- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 7 octombrie 2014
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Manea împotriva României
Traducere în română Auto
Decizia nr. 19482/10 Ștefan MANEA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 7 octombrie 2014 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 15 martie 2010, După deliberare, decide după cum urmează: FACTE Ștefan Manea, reclamantul, a fost un național român, care s-a născut în 1937 și a murit la 16 iunie 2012. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe.
La 19 septembrie 2013, reclamațiile reclamantului au fost comunicate Guvernului, în legătură cu neexecuția unei hotărâri finale pronunțate în favoarea sa, la 12 decembrie 2013, prin scrisorile dată 27, Guvernul a informat Curții cu privire la decesul reclamantului la 16 iunie 2012. Până la 9 iunie 2014, familia reclamantului a fost solicitată să afirme dacă doresc să urmărească procedurile în acest caz. La 3 iulie 2014, scrisoarea a fost respinsă fără a fi furnizată. Biroul postal a indicat că scrisoarea nu a fost reclamată. HOTĂRÂREA Din evoluțiile prezentate mai sus se pare că reclamantul a murit în cursul procedurii. Niciun moștenitor sau rude apropiate nu au exprimat dorința de a continua cererea în numele său.
Curtea a fost practica de a elimina cererile din lista cazurilor în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție în absența oricărui moștenitor sau rudă apropiată care a exprimat dorința de a continua o cerere (a se vedea Léger c. Franța [GC], nr. 19324/02, § 44, CEDO 2009, cu alte trimiteri]. În cele din urmă, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, care necesită examinarea continuă a cauzei (contrast Karner c. Austria nr. 40016/98, §§ 24 28, CEDO 2003 IX). Prin urmare, consideră oportună aplicarea din lista sa de cazuri în temeiul articolului 37 §§ 1 (c) din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să scoată aplicarea din lista cazurilor sale.
Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct al grefierului
THIRD SECTION
DECISION Application no. 19482/10 Ștefan MANEA against Romania The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 7 October 2014 as a Committee composed of: Alvina Gyulumyan, President, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 15 March 2010, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
The applicant, Mr Ștefan Manea, was a Romanian national, who was born in 1937 and died on 16 June 2012. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, from the Ministry of Foreign Affairs. The applicant’s complaints, relating to the non-enforcement of a final judgment rendered in his favour, were communicated to the Government on 19 September 2013. On 12 December 2013 the Government informed the Court of the applicant’s death on 16 June 2012. By letters dated 27 January and 12 May 2014 sent by registered post, the applicant’s family was asked to indicate, by 9 June 2014, whether they wished to pursue the proceedings in the present case. On 3 July 2014 the letter was returned undelivered.
The post office indicated that the letter was unclaimed. THE LAW From the developments set out above it appears that the applicant died in the course of the proceedings. No heirs or close relatives have expressed the wish to pursue the application on his behalf. It has been the Court’s practice to strike applications out of the list of cases under Article 37 § 1 of the Convention in the absence of any heir or close relative who has expressed the wish to pursue an application (see Léger v. France (striking out) [GC], no. 19324/02, § 44, ECHR 2009, with further references). Lastly, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights which require the continued examination of the case (contrast Karner v. Austria , no. 40016/98, §§ 24 ‑ 28, ECHR 2003 ‑ IX).
Therefore, it considers it appropriate to strike the application out of its list of cases under Article 37 § 1 (c) of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Deputy Registrar President