IELCEAN v. ROMANIA - [Romanian translation] by the SCM Romania and IER

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (

www.csm1909.ro

) și al Institutului European din România” (

www.ier.ro

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document

was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (

www.csm1909.ro

) and the European Institute of Romania (

www.ier.ro

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

Cererea nr. 76048/11

Valeriu Marius IELCEAN

împotriva României

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), reunită la 7 octombrie 2014, într-o cameră compusă din: Alvina Gyulumyan,

Președinte,

Johannes Silvis,Valeriu Grițco,

judecători, ș

i Marialena Tsirli,

grefier adjunct de secție

,

având în vedere cererea menționată anterior, introdusă la 25 noiembrie 2011,

având în vedere declarația depusă de Guvernul pârât la 12 august 2013, solicitând radierea unor capete de cerere de pe rolul Curții și răspunsul reclamantului la aceasta,

după ce a deliberat în acest sens, pronunță următoarea decizie:

ÎN FAPT

1

. Reclamantul, domnul Valeriu Marius Ielcean, este resortisant român, născut în 1968 și locuiește în Cluj-Napoca. Acesta a fost reprezentat în fața Curții de doamna A. Avram, avocat în București.

2

. Guvernul român („Guvernul”)

a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3.

Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează:

4.

La 23 noiembrie 2006, reclamantul a intentat o acțiune civilă în cadrul procedurilor penale deschise împotriva unui terț, după un accident de mașină în care a fost implicat. Acesta a cerut 856,897 RON (aproximativ 245,800 EUR) cu titlu de prejudiciu material, 340,000 RON (aproximativ 97,500 EUR) cu titlu de prejudiciu moral. El a mai solicitat ca aceste sume să fie actualizate cu rata inflației.

5.

Prin hotărârea din 27 martie 2009, Judecătoria Cluj-Napoca l-a condamnat pe terț la o pedeapsă de doi ani de închisoare cu suspendare. Mai mult, luând în considerare prejudiciul material achitat deja de terț reclamantului, suferința și incapacitatea acestuia de a munci, l-a obligat pe terț la plata sumei de 851,897 RON (aproximativ 244,800 EUR) cu titlu de prejudiciu material și 100,000 RON (28,700 EUR) cu titlu de prejudiciu moral. În fine, a respins cererea reclamantului referitoare la actualizarea sumelor cu titlu de prejudiciu material și moral cu rata inflației, pe motiv că nu a solicitat acest lucru în acțiunea civilă de pe rolul instanței. Reclamantul a formulat apel. El a susținut că instanța de fond a făcut o eroare la calcularea sumei cu titlu de prejudiciu material. Mai mult, instanța i-a respins cererea de actualizare a sumelor, reprezentând prejudiciul material și moral cu rata inflației, pe motiv că nu a depus o astfel de cerere, deși conform probelor depuse la dosar, a cerut în mod expres acest lucru.

6

. Prin hotărârea din 14 martie 2011, Tribunalul Cluj a respins apelul reclamantului. Instanța a reținut că cuantumul prejudiciului material acordat reclamantului a fost calculat în mod corect de instanța de fond. Tribunalul Cluj nu a examinat și al doilea motiv de apel invocat de reclamant. Acesta a formulat recurs împotriva hotărârii și a reiterat aspectele invocate înaintea Tribunalului Cluj. În plus, el a susținut că Tribunalul Cluj nu a examinat al doilea motiv de apel pe care l-a invocat.

7

. Prin hotărârea definitivă din 7 iunie 2011, Curtea de Apel Cluj a respins recursul reclamantului. A reținut că instanțele de grad inferior au stabilit în mod corect cuantumul prejudiciului material și moral acordat reclamantului. În plus, acesta nu a solicitat ca respectivele sume să fie actualizate cu rata inflației.

CAPETE DE CERERE

8.

În temeiul art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul s-a plâns că nu a beneficiat de un proces echitabil la instanțele naționale, întrucât i-au respins cererea de actualizare a cuantumului prejudiciului material și moral cu rata inflației, pe baza constatării incorecte că nu a depus o astfel de cerere la instanță. Mai mult, el s-a plâns că instanțele naționale nu au evaluat corect cuantumul prejudiciului moral și material, care trebuia actualizat cu rata inflației și că procedurile din care a făcut parte au fost extrem de lungi

ÎN DREPT

A. Capătul de cerere formulat în temeiul art. 6 din Convenție

9.

Reclamantul s-a plâns că instanțele naționale i-au respins cererea de actualizare a cuantumului prejudiciului moral și material cu rata inflației, bazându-se pe constatarea greșită că acesta nu a depus o astfel de cerere la dosar. Acesta a invocat art.

6 din Convenție, care, în măsura relevantă, prevede următoarele:

Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

10

. Această plângere a fost comunicată Guvernului.

11.

Întrucât nu s-a ajuns la o soluționare pe cale amiabilă, prin scrisoarea din 12 august 2013, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală, în vederea soluționării problemei ridicate prin această parte a cererii. Acesta a solicitat în continuare Curții radierea cererii de pe rol în conformitate cu art. 37 din Convenție.

12

. Declarația conține următorul text:

„Guvernul recunoaște – prin această declarație unilaterală – încălcarea art. 6 § 1 din Convenție “.

Guvernul este dispus să-i plătească reclamantului, Ielcean Valeriu Marius, ca reparație echitabilă, suma de 2,160 EUR (două mii o sută șaizeci de euro), pe care o consideră rezonabilă din punctul de vedere al jurisprudenței Curții. Această sumă este destinată acoperirii tuturor daunelor, precum și costurilor și cheltuielilor și nu va fi supusă niciunor taxe care ar putea fi aplicabile. Această sumă se va plăti în Lei românești la rata aplicabilă la data plății în contul personal al reclamantului, în decurs de trei luni de la data notificării deciziei în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenție. În caz de neplată a acestei sume în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, de la expirarea termenului menționat și până la momentul plății, o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană în timpul acestei perioade, majorată cu trei puncte procentuale.

Prin urmare, Guvernul invită onorata instanță să pronunțe examinarea prezentei cereri ca nemaifiind justificată și să radieze cererea de pe rol, în conformitate cu art. 37 § 1 lit. (c) din Convenție”.

13.

Prin scrisoarea din 8 octombrie 2013, reclamantul a contestat propunerea de radiere a acestei părți din cerere. El a susținut că suma propusă nu reprezintă o reparație echitabilă deoarece este disproporționată în raport cu consecințele încălcării grave de la respectiva vreme.

14.

Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că poate, în orice stadiu al procedurilor, să decidă radierea unei cereri de pe rol în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate la lit. (a), (b) sau (c) a alineatului 1 al acestui articol. Art. 37 §

1

lit. (c) permite Curții în special să scoată o cauză de pe rol dacă:

„din orice alt motiv constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică”.

15.

Curtea mai reamintește că în anumite circumstanțe, poate radia o cerere sau o parte din aceasta conform art.37 § 1 lit. c), în baza unei declarații unilaterale din partea Guvernului pârât – chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cazului să continue.

16.

În acest scop, Curtea va evalua cu atenție declarația, din perspectiva principiilor care reies din jurisprudență, în special hotărârea

Tahsin Acar

[a se vedea

Tahsin Acar împotriva Turciei

, (MC), nr.

26307/95, pct. 75–77, CEDO 2003–VI;

WAZA Spóska z o.o. împotriva Poloniei

(dec.) nr.11602/02, 26

iunie

2007; și

Sulwiñska împotriva Poloniei

(dec.) nr. 28953/03, 18

septembrie

2007].

Curtea și-a stabilit într-un număr de cazuri, inclusiv cele formulate împotriva României, practica privind plângerile referitoare la încălcarea art. 6 § 1 din Convenție, din cauza neîndeplinirii de către instanțele interne a obligației lor de a examina în mod corespunzător solicitările, argumentele și dovezile prezentate de către părți (a se vedea, de exemplu,

Buzescu împotriva României,

nr. 61302/00, pct. 63, 24

mai

2005, și

Feișan împotriva României

(dec.), nr. 32339/05, pct. 34, 11 martie 2014).

18.

Având în vedere natura afirmațiilor din declarația Guvernului, precum și cuantumul despăgubirii propuse, Curtea consideră că nu se mai justifică examinarea acestei părți din cerere (art. 37 § 1 lit. c). Decizia Curții nu afectează posibilitatea reclamantului de a folosi alte căi de atac, pentru a obține reparații [a se vedea

Žarskis împotriva Letoniei

(dec.), nr.33695/03, 17 martie 2009]

19

. Mai mult, în lumina considerațiilor de mai sus, și mai ales dată fiind jurisprudența clară și extinsă pe această temă, Curtea este satisfăcută că respectarea drepturilor omului așa cum sunt definite în Convenție și Protocoalele la aceasta nu necesită continuarea examinării plângerilor cu privire la durata procedurilor (art. 37 § 1

in fine

)

.

20.

În orice caz, decizia Curții nu afectează nicio altă decizie pe care ar putea să o ia de a repune pe rol, în temeiul art.37 § 2 din Convenție, această parte din cerere, dacă Guvernul nu respectă condițiile declarației sale unilaterale [a se vedea

Josipovic împotriva Serbiei

(dec.), nr.

18369/07, 4

martie 2008, și

Aleksentseva și alți 28 împotriva Rusiei

(dec.), nr. 75025/01 și altele, 23 martie 2006].

21

. Având în vedere acestea, a considerat potrivită radierea de pe rolul Curții a părții din cerere referitoare la respingerea cererii sale de actualizare a cuantumului prejudiciului material și moral cu rata inflației, de către instanțele naționale, bazându-se pe constatarea greșită că nu a depus o astfel de cerere la dosar.

B. Alte capete de cerere

22.

Cu privire la celelalte plângeri ale reclamantului în temeiul art. 6 din Convenție (a se vedea, pct. 8,

supra

), Curtea consideră că nu există nimic în dosar care să sugereze că prevederea invocată de către reclamant ar fi fost încălcată. În consecință, această parte a cererii este în mod vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 din Convenție și trebuie respinsă în temeiul art. 35 § 4 din Convenție.

Pentru aceste motive,

în unanimitate,

CURTEA

ia act

de termenii declarației Guvernului pârât, în ceea ce privește plângerea în temeiul art. 6 din Convenție cu privire la respingerea de către instanțele naționale a cererii reclamantului de actualizare a cuantumului prejudiciului moral și material cu rata inflației, bazându-se pe constatarea greșită că acesta nu a depus o astfel de cerere la instanțe;

decide

să radieze această parte din cerere în conformitate cu art. 37 § 1 lit. c) din Convenție;

declară

inadmisibile celelalte capete de cerere;

Marialena Tsirli

Alvina Gyulumyan

Grefier adjunct

PREȘEDINTE