CtEDO 29.09.2014 Auto

NOWAKOWSKI v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
29.09.2014
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
NOWAKOWSKI v. POLAND (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 29 septembrie 2014 CUARTĂ SECȚIUNE Cererea nr. 32407/13 Kapper NOWAKAKSKI împotriva Poloniei depusă la 10 mai 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Kapper Nowakowski, este un național polonez, născut în 1976 și locuiește în Białystok. El este reprezentat în fața Curții de către dna B. Skalimowska, avocat practicant în Białystok. Faptele din acest caz pot fi rezumate după cum urmează. Faptele din fundal Reclamantul este surd și mut. Folosește limba de semn. Reclamantul și A.N. se căsătoriau la 20 august 2005. A.N. suferă de deficiență auditivă și a fost instalat un implant auditiv. Ea comunică verbal și folosește limba de semn. Fiul (S.N.) al reclamantului și A.N. s-au născut la 10 decembrie. În februarie 2007, reclamantul și soția sa s-au separat. La o dată neespecificată în 2007 A.N. a depus o cerere de divorț. La 15 noiembrie 2007, Curtea Regională Białystok a acordat un decret de divorț. Curtea a decis că autoritatea parentală ar trebui exercitată de ambii părinți și că copilul ar trebui să locuiască cu mama. De asemenea, a decis că reclamantul a avut dreptul de a vedea fiul său în primele trei vineri din fiecare lună, de la ora 16:00 la ora 18:00, iar în fiecare a patra duminică a fiecărei luni, de la ora 11.00 la ora 13:00, contactele ar trebui să aibă loc la casa mamei în prezența ei discretă și în excluderea terților. Reclamantul a fost în continuare ordonat să plătească întreținerea copilului. Se pare că niciuna dintre părți nu a apelat împotriva hotărârii care, prin urmare, a devenit finală la 6 decembrie 2007. Procedura privind modificarea modalității de contact În august 2011, reclamantul a depus o cerere de modificare a acordurilor de contact cu Curtea de District Białystok. El a cerut Curtei să aibă contact cu fiul său în fiecare al doilea și al patrulea weekend din fiecare lună, de la ora 15 p.m., vineri la ora 18 p.m., duminică departe de casa mamei. El a cerut, de asemenea, să-și vadă fiul pentru un timp în timpul Crăciunului și Paștelui și să petrece cu el jumătate din iarnă și de sărbătorile școlii de vară. Reclamantul a susținut că copilul a ajuns deja la vârsta de cinci ani și a avut nevoie de un contact sporit cu tatăl său pentru a consolida legăturile lor. Reclamantul a recunoscut că după divorț el nu și-a văzut fiul de un an din cauza problemelor sale de sănătate. El a susținut că fiul său este fericit să petrecă timp împreună și să joace cu el. Reclamantul a afirmat că el a fost capabil să ofere îngrijirea adecvată fiului său și, în caz de nevoie, el poate conta pe sprijinul familiei sale. Este mama care a obstrucționat contactul cu S.N. și a făcut atmosfera nefavorabilă. De exemplu, ea a refuzat să traducă comunicarea verbal de la fiul lor către solicitant. Mama nu l-a informat despre decizii importante privind copilul și a încercat să-l marginalizeze. Mama a susținut că reclamantul a rămas pasiv în timpul întâlnirii cu S.N. și că ea nu a obstrucționat întrunirile. În opinia ei, S.N. nu a avut legături emoționale cu tatăl său și nu are nevoie de contact cu el. În plus, reclamantul ar fi fost incapabil de a se îngriji corect de S.N. Mama a trăit împreună cu părinții ei și fiul ei. Curtea a stabilit că părinții S.N. a rămas în conflict și nu a putut ajunge la un acord cu privire la contactul copilului cu tatăl. Copilul a participat la o școală de grădiniță din septembrie 2009 cu o unitate de integrare în care a rămas sub supravegherea unui specialist în educație surdă, un spectacol psiholog și un psiholog. El a suferit de o insuficiență auditivă și a utilizat un ajutor auditiv. El a solicitat asistență medicală specializată și a urmat un program de reabilitare. La 30 aprilie 2012 Centrul de Consultare Familie Białystok (Rodzinny Ośrodek Diagnosticstyczno-Konsultacyjny – „RODK” a emis un aviz comisionat de către instanță. A fost pregătit de un psiholog, un specialist în educație și un psihiatru care a întâlnit părinții și copilul și a fost asistat de un interpret al limbii semnale. Experții au declarat că legăturile emoționale dintre mama și copilul sunt puternice cu o tendință a mamei de a fi supraprotectoare. Legăturile copilului cu tatăl ei erau superficiale și slabe. Copilul a identificat reclamantul ca tatăl, dar nu l-a inclus în familia sa. Legăturile tatălui cu copilul au fost pozitive, dar au fost fondate pe experiență limitată și așteptările ridicate. Aceste legături au fost, de asemenea, afectate de dificultățile de comunicare dintre ele. În plus, experții au remarcat că conflictul dintre părinți și-a împiedicat cooperarea cu privire la copil și au sugerat ca părinții să fie consultați de un specialist în vederea învățării lor cum să se accepte reciproc ca părinte. Experții au afirmat că creșterea contactului, așa cum solicită reclamantul, nu a fost recomandată datorită unei comunicări limitate între el și copilul, vârsta și istoria copilului, precum și puterea legăturilor sale cu mamă și bunicii materni. Ei au recomandat, totuși, ca și contactul să aibă loc în afara casei mamei (jucări, plimbări) și în prezența ei. Mama ar trebui să coopereze cu tatăl și să-l sprijine pentru a face contactul cu copilul mai divers. Experții au remarcat că capacitatea reclamantului de a se îngriji independent de fiul său este considerabilă limitată. În opinia lor, interesul copilului a cerut ca părinții să coopereze între ei, în ciuda problemelor de comunicare. Experiența până în prezent a demonstrat că mama ar trebui să fie mai proactivă în acest sens și că tatăl nu ar trebui să conteste deciziile mamei cu privire la copil. Reclamantul a contestat constatările experților și a susținut că ar fi trebuit să fie pregătită cu ajutorul unui specialist în educație surdă și a psiholog de surditate. El a susținut că descoperirea că contactul nu poate avea loc fără mama din cauza handicapului reclamantului a constituit discriminare. Experții au luat în considerare, de asemenea, posibilitatea de a oferi asistență bunica paternă și de a ordona părinților să facă o terapie de familie. Curtea de District a auzit dovezi de la experții RODK. psihologul G.H. a recunoscut că RODK nu dispune de metode specializate de examinare a persoanelor surde, dar acest lucru nu a fost necesar în ceea ce privește posibilitatea de a menține contactul. Ea a adăugat că principalul obstacol în contact a fost conflictul dintre părinții și lipsa cooperării lor. Curtea a respins cererea reclamantului de o avizul de expert suplimentar de la avizul anterior a fost încheiat. Curtea a auzit, de asemenea, părțile și martorii (membrii familiei) și a luat în considerare, în plus, informațiile prezentate de un tutore al instanței în urma vizitelor sale la domiciliul reclamantului și la casele respective ale mamei și dovezile documentare relevante. La 9 august 2012, Curtea de District Białystok a respins cererea reclamantului de modificare a aranjamentelor de contact. Având în vedere toate dovezile, în special avizul expertului, Curtea a constatat că modificarea solicitată a aranjamentelor de contact nu ar fi în interesul copilului. Este adevărat că prima decizie privind contact a fost dată acum 5 ani, când S.N. a fost un copil și când prezența mamei sale în timpul contactului era justificată de vârsta copilului. Cu toate acestea, vârsta copilului nu era singurul element de luat în considerare. Alte elemente relevante erau specificitatea dezvoltării copilului, starea sa de sănătate, handicapul său, nevoia de reabilitare medicală permanentă și fortea dependență față de mamă și bunici materni. Curtea a constatat că aceste elemente încă justificau acordurile de contact într-o prezență discretă a mamei și la domiciliul ei. Acesta a remarcat că schimbarea solicitată a aranjamentelor de contact ar fi prea mare. Acesta a observat că, cu excepția primelor două luni din viața copilului, reclamantul nu a trăit cu el sau a avut grijă de el. Reclamantul a recunoscut că nu a venit întotdeauna la vizite programate. Uneori motivele erau depășite de controlul său (probleme de sănătate sau angajamentele sale de școală de seară) și uneori contactul a fost obstrucționat de mama. Totuși, în consecință, implicarea sa limitată și neregulată în viața copilului a influențat legăturile emoționale dintre tatăl și fiul. Curtea a constatat, de asemenea, că nu a putut ignora problemele de comunicare dintre reclamant și fiul său. Nu a fost de acord cu reclamantul că aceasta este o măsură discriminatorie împotriva lui, ci un motiv obiectiv și independent care a împiedicat comunicarea cu copilul. Reclamantul, în ciuda handicapului său și al fiului său, a avut un drept incontestable de a contacta cu fiul său. Cu toate acestea, această circumstanță ar trebui luată în considerare în reglementarea aranjamentelor de contact astfel încât acestea să rămână cele mai favorabile pentru copil. Curtea a remarcat că reclamantul a folosit în mare parte limba de semn (și a articulat câteva cuvinte), în timp ce copilul a comunicat doar verbal și așa a fost natural ca dificultățile în comunicarea lor să apară. Din acest motiv, s-a justificat încă faptul că mama care a folosit limba de semne și comunicarea verbală sunt prezente în timpul vizitelor reclamantului. Prezența mamei, care a furnizat sentimentul de securitate copilului, ar putea, de asemenea, să-și faciliteze comportamentul mai relaxat în timpul întâlnirilor sale cu tatăl. Curtea nu a fost de acord cu reclamantul că bunica paterna ar asigura o comunicare adecvată între el și fiul său. Problema nu a fost doar interpretarea de la limba semnelor la comunicarea verbală, ci și asigurarea securității și stabilității care ar putea fi furnizate numai de mama. Fiul reclamantului nu știa bine bunica sa paterna și astfel prezența ei nu ar compensa absența mamei sale. Curtea a subliniat că contactul reclamantului cu fiul său ar trebui, în primul rând, să asigure securitatea și stabilitatea copilului. Stresul la care trebuia să fie expus în caz de schimbare a mediului său actual și absența persoanelor cu care își petrece de obicei timpul ar pune cu siguranță bunăstarea copilului și să-și perturbeze sentimentul de securitate. Curtea a respins argumentul reclamantului că copilul își petrecea majoritatea zilei într-o școală de grădiniță, adică. în afara casei sale și fără mama și astfel el ar fi putut rămâne ușor la casa tatălui, care a remarcat că mama a fost pregătirea copilului pentru o școală de grădiniță de o perioadă lungă de timp și la început a participat la școală cu el pentru perioade scurte de timp, astfel încât el ar putea deveni familiar cu locul. Pe scurtele vizite nesupravegheate ale copilului către bunul vecin al familiei mamei nu au susținut nici argumentul reclamantului. În cele din urmă, instanța nu a considerat necesară impunerea unei obligații părinților de a suferi o terapie familială. Acesta a remarcat că experții au avut opinia că ambii părinți au nevoie de contact cu un specialist care le-ar ajuta să se accepte reciproc ca părinte. Cu toate acestea, singurul loc potrivit pentru o astfel de terapie pentru persoanele cu insuficiență auditivă a fost o fundație atașată școlii de grădiniță participate de copil. Mama a declarat că a participat deja la un grup de sprijin părinte acolo, iar reclamantul a declarat că el ar putea face la fel. În aceste circumstanțe, instanța a constatat că nu era nevoie de intervenție. Reclamantul a apelat. El a susținut că Curtea de District nu a respectat principiul nediscriminării persoanelor surde și mute prin respingerea cererii de contact nesupravegheat cu fiul său. a invocat art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană coroborat cu art. 4 § 1 din Convenția privind drepturile persoanelor cu handicap. Reclamantul a susținut, de asemenea, că instanța inferioară a eșuat în susținerea că interesul copilului nu justifică schimbarea acordurilor de contact. Din opinia expertă, prezența mamei în timpul contactului a creat tensiuni între părinții și că acest lucru a fost defavorabil pentru copil. În plus, potrivit unor martori, contactul a avut loc în prezența terțelor părți. Reclamantul a contestat concluziile instanței de jos că bunica paterna a copilului a fost un străin la el și copilul ar fi fost expus la un stres în caz de contact fără prezența mamei și în afara casei sale, în timp ce copilul a participat la școala de grădiniță și a fost îngrijit de un Vecina de câteva ori pe săptămână. În cele din urmă, reclamantul a contestat refuzul de a obține un aviz suplimentar de experți. La 23 noiembrie 2012, Curtea Regională Białystok a respins recursul reclamantului. Curtea Regională a remarcat că modalitatea de contact ar putea fi modificată în cazul în care interesul copilului este necesar (art. 113 din Codul de Familie) și a fost de acord cu instanța de judecată inferioară că nu există justificare pentru modificarea acordurilor existente, deoarece contactul reclamantului cu fiul său este frecvent și dacă este utilizat în mod regulat ar permite părților să își consolideze legăturile. Rezultatele experților RODK au susținut în mod clar aceeași concluzie că nu a fost necesară nicio modificare. Curtea regională a convenit, de asemenea, că conflictul existent între părinții ar fi împiedicat cu siguranță reclamantul să beneficieze de un contact sporit. De asemenea, a subliniat faptul că prezența mamei în timpul vizitelor a fost necesară pentru a asigura simțul de securitate al copilului, deoarece mama a fost un părinte conducător cu legături puternice cu copilul. Bunica paterna nu a putut furniza același lucru. În plus, prezența mamei ar rezolva problema comunicării între solicitant și copil. Curtea regională nu a fost de acord cu reclamantul că, ținând cont de problema de bariere a comunicării de către instanța de judecată inferioră, aceasta a constituit discriminarea sa. Barera de comunicare a fost un obstacol real în ceea ce privește forjarea legăturilor dintre solicitant și fiul său și nu a putut fi ignorată în cazul în care interesul copilului este o considerație primară, care presupune interese speciale ale părinților. În iulie 2011 A.N. a depus o cerere la Curtea de District Białystok pentru o ordonanță de restricție a autorității parentale a reclamantului față de S.N. Ea a susținut că reclamantul a refuzat să-și dea consimțământul de a emite un document de identitate pentru copil. În octombrie 2001, reclamantul a făcut o contrapunere, cerând o ordonanță de a obliga A.N. să facă o terapie de familie. A susținut că mama a acționat în detrimentul copilului prin refuzarea cooperării cu reclamantul în ceea ce privește copilul. De asemenea, a umiliat și insultat reclamantul în prezența copilului și a subminat autoritatea sa. La 2 august 2012, Curtea de District Białystok a respins autoritatea parentală a reclamantului asupra S.N. la chestiunile legate de educația sa. A respins cererea contrare a reclamantului. Curtea s-a bazat pe avizul elaborat de experții Centrului de Consultare a Familiei Białystok („RODK”). Experții au concluzionat că exercitarea comună a autorității parentale era practic imposibilă. Motivul acestui lucru a fost un conflict permanent între părinții, dificultățile de comunicare și implicarea familiei lor respective. Experții au recomandat ca ambii părinți să beneficieze de terapie în vederea dezvoltării competențelor parentale. Având în vedere dovezile, instanța a constatat că este justificat să restricționeze autoritatea parentală a reclamantului și să-l limiteze numai la chestiunile referitoare la educația copilului. Decizia sa a fost motivată de lipsa de acord între părinții în ceea ce privește exercitarea autorității parentale. În plus, comunicarea cu reclamantul a fost limitată datorită handicapului său; totuși, mama a fost conștientă de acest fapt de la începutul relației lor. Curtea a luat în considerare în continuare faptul că copilul a fost crescut de mama, părinții trăiesc separat și a existat o obstacolul de comunicare între solicitant și copil a fost important în ceea ce privește aspectele legate de sănătatea copilului. În ceea ce privește cererea reclamantului de a impune mamei o obligație de a face o terapie familială, instanța nu a considerat justificată. S-a stabilit că mama a luat singur decizii importante cu privire la copilul din care nu a informat reclamantul și că este supraprotectivă. Cu toate acestea, instanța a constatat că a exercitat în mod corespunzător autoritatea sa parentală. Reclamantul a apelat. La 23 noiembrie 2012, Curtea Regională Białystok a respins recursul său. COMPLAINTĂ Reclamantul susține că a fost discriminat din cauza handicapului său în încălcarea articolului 8 luat coroborat cu art. 14 din Convenție. El se plânge că instanța și-a respins cererea de a spori contactul cu fiul său numai pe motivul handicapului său. Ei au făcut referire la faptul că există o bariere de comunicare între reclamant și fiul său care justifică menținerea restricțiilor privind contactul dintre ei. Reclamantul se plânge, de asemenea, că instanța nu a oferit nici o asistență la el și fiului său pentru a facilita contactul lor. Reclamantul dorește să aibă un contact nesupravegheat cu fiul său și pretinde că este perfect capabil de a avea grijă de fiul său de șase ani și de a comunica cu el. În caz de nevoie, el ar putea fi asistat de mama sa care folosește limbajul semnelor. În opinia sa, instanța ar trebui să-i acorde mai multă contact cu fiul său astfel încât să își întărească legăturile emoționale. Reclamantul se referă la deciziile privind autoritatea și contactul său parental, se plânge în temeiul articolului 8 din Convenție despre o încălcare a dreptului său de a respecta viața sa de familie. În ceea ce privește contactul, reclamantul susține că nu există dovezi că un contact nesupravegheat ar fi contrar interesului superior al copilului. Curtea a rămas indiferentă față de ostilitatea mamei față de cel care a fost împotriva interesului copilului. În situația reclamantului, instanța ar trebui să oblige mama să participe la o Terapie de familie astfel încât să o facă sensibilă la importanța unui contact adecvat între un tată și un fiu (art. 113 din Codul Familiar). Reclamantul a susținut că aranjamentele limitate de contact și trecerea timpului vor duce la distanța suplimentară a fiului său. El a invocat, de asemenea, art. 9 § 3 din Convenția privind drepturile copilului. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa de familie, în contradicție cu art. 8 din Convenție? Autoritățile au luat măsuri suficiente pentru promovarea legăturii familiale între solicitant și fiul său (cf. Gnahoré c. Franța, nr. 40031/98, § 51, CEDH 2000 IX)? Reclamantul a suferit discriminări din cauza handicapului său, în contravenție cu art. 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 8 (cf. Glor v. Elveția , nr. 1344/04, CEDH 2009)?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă