suferite de solicitant, care au fost atribuibile exclusiv comportamentului ei, adică, ignorarea consiliului medical.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă